Războiul din Ucraina și ultima dezbatere electorală între candidații la președinția Franței sunt temele dominante în paginile presei internaționale.
Agenția Reuters anunță că peste 7,7 milioane de ucraineni au fost dislocați până acum de războiul pornit de Vladimir Putin. Cifra cuprinde și refugiații interni, care se adaugă celor peste 5 milioane de oameni care au fugit din Ucraina, potrivit ONU. Presa ucraineană continuă între timp să relateze despre atrocități comise de trupele ruse. Postul RBC transmite că „armata rusă izolează complet de Ucraina localităţile aflate temporar sub ocupaţie, interzice evacuarea civililor și nu permite accesul voluntarilor. Recent, a fost raportată asasinarea unor voluntari care se deplasau din localitatea Şencenkove. Multe localităţi au rămas fără curent electric, bancomatele și comunicaţiile mobile nu funcționează, alimentele sunt vândute la suprapreț”. Asistenţa medicală și medicamentele sunt indisponibile, iar „drumurile, inclusiv cele de pământ, sunt pline de mine”. Ziarul Korrespondent relatează că lângă Mariupol s-a „descoperit o nouă groapă comună, de 30 de metri lungime, conţinând cadavrele civililor ucişi de invadatori”, care „îşi ascund toate crimele de război ce pot indica un genocid”. Primarul afirmă că „ocupanții efectuează o așa-zisă «curățare» printre funcționarii municipali rămași în Mariupol. «Aceştia sunt duși undeva. Noi credem că sunt încarceraţi, interogați şi torturați»”. Publicația spaniolă Cope scrie că Putin a proclamat azi „eliberarea” Mariupolului drept „un succes”, deși în uzina siderurgică Azovstal „în jur de 2.000 de militari ucraineni continuă să reziste”. Informația poate fi însă îndoielnică, dacă ar fi să ne luăm după o știre de pe site-ul Ukrinform intitulată „Guvernatorul regiunii Luhansk: E a treia oară când Rusia minte că a ocupat oraşul Rubijne”. Orașul a fost declarat cucerit pe 1 martie, apoi pe 18 martie și din nou astăzi. Dar „pe 20 aprilie jurnaliştii străini au vizitat cartierul Sud din Rubijne şi s-au convins că Rusia minte”. Cotidianul britanic The Telegraph publică o analiză în care califică războiul lui Putin „un fiasco pe cale să se agraveze”, oferind drept exemplu chiar Mariupolul, care „în ciuda faptului că e nivelat după opt săptămâni de bombardamente necontenite, refuză să capituleze”. Estimările guvernului britanic prezic un „război de uzură” în Donbas, întins pe „multe luni”. Telegraph consideră că „în absența unei soluții diplomatice, e vital ca Occidentul să mențină un front unit”, iar atunci vor exista „toate șansele ca nenorocirea conducătorului rus să se înrăutățească mult mai mult”. Negocierile de pace continuă totuși, transmite agenția rusă TASS: „Cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate ONU ar putea deveni baza statelor garante pentru Ucraina, chestiunea fiind discutată în cadrul negocierilor ruso-ucrainene”. Oricum, „lista exactă a acestor state nu a fost stabilită deocamdată”.
Seria vizitelor conducătorilor europeni la Kiev a continuat joi cu premierii spaniol și danez, Pedro Sánchez, respectiv, Mette Frederiksen. Publicația spaniolă Cadena Ser consemnează că Sánchez i-a transmis președintelui ucrainean Zelenski „angajamentul deplin al Spaniei, al instituțiilor și societății ei pentru pacea din Ucraina” și că vizita lui coincide cu redeschiderea Ambasadei Spaniei la Kiev. Frederiksen în schimb, citată de EUObserver, i-a promis lui Zelenski ajutor concret: „Intenționăm să-i trimitem mai multe arme Ucrainei, întrucât acesta e lucrul de care are cea mai mare nevoie”. Un sprijin militar suplimentar de 800 de milioane de dolari, inclusiv armament greu, a promis joi și președintele american Joe Biden, conform CNN. „SUA au furnizat [deja] câte zece sisteme anti-blindat pentru fiecare tanc rusesc aflat în Ucraina”, a precizat el într-un discurs referitor la Ucraina, încheiat pe un ton ferm: „Vom continua să fim alături de bravul popor ucrainean. Nu vom eșua niciodată în privința determinării noastre de a apăra libertatea și a ne opune tiraniei. Aceasta e responsabilitatea noastră și am reușit să ținem întreaga lume împreună în acest efort”. Pe de altă parte, apar noi îngrijorări privind poziția Germaniei în conflict. Din Israel, cotidianul The Jerusalem Post scrie că „Germania e cea care blochează implementarea deplină a sancțiunilor pentru excluderea băncilor rusești din sistemul SWIFT. Germania e cea care nu vrea să impună un embargou imediat asupra petrolului, cărbunelui și gazelor ursești (și ea frânează și deciziile UE). Germania se eschivează de la a-i livra Ucrainei armamentul greu de care are nevoie”. Or, „«Niciodată din nou!» nu înseamnă doar să iei atitudine împotriva zvasticii. Înseamnă să lupți cu tot ce ai împotriva omorurilor în masă, genocidului, crimelor de război și atrocităților”. La fel de tranșantă e și o analiză publicată de revista americană Foreign Policy. „Noua față a politicii externe și de securitate a Germaniei poate fi considerată cu siguranță o revoluție. Însă, o lună și jumătate mai târziu, gigantul deșteptat are deja nevoie de un pui de somn. Bugetul militar promis a intrat la apă”. Cancelarul Scholz a revenit la atitudinea „pioasă”: „Conflictul poate fi soluționat doar prin mijloace diplomatice”. Totuși „e clar că germanii sunt dispuși să-și reevalueze apărarea – și poate chiar să plătească pentru ea. Ei nu trebuie să irosească acest moment istoric”.
Celălalt gigant al UE, Franța, e cuprins de febra alegerilor, iar presa internațională abordează pe larg ultima dezbatere televizată între Marine Le Pen și Emmanuel Macron. Le Monde scrie despre „strania epuizare a lui Le Pen”, care, „hotărâtă să facă uitat afrontul din 2017, a eșuat din nou în dezbaterea cu Macron, căzând în extrema cealaltă”. Le Pen „a părut să-și caute locul de concurentă serioasă pentru Elysée, pierzându-și pe parcurs dezinvoltura de avocată a poporului, copleșită de decizii de transformare care i-au estompat personalitatea, linia și programul. Sărind de la o extremă la alta între 2017 și 2022, Le Pen a părut să joace acest meci pentru imaginea ei, și mai ales pentru ea însăși”. Le Figaro apreciază că „miza pentru cei doi finaliști nu a fost aceeași. Pentru Le Pen a fost vorba de a evita convertirea dezbaterii într-una similară cu cea din 2017, iar pentru Macron de a scăpa de imaginea de președinte suprateran, arogant și chiar profesoral”. Ziarul spaniol ABC titrează: „Macron câștigă în faţa lui Le Pen, într-o dezbatere marcată de acuzații de «dependență» de Putin a candidatei de extrema dreaptă”. Cotidianul american The Wall Street Journal consideră că „dezbaterea, extrem de vastă ca problematică, a reprezentat un studiu al deosebirii dintre Le Pen, o naționalistă care dorește să reducă din puterea UE, și Macron, un campion al UE, care a căutat să-și propage experiența pe scena mondială”. Ziarului elveţian Le Temps nu vede o victorie clară: „Nici câștigător, nici învins. Fără derapaje. Nimic nou în comparație cu angajamentele campaniei. Două Franţe. Și la mijloc, prăpastia care desparte două proiecte imposibil de reconciliat”. Săptămânalul german Der Spiegel publică un articol contradictoriu. Dacă la începutul lui afirmă că „Le Pen are șanse de a câștiga duminică”, iar atunci „Franța va deveni o altă țară, iar Europa un alt continent”, spre final apare opinia că „dacă Le Pen va câștiga, va avea 70% din populație împotriva ei. Dacă Macron va câștiga, la fel. Or, nu poți reforma o țară cu sprijin atât de puțin”. Cotidianul britanic The Financial Times încearcă să descifreze secretul succesului lui Le Pen, punându-l pe seama unui „declin național imaginar”, pe care reușește să-l proiecteze extrema dreaptă. Franța e „campioana mondială la datorii, campioana mondială la șomaj, campioana mondială la sărăcie”, declara Le Pen anul trecut. „O descriere ridicol de negativă a unei țări cu venituri mari. Ce ar fi spus atunci despre Ciad?”, punctează Financial Times. În plus, toți indicatorii macroeconomici o contrazic. Totuși, „două treimi din francezi” îi dau dreptate în sondaje. Pe de altă parte, peste jumătate consideră că „personal o duc bine, dar țara se duce de râpă”. „Paradoxul francez” a fost sintetizat astfel de un scriitor: „Franța e un paradis locuit de oameni care se cred în iad”. „O nouă eră a pesimismului francez a început în 2015 cu valul de atacuri teroriste islamiste, urmat de revolta vestelor galbene, de valuri de caniculă, de o pandemie care a accentuat neîncrederea, de un război în Europa, de o criză a nivelului de trai și, acum, de un al doilea set consecutiv de alegeri polarizante”. În orice caz, „dacă partidul pesimismului condus de Le Pen va câștiga, în numai câteva luni pesimiștii o vor dezavua și pe ea”, conchide The Financial Times./asuba/atataru
(Andrei Suba, RADOR)
