Ofensiva rusă blochează traficul maritim în largul Ucrainei. În România, cel mai mare port de la Marea Neagră colectează mărfuri importate și exportate din țara aflată în război.
Portul Constanța trebuie acum să asigure tranzitul a 150.000 de tone de marfă din porturile ucrainene, paralizate de război
Portul românesc Constanța: șiruri de macarale, silozuri, poduri metalice care se întind pe malul Mării Negre. De la începutul conflictului, această întindere de apă mărginită de Ucraina, Rusia, Bulgaria, Georgia, Turcia și România a devenit o „zonă de război”, se îngrijorează Stefan Muntoiu, reprezentantul Asociației Business Port, care reunește zeci de companii din acest sector.
„Trei mine care plutesc în largul României și Turciei au fost neutralizate recent prin detonare. Companiile de asigurări măresc costul polițelor navelor (până la 10% din valoarea ambarcațiunii) care vin în Marea Neagră, considerând-o o regiune periculoasă”, spune acest român, al cărui zâmbet larg abia îi ascunde nervozitatea.
Toate porturile din sudul Ucrainei, prin care trec anual 150.000 de tone de marfă, sunt acum paralizate. Odesa, în special, o infrastructură esențială pentru economia ucraineană, e baricadată de teama unei ofensive maritime rusești.
Kievul își trimitea exporturile prin aceste porturi spre Asia, Europa și Africa. Moldova, țară învecinată fără ieșire la mare, se baza și ea pe Odesa pentru aprovizionare.
Războiul a înghețat totul. Cei aproximativ 7.000 de angajați cu normă întreagă și miile de subcontractanți din portul Constanța, care gestionează 68.000 de tone de marfă pe an, au fost nevoiți să preia și marfa ce tranzita Odesa. O răsturnare de situație pentru acest port românesc, unde înainte ajungeau puține mărfuri din Ucraina.
„Unele nave s-au retras aici și au descărcat la aceste docuri. Pe de altă parte am pierdut urma proprietarilor ucraineni ai mai multor transporturi, poate că sunt în prima linie a frontului…”, ne spune domnul Muntoiu.
Câteva nave de marfă ies în evidență pe faleza constănțeană, dominată de turnuri cilindrice și clădiri din beton, construite pe vremea României comuniste (1945-1989). Traficul total al portului a crescut cu 20-25%, iar cel rutier s-a dublat; traficul cu produse petroliere a crescut cu 50%.
Containerele pline cu produse alimentare, îmbrăcăminte și alte mărfuri se adună la terminale. „Problema nu este să le depozităm, pentru că avem spațiu, ci să le ducem la destinație”, clarifică Dorinel Cazacu, directorul general al companiei românești Socep, unul dintre principalii operatori de terminale portuare.
Cheiurile pe care se văd ici și colo depozite dărăpănate au fost folosite până acum doar la două treimi din capacitatea lor. Impresionanta infrastructură de 26 de kilometri pătrați a fost extinsă în 1967 sub Nicolae Ceaușescu, ultimul lider comunist al României, cunoscut pentru înclinațiile sale megalomane.
Deci operatorii portuari precum Socep caută noi rute pentru mărfurile lor. Un puzzle, dacă e să îi dăm crezare domnului Cazacu. „Acum transportăm mărfurile cu tirurile până în Ucraina și Moldova, țări care sunt la 200 de kilometri distanță”. O muncă de furnică: un tir transportă adesea un singur container, dintre sutele care compun o încărcătură de vas. „În afară de transportatorii ucraineni, nimeni nu vrea să intre în această țară care este în război”, adaugă domnul Cazacu.
”Soluția ar putea fi trenurile, dar și aici sunt probleme”. Nu departe de aici, vedem câinii care se plimbă printre șinele năpădite de bălării care duc spre port. Unele, ruginite, trebuie reparate. Un alt obstacol major: șinele românești au ecartamentul de 1435 mm, după standardul european, în timp ce șinele ucrainene sunt de 1520 mm, după standardul unei mari părți a fostelor republici sovietice.
„Nimeni nu este mulțumit de acest război și nimeni nu speculează”, dă asigurări Cazacu, care a fost nevoit să angajeze personal. Acest prezent care provoacă anxietate îi amintește de un trecut întunecat. „Am impresia că ne-am întors cu patruzeci de ani în urmă, când învățam să supraviețuim unor atacuri nucleare”, recunoaște, marcat, bărbatul de 54 de ani.
Războiul grâului
La fel de îngrijorat, dar și grăbit, este colegul său Viorel Panait. Managerul român al operatorului Comvex conduce Range Rover-ul cu 100 km/h printre munți de cereale. Bărbatul în costum ne prezintă terminalul ca și cum ne-ar prezenta un imperiu: acolo unde „nu exista nimic înainte de 1991”, acum se ridică cât vezi cu ochii munți de minereuri și mai ales de cereale, conectați prin benzi transportoare.
Exportul de cereale este „specialitatea Constanţei”, subliniază el. Peste 25 de milioane de tone, în special din agricultura românească, trec pe aici în fiecare an. Dar „acum a început al treilea război mondial”, anunță el, cu un aer serios. Un „război economic”, anticipat de Vladimir Putin, spune el. „Într-un fel, președintele rus a dorit sancțiunile economice europene. Acest lucru îi oferă un motiv pentru a colabora cu China și India pentru a putea remodela comerțul global”.
Panait subliniază o „urgență” absolută: „a ajuta Ucraina să-și redirecționeze exporturile de cereale” prin Constanța și alte structuri portuare. ”Țările africane sunt dependente de grâul din Ucraina, dar și din Rusia”, amintește el. „Ar putea fi război pentru aceste piețe în viitorul apropiat. UE trebuie să acționeze rapid pentru a pune în aplicare mecanismele necesare exporturilor ucrainene”, afirmă Panait.
Marinari blocați
Nu doar marfa este în derivă. Nici marinarii nu se mai întorc în porturile lor. „Rușii și ucrainenii reprezintă 10% din flota mondială”, subliniază Adrian Mihalcioiu. Acest inspector de la Federația Sindicatului Internațional al Muncitorilor din Transporturi (ITF) ajută marinarii implicați în situații precare sau complexe. Acum se chinuiește să găzduiască marinari ucraineni și rudele lor în Constanța.
Ucraineana Natalia Iefrimenko, tot membru ITF, se numără printre refugiații din Constanța. Se cufundă în muncă, uitând astfel de oroarea conflictului, de mama rămasă în țară sau de soțul mobilizat pentru lupte. „Am ajutat un echipaj de sirieni blocați la Mikolaiv (în Ucraina) să fie evacuat prin Moldova”, spune ea. Portul său de origine este Odesa. Ne arată pe telefon o fotografie cu un apus de soare văzut de pe terasa blocului său de 23 de etaje.
„Am crezut că aș putea merge acasă de Paște”, spune Natalia. Ochii ei albaștri se umplu de lacrimi la menționarea acestei sărbători ortodoxe. Va trebui să-l petreacă, ca alte milioane de ucraineni, departe de cei dragi, cu sufletul sfâșiat.
https://www.tdg.ch/le-port-roumain-de-constanta-prend-la-releve-dodessa-867101680023/
Traducerea: Ruxandra Lambru/rlambru
