Motto: „Sunt o persoană incomodă, pentru că avertizez când ceva s-ar putea să nu iasă bine sau spun de-a dreptul că nu a fost în regulă” – Jeana Gheorghiu
Miercuri, 18 mai, se împlinesc 15 ani de la moartea moderatoarei şi realizatoarei de emisiuni radio şi TV Jeana Gheorghiu, fost director al TVR2 între anii 2002 și 2004. A fost redactor, realizator de emisiuni, coordonator, şef, a fost director al Canalului Radio Romania Tineret – binecunoscutul ”Radio3” -, a coordonat Compartimentul de Imagine de la Radio România, organizând acţiuni de promovare a rolului şi misiunii radioului public. A cunoscut deopotrivă bucuriile şi necazurile tuturor acestor responsabilităţi. Iar ca om, a fost o persoană cultivată, competentă, , cu un simț al umorului impecabil…
* * * * *
Jeana (Jana, după numele ”din buletin”) Gheorghiu s-a născut la 6 iunie 1946, la Bucureşti, tatăl ei fiind tehnician la telefoane, iar mama – laborantă în chimie.
A trăit o copilărie chinuită, în care a locuit, pentru o perioadă, într-un subsol, iar mai apoi într-o casă dărăpănată din paiantă, într-o sărăcie cruntă.
În tinereţe a practicat tenisul de masă şi scrima.
A frecventat Liceul „Ion Neculce” din Bucureşti, unde a avut un profesor remarcabil la limba latină, acesta fiind cel care i-a insuflat o pasiune aparte pentru … limba română.
Deşi şi-a dorit să devină chirurg cardiolog – pasiune la care va renunţa din cauză că orele de pregătire pentru medicină costau foarte mult – , Jeana a absolvit Facultatea de Filologie – Limba şi literatura română – , după o perioadă în care a fost o studentă eminentă. În perioada facultăţii, timp de trei ani a fost logodită, după cum mărturisea ulterior, în cadrul unui interviu.
Şi-a început activitatea la un ziar din Vrancea, a colaborat apoi la cotidianul „Scânteia Tineretului”, până în anul 1972, când s-a angajat în Televiziunea Română.
A urmat şi cursuri postuniversitare la Facultatea de Ziaristică.
În scurt timp a devenit foarte populară, mai ales datorită vocii inconfundabile și a subiectelor abordate, majoritatea ocolite de alți realizatori. Cei care au văzut-o își amintesc cu nostalgie de ”Joia tineretului”, o emisiune cu și despre tineri talentați pe care Jana Gheorghiu o modera în epoca comunistă.
Ulterior, a fost transferată la Radio, pentru ca după 1989 să revină în televiziunea publică.
A rămas celebră pentru reportajele sale despre „trenul morţii” de la Timişoara, din perioada Revoluţiei, apoi au urmat o serie de emisiuni şi filme documentare, cum ar fi ”Răniţii Revoluţiei” (1991), ”Spre altă flacără” (1992), seria de emisiuni ”Baricadă pentru neuitare”, ”Tu poţi construi mai departe” și ”Fără prejudecăți!”.
A mai realizat emisiunile pentru tineri „Salut, prieteni” si „Gaudeamus”, iar în primii ani de după Revoluţie a realizat programul de divertisment de sâmbăta „Ora 25. Tranzit TV”, unde a organizat şi primul mare concurs cu premii din istoria televiziunii, cu maşini drept recompense pentru câştigători.
”Veniți cu noi, pe canalul doi!” era sloganul cu care Jana Gheorghiu atrăgea publicul tânăr.
A fost realizator şi redactor-şef la Redacţia Tineret, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), între anii 1990 – 1993, iar în anul 1993, a fost director de programe la Radio Total.
Între anii 1994-1998, a fost director la Canalul Radio România Tineret al SRR, apoi până în anul 2002, a condus Direcţia de Promovare a Imaginii şi Comunicare din Societatea Română de Radiodifuziune, iar între 1 octombrie 2002 şi 30 iunie 2004, a fost director interimar al canalului TVR 2.
După ieşirea la pensie, din iulie 2004, până la 3 decembrie 2005, a fost director executiv al Centrului Naţional Media, care includea, printre altele, posturile Național TV, N24 și Favorit TV.
În paralel, a fost şi lector la Şcoala Superioară de Jurnalism şi la Facultatea de Jurnalism a Universităţii Bucureşti.
Jeana Gheorghiu a avut un parcurs sinuos în presa video a anilor de după 1989 şi a luptat pentru calitatea programelor culturale şi pentru tineret, fiind o susţinătoare a unor campanii sociale pe post.
I-a plăcut să muncească și a scris inclusiv la rubrica sportivă în ziare, dar și despre subiecte de neabordat, cum ar fi SIDA sau copii abandonați.
Pentru activitatea sa jurnalistică remarcabilă, Jeana Gheorghiu a fost distinsă cu Premiul APTR 1991 – pentru reportajul document despre Revoluţie: „Răniţii Revoluţiei”, Marele Premiu acordat la Colocviul „Generaţia Europa- Generaţia Imaginii” (Franţa – Amiens 1992) pentru filmul de montaj „Spre altă flacără”, Premiul APTR 2002 – Premiul pentru Concept de campanie audiovizuală – Seria de emisiuni: Baricada pentru neuitare, Premiul „Condiţia umană” (ex-aequo) – „Tu poţi construi mai departe”, Premiile Revistei VIP 2003 , premiul Mass Media.
În ianuarie 2007, pe Jana Gheorghiu o supăra o tuse seacă de care nu putea scăpa, iar după ce a consultat un medic renumit, acesta i-a dat o veste cumplită: avea cancer la esofag cu metastaze la ficat şi doar încă câteva luni de trăit. Ea a refuzat internarea în spital şi tratamentul recomandat cu citostatice, preferând să îşi pună ordine în hârtii, în conturi, să-şi aranjeze locul de veci, să lase totul în deplină ordonare.
Jeana Gheorghiu a murit la 18 mai 2007, la vârsta de 60 de ani, la Bucureşti.
Nu a fost căsătorită niciodată, iar în urma ei a rămas fiul ei adoptat de la Casa de copii – la vârsta de patru ani, după o vizită de documentare la un orefelinat – , pe care îl botezase Ionuț.
La dispariţia ei, Dumitru Moroşanu, realizator tv şi bun prieten al Jeanei Gheorghiu, a declarat: „A mai apus o stea a audiovizualului, un profesionist cum rar există în multe alte genuri radiofonice din ţară şi nu numai… Jeana a fost o luptătoare, o temerară, o încrâncenată în a face meseria în toată dramatica sa existenţă. Eu aş aşeza-o lăngă un alt mare profesionist cu care am fost în relaţii foarte apropiate şi mă refer la regretatul Iosif Sava”.
„Să ne amintim de TVR 2, in faţa căruia Jeana Gheorghiu şi-a suflecat mănecile şi a ţinut să-l rebranduiască… o muncă temerară… şi a izbăndit. De unde o fi acum Jeana, Dumnezeu s-o odihnească! Poate privi impăcată că a reuşit… A fost şi un pedagog foarte bun şi şi-a găsit timp pe acest pămănt să crească şi un copil căruia i-a lăsat o pâine în mână, pentru că este un reporter de televiziune foarte bun. O ştiam din 1970, deci de 37 de ani, am lucrat împreună şi în televiziune, şi în radio, pentru că Jeana a trebuit să se refugieze o perioadă în radio, pentru că a fost considerată prea incomodă”, a încheiat Dumitru Moroşanu.
În noiembrie 2012, la o evocare a personalităţii jurnalistei, organizată la Radiodifuziune, Sofia Şincan, fondatoarea Programului 3 al Radioului, în 1972, spunea despre Jeana Gheorghiu: „Radioul a avut un rol deosebit în destinul Jeanei. Programul 3 cred că a fost pentru ea un proiect foarte frumos, pentru că la Programul 3 au îmbrăţişat-o cu căldură şi prietenie colegi, pentru că şi-a putut pune în aplicare ideile, pentru că acolo exista foarte multă camaraderie. Iar Jeana era cel mai credincios camarad. Nu s-a zbătut pentru interesele ei cât s-a zbătut pentru alţii”…
