„Dominaţia sovietică este o nenorocire”
Stadiile ocupaţiei sovietice: 1944-1945, incipient, cu ultimele guverne constituţionale; 1945-1947, de tranzit către stadiul ocupaţiei complete, perioadă în care funcţionează Comisia Aliată de Control (Sovietică); după 30 decembrie 1947 stadiul cel mai dur, cu proclamarea republicii şi schimbarea prin forţă a regimului social.
Omul politic Ion Gheorghe Maurer, un apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu Dej, era ministru al Afacerilor Externe (1957-1958) atunci când trupele sovietice au fost retrase din România, după 14 ani de ocupaţie efectivă. Maurer avea să fie apoi prim-ministru, între 1961-1974. Iată opinia sa de om aflat „la vârful puterii” despre dominaţia sovietică:
„Aţi spus odată, într-o declaraţie de presă, şi ne-aţi spus şi nouă că Partidul Comunist Român s-a instaurat la putere sub aripa hegemonismului sovietic.
Da… […]
Cum anume puterea sovietică a impus Partidul Comunist în România? În ce fel?
În ce fel? Pur şi simplu, spunând <Aşa faceţi!>… Pur şi simplu!…
Spunând cui?
Ălora care conduceau. Şi regelui şi lui [Petru] Groza şi lui [Gheorghe Gheorghiu] Dej care era din partea Partidului Comunist şi ălorlalţi, le-a spus <Asta faceţi!>…
Consideraţi că nu exista un alt drum? În momentul acela era singurul? […]
Nu exista! Pentru bunul şi singurul motiv că trupele sovietice erau în România. […] Şi prin forţa… nu numai a armelor, prin forţă în general! Pentru că forţa nu e numai a armelor… Dar ăştia dădeau dispoziţii şi se executa! O altă cale, a nu se executa, nu era… […] Şi Hruşciov a moştenit stăpânirea asupra României, exercitată de Stalin. El a exercitat-o ceva mai liberal decât Stalin , dar n-avea ce să ceară României, supunerea României era categorică! […]
Eu revin însă la ‘57-’58, când aţi fost ministru de externe… Atunci România, pentru prima dată după 1944, s-a mai deschis – să zicem aşa – spre Vest!
Da!
Şi s-au făcut nişte progrese extraordinare în relaţiile cu China…
Da!
Dacă ne puteţi spune de ce aţi făcut lucrul acesta? Şi dacă spuneţi că puterea sovietică era atotdominatoare, cum aţi îndrăznit să faceţi această încercare de <ieşire>…?
Pentru bunul şi simplul motiv că eu, de când am intrat în … eu i-am spus lui Dej … Se aştepta intrarea trupelor sovietice în România. Şi atunci i-am spus lui Dej că dacă sovieticii intră şi noi câştigăm libertatea, pe mine să nu mă bage în nici un fel de muncă de conducere, pentru că vreau să scriu o carte, pentru că în felul acesta să se înţeleagă de către toţi cei care ar fi citit-o, că stalinismul e o greşeală. Dej atunci mi-a zis: <Dragă, scrie-ţi cartea, te lăsăm în pace.> Şi eu m-am apucat să lucrez. Numai după câtăva vreme, a venit ăsta şi mi-a spus: <Mă, trebuie să mă ajuţi că nu mă pot descurca deloc. Ana Pauker, Vasile Luca, Teoharie Georgescu…>, toţi ăştia care erau în Biroul Politic, <vino să mă ajuţi>. I-am spus: <Vin, că n-am încotro, trebuie să vin, pentru că ceea ce trebuie să facem noi este să scăpăm înainte de toate de hegemonismul sovietic! Să ne îndreptăm către societatea viitoare dintr-o interpretare gândită, judicioasă a marxismului.>
Deci, eu am intrat [cu acest motiv] şi Dej era de acord cu mine pe această chestie, că trebuie să facem acest lucru, să scăpăm de dominaţia stalinistă pentru ca, încet-încet, să ne orientăm mişcarea muncitorească către o mişcare politică care să ţină seama de realităţile marxismului.
Dar de ce relaţii cu China?
Pentru că China, în acel moment, era în contradicţii foarte puternice cu Uniunea Sovietică.
Deci, ca o contrapondere…
Da! Aşa încât s-avem un sprijin, dat fiind că noi nu puteam avea nici măcar aerul de independenţă faţă de stalinism, dacă n-am fi fost sprijiniţi. Şi am câştigat acest sprijin din partea Chinei, după cum am câştigat sprijin din partea ţărilor capitaliste dezvoltate.
Cum aţi făcut lucrul acesta?
Cum am făcut?!.. Uite, foarte simplu! Am stat de vorbă şi am explicat conducătorilor acestor ţări – şi crede-mă că, deîndată ce aştia m-au ascultat, m-au auzit…. Bunăoară, când am fost în Statele Unite, acolo am stat de vorbă cu ministrul de externe, de aceeaşi <meserie>. Şi i-am arătat cum înţeleg eu şi cum înţelegem noi marxismul şi cum înţelegem trecerea de la capitalism la ceea ce va veni. Am spus: capitalismul nu poate fi dărâmat dintr-odată, se va dărâma singur. Pentru acest motiv, noi nu vom face nimic altceva decât să căutăm soluţii pentru contradicţiile care apar în cadrul socialismului. Aceste contradicţii determină, prin soluţiile lor, modificări în structura societăţii capitaliste şi la dumneavoastră, nu numai la noi. Şi-atunci aceste modificări încet-încet vor duce… nu se poate spune în cât timp… Sigur, probabil mai puţin timp decât a trebuit societăţii comuniste primitive să ajungă la sclavagism, […] dar timp o să trebuiască să treacă.
Datorită faptului că am explicat aceste lucruri, că am arătat că dominaţia sovietică este o nenorocire, nu numai politică, ci şi socială şi că trebuie luptat împotriva acestei dominaţii pentru ca lumea să facă şi să se conducă după cum gândeşte, aceşti conducători m-au înţeles.”
[interviu de M. Conovici şi E. Blînda, 1994]
