Semnarea, la 11 iulie 1997, a Parteneriatului Strategic între România și Statele Unite ale Americii a însemnat mult mai mult decât extinderea cadrului de cooperare dintre țara noastră și cea mai importantă putere militară a lumii. Acest Parteneriat a consfințit înscrierea definitivă a țării noastre pe drumul integrării în spațiul euro-atlantic, un obiectiv strategic asumat cu viziune și înțelepciune de poporul nostru, care a activat, din acel moment, toate pârghiile de putere și acțiune ale statului român. A fost un exemplu strălucit că românii știu și pot să acționeze coeziv, sincronizat, unind toate energiile pentru aducerea țării la masa marilor decizii. Semnarea Parteneriatului Strategic cu SUA a semnalizat dorința legitimă a românilor de a se alătura comunității popoarelor care apără și promovează valorile fundamentale ale libertății individuale, democrației, drepturilor omului și supremației legilor.
Pentru pregătirea aderării la NATO, Armata României și-a asumat un rol de catalizator al schimbării, punând în operă un amplu program de modernizare, transformare și adaptare la noile standarde. Schimbările declașate de organismul militar au fost profunde și de durată. În paralel cu implementarea unui amplu program de modernizare și transformare structurală, militarii români s-au impus ca profesioniști capabili să se integreze acțional cu structurile aliate, în diferite operațiuni și exerciții multinaționale în care au acționat impecabil, demonstrând că pot acționa de la egal la egal după procedurile și regulile Alianței. Invitarea României, în noiembrie 2002, la Summit-ul de la Praga, de a adera la NATO, a reprezentat o strălucită confirmare a acestor eforturi. Momentul i-a găsit pe militarii români cu arma în mână, în cele mai fierbinți teatre de operații, alături de militarii americani, cu care formaseră deja legături de suflet și toți ceilalți aliați, angajați în misiunile încredințate.
Încrederea şi respectul reciproc între militarii armatelor României și SUA s-au dezvoltat şi consolidat în cei peste 20 de ani de acţiuni în comun în Irak, Afganistan, Balcanii de Vest și în alte zone ale lumii. Folosesc acest prilej pentru a le mulţumi militarilor americani şi români pentru contribuția fiecăruia dintre ei la securitatea și apărarea națiunilor noastre, pentru profesionalismul și spiritul de sacrificiu cu care şi-au îndeplinit misiunile.
Se cuvine, într-un astfel de moment, să aducem un omagiu celor care şi-au pierdut viaţa în teatrele de operaţii în numele țărilor noastre exprimând recunoştinţă familiilor acestor eroi, pe care le asigurăm că sacrificiul celor căzuți la datorie nu va fi nicicând uitat.
Așa cum prevede Strategia Națională de Apărare a Țării, „politica externă şi de securitate a țării noastre va fi fundamentată pe următoarea triadă de acțiune: creșterea rolului şi eforturilor României în Uniunea Europeană, consolidarea profilului strategic în NATO, precum și aprofundarea și extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA”. În mod evident, Parteneriatul depășeste cadrul strict al colaborării în domeniul apărării și securității, însă contextul actual de securitate arată că opțiunile de angajare și dezvoltare a unei colaborări extinse în domeniul militar, încă din primii ani de implementare a Parteneriatului Strategic au fost esențiale.
Forțele SUA din România dislocate, în principal, în bazele aeriene de la Mihail Kogălniceanu, Borcea și Câmpia Turzii, la care se adaugă efectivele de la Deveselu, pentru deservirea sistemului antibalistic Aegis Ashore, asigură nu doar un spor de capabilități de apărare, dar reprezintă o concretizare extrem de puternică și convingătoare a solidarității aliate și a concreteței Parteneriatului nostru strategic. Statele Unite al Americii s-au angajat pe termen lung în procesul de asigurare și consolidare a securității în zona Mării Negre. Anunțul recent al președintelui Biden, făcut la Madrid, de suplimentare a forțelor SUA în țara noastră, prin dislocarea, pe baze rotaționale, de efective ale armatei SUA la nivelul unei brigăzi, este foarte important nu doar pentru noi, ci pentru întregul efort de consolidare a posturii aliate de apărare și descurajare a oricărei agresiuni pe întregul flanc estic.
Președintele Ronald Reagan spunea că „libertatea nu a fost garantată niciodată pentru nimeni, oricare generație o poate pierde în timpul vieții. Libertatea nu poate fi transmisă genetic copiilor noștri. Cu libertatea nu ne naștem, ci trebuie să luptăm pentru ea, să o protejăm și să ne educăm copiii să facă la fel”.
La 25 de ani de la semnarea Parteneriatului Strategic între România și Statele Unite ale Americii putem spune că libertatea rămâne la fel de prețioasă și astăzi, și aici, în România și peste tot în lume. Este de ajuns să ne gândim la drama poporului ucrainean, cu care suntem atât de solidari, pentru a înțelege că fiecare zi trăită în pace, în libertate, ca națiuni stăpâne pe propriile destine, se datorează celor căzuți în numele libertății.
VASILE DÎNCU,
MINISTRUL APĂRII NAȚIONALE
