Războiul din Ucraina, crizele politice din Italia și Regatul Unit, turneul lui Joe Biden în Orientul Mijlociu și valul canicular abătut asupra Mediteranei au fost temele cele mai dezbătute de presa internațională în acest weekend.
„Războiul din Ucraina arată că dominația Occidentului se apropie de sfârșit, pe măsură ce China se ridică la statutul de superputere, în parteneriat cu Rusia”, a declarat fostul premier britanic Tony Blair, citat de agenția Reuters. Istoria „se află într-un punct de cotitură comparabil cu sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial sau cu prăbușirea URSS; numai că de data aceasta Occidentul nu mai este în mod clar pe un curs ascendent”. La Libre Belgique arată cum a împiedicat războiul adoptarea unui comunicat final al reuniunii G20 desfășurate vineri şi sâmbătă la Bali. „G20 s-a încheiat fără un comunicat comun din cauza divergenţelor dintre ţări privind invazia rusă din Ucraina. În locul acestui comunicat, Indonezia, care încearcă să împace neutralitatea sa în conflict şi faptul că e gazda G20, a publicat o declaraţie în nume propriu. Ea se referă şi la lipsa unui consens privind criza alimentară mondială, exacerbată de invadarea Ucrainei.” „Prezența Rusiei la această reuniune aduce cu invitarea piromanului la ședința pompierilor. Prezența Rusiei a fost inoportună și, sincer vorbind, pur și simplu absurdă”, a declarat ministrul canadian de finanțe, Chrystia Freeland, citată de publicația rusă Rosbalt. Directoarea FMI, Kristalina Georgieva, a avertizat la reuniunea G20 că perspectiva economică globală „excepțional de incertă” s-ar putea înrăutăți dacă inflația va persista, citată de Reuters. Ea a precizat că războiul Rusiei din Ucraina a crescut presiunea asupra prețurilor materiilor prime și energiei, iar condițiile financiare globale se agravează peste estimările inițiale. Sub titlul „Ce face România pentru a ajuta Ucraina să își exporte cerealele?”, Euronews rezumă situația: „Blocada rusă asupra porturilor ucrainene de la Marea Neagră a provocat haos logistic. Țările africane se tem de foamete, tendințele pieței economice sunt instabile, iar agricultorii ucraineni nu știu unde să depoziteze recolta, deoarece silozurile sunt încă pline”. Contribuția României constă în repararea căii ferate la Galați, singura din UE compatibilă cu ecartamentul larg folosit de Ucraina și Moldova, și utilizarea portului Constanța pentru exporturile ucrainene. Revista germană Der Spiegel publică un interviu cu Henry Kissinger, care apreciază că principala chestiune geopolitică care va trebui rezolvată este „relația Rusiei cu Europa, anume dacă ea este o parte a istoriei europene sau un adversar permanent situat în alte teritorii. Și este o chestiune independentă de modul în care se va încheia războiul din Ucraina”. El subliniază de asemenea că „nici un teritoriu ucrainean nu ar trebui abandonat” în mâinile Rusiei. Cotidianul britanic The Guardian tranșează fără ocolișuri problema: „Putin este deja în război cu Europa. Nu există decât o singură cale de a-l opri. El a transformat alimentele, energia și refugiații în arme, răspândind suferințele economice și politice pe întreg continentul. Sancțiunile nu funcționează, iar un târg de tipul teritorii contra pace ar fi un dezastru. Nu mai rămâne decât soluția militară”. În Europa s-au mai răspândit totodată și spionii rușii, informează postul ucrainean RBC. „Agenții ruși şi-au intensificat activitatea în țările din Europa de Est. Ei caută să afle rutele pentru transportul armelor occidentale”, tipurile și cantitățile de armament destinat Ucrainei.
„E clar că Rusia încearcă să destabilizeze UE și țările ei membre”, a răspuns un purtător de cuvânt al Comisiei UE la o întrebare despre rolul Rusiei în crizele de guvern din unele țări europene, transmite agenția italiană ANSA. Moscova încearcă să influențeze politica națională „prin delegații săi interni”, care „pot fi politicieni”. „Scholz și Macron şi-au pierdut mult din putere, Johnson a demisionat. Mai rămânea Italia cu Mario Draghi, capabil să fie o călăuză sigură, nu doar pentru ţara sa, ci şi pentru întreaga UE. Va jubila oare Putin?”, comentează și Rai News, referindu-se la demisia premierului italian. În Spania, ziarul La Razon titrează „Haos în Italia după demisia eșuată a lui Mario Draghi” și explică că „Italia revine la instabilitate politică după ce Mișcarea de 5 Stele a refuzat să voteze în Senat cel mai recent decret al guvernului din care face parte”. Constatând că „inflației în creștere, datoriei mari și incertitudinii aprovizionării cu gaze i se adaugă acum și confuzia politică”, săptămânalul britanic The Economist consideră că președintele italian Mattarella a luat decizia corectă: „votul din Senat a arătat că, chiar și fără Mișcarea de 5 Stele, guvernul are o majoritate. Președintele i-a cerut practic lui Draghi să revină în parlament, să-și probeze susținerea și să rămână în funcție ori să formeze o nouă coaliție”.
La Londra continuă luptele politice pentru postul de premier încă ocupat de Boris Johnson. Cotidianul The Telegraph prezintă un sondaj recent conform căruia „48% din alegătorii care i-au votat pe conservatori în 2019 consideră că Rishi Sunak ar fi un bun premier, comparativ cu 39% în favoarea lui Liz Truss și 33% în favoarea lui Penny Mordaunt”. Dar, potrivit unui sondaj realizat de The Daily Mail în rândul cititorilor proprii, candidatul care chiar ar mătura în acest moment ar fi însuși Boris Johnson, cu 50% din preferințe, reține ziarul spaniol El Mundo. The Financial Times se arată pesimist: „Premierul britanic va fi ales pe baza unor fantezii”. În loc să se preocupe de problemele economice complexe ale Regatului, candidații se concentrează aproape exclusiv pe reducerea fiscalității. Ei „au făcut promisiuni incompatibile și irealizabile, fiindcă asta cred că vor să audă membrii de partid și parlamentarii lor”. De altfel și „prea mulți parlamentari conservatori cer mărirea cheltuielilor dimineața, pentru ca după-amiaza să ceară tăieri de impozite”. Cotidianul american The Wall Street Journal vine însă cu o soluție surprinzătoare: „Cine-l va înlocui pe Boris Johnson? Poate că Boris Johnson”. În discursul prin care și-a anunțat demisia premierul nu a pronunțat de fapt cuvântul „demisie”, ci a precizat că „se dă într-o parte” din cauza atacurilor parlamentarilor, deși încă deține un „mandat” din partea alegătorilor. Și cum va rămâne în funcție până în septembrie, contracandidații lui au tot timpul „să se sfâșie reciproc, făcându-l pe Johnson să pară, prin comparație, aproape ca un om de stat”. „Iar dacă Sunak ori Mordaunt nu vor reuși să-i ridice pe conservatori în sondaje, la cine altcineva ar putea apela partidul?”
„După o vizită în Israel şi în teritoriile palestiniene, Joe Biden şi-a încheiat primul turneu în Orientul Mijlociu printr-o reuniune cu mai multe ţări arabe”, scria ziarul francez Le Point. „Vizita a fost deja marcată de imaginea preşedintelui salutându-se cu prinţul moştenitor saudit Mohammed ben Salman, acuzat că a comandat asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi.” „Un obiectiv al preşedintelui e de a convinge Riadul să crească producţia de ţiţei a OPEC pentru a coborî preţul petrolului, care exacerbează presiunile inflaţioniste”, explică, tot din Franța, La Tribune. Le Monde semnalează că „Arabia Saudită a anunțat vineri că își deschide spațiul aerian pentru «toți transportatorii», un aparent gest de bunăvoință față de Israel. Anunțul ridică de facto restricțiile pentru zborurile către și dinspre Israel”. În editorialul său, cotidianul israelian Haaretz așează însă în antiteză „visele saudite cu realitatea din Gaza”. Da, micile concesii saudite sunt binevenite, dar „nu pot înlocui pericolul palpabil: amenințarea clară și actuală cu care Israelul se confruntă dinspre est și sud. Dezamăgitor a fost că Biden a adoptat paradigma Israelului conform căreia, în prezent, nu e fezabil să susții un proces diplomatic care ar putea implementa soluția celor două state”. The New York Times îl apară totuși pe Joe Biden în editorialul său: „deși există un impuls natural de a căuta gesturi spectaculoase în fiecare vizită prezidențială externă, există ale regiuni și chestiuni pentru care administrația trebuie să adopte un program mai amplu și mai ambițios – în special clima, Ucraina și China. Nu e momentul potrivit pentru noi politici îndrăznețe în Orientul Mijlociu. Biden procedează corect tratând problemele regiunii ca parte a unui tablou mai general”.
Un val canicular face ravagii în bazinul mediteraneean, informează BBC. Numeroase incendii de pădure au izbucnit în sudul Europei şi nordul Africii. În regiunea Gironde din Franţa ard peste 10.300 de hectare de pădure și 10.000 de oameni au fost evacuați. Temperaturile au depăşit 45 de grade în Spania şi Portugalia, unde peste 300 de persoane au murit din cauza caniculei. Incendiile de vegetaţie se extind şi în Maroc, Croaţia și Creta şi ameninţă acum zone rezidenţiale din sud-vestul Turciei. Guvernul britanic a declarat stare de urgență națională pentru prima dată în istoria sa din cauza temperaturilor record așteptate luni și marți, relatează publicația spaniolă Cadena Ser. Portalul Politico sintetizează situația ca fiind „pur și simplu infern: pe tot cuprinsul regiunii mediteraneene pompierii se chinuie să oprească incendiile, râurile seacă și mii de oameni sunt evacuați din casele lor”. Cotidianul italian La Repubblica scrie că „Europa arde. Ard temperaturile. Și arde pământul. Regatul Unit, Germania și Danemarca sunt în alertă și așteaptă 40 de grade de astăzi”. „În doar șase luni în UE a ars o suprafață de 346.000 de hectare de pădure. Cea mai afectată este România, cu 149.000 de hectare care au ars de la începutul anului din cauza a 735 de incendii majore.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/denisse
