Marţi, 2 august se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui Peter O’Toole, unul dintre cei mai importanți actori din istoria teatrului şi a cinematografiei mondiale.
* * * * *
Peter Seamus O’Toole s-a născut la 2 august 1932, la Connemara, County Galway, Irlanda, fiind fiul lui Constance Jane Eliot, o asistentă medicală scoțiană, și al lui Patrick Joseph O’Toole, jucător de fotbal şi agent de pariuri.
A urmat cursurile Şcolii Catolice St Joseph’s Secondary School, apoi a obținut un loc de muncă ca jurnalist stagiar și fotograf la Yorkshire Evening Post.
A fost încorporat pentru a-și face serviciul militar în Marina Regală, iar în perioada 1952-1954, a urmat cursurile Academiei Regale de Artă Dramatică din Londra, alături de Albert Finney, Alan Bates şi Richard Harris, viitori actori celebri.
A intrat ca actor în trupa teatrului Bristol Old Vic, unde a jucat peste 50 de roluri în 3 ani, inclusiv pe Vladimir din „Așteptându-l pe Godot”, piesa lui preferată, în care a fost distribuit și coordonat de Samuel Beckett, și pe Hamlet, rol cu care se va întâlni mai târziu, încă o dată, în regia lui Laurence Olivier, la Londra.
În anul 1960 debutează în film în rolul First Trooper din „The Savage Innocents”/ „Inocenți sălbatici”.
În 1962 vine primul său succes cinematografic, odată cu rolul T.E. Lawrence din filmul „Lawrence of Arabia”, care îi va aduce prima dintre cele 8 nominalizări la Oscar, alături de un Glob de Aur şi Premiul BAFTA pentru „cel mai bun actor britanic”.
Va impresiona apoi publicul şi critica de specialitate, în apariţii cinematografice în „Becket” (1964), „Cum să furi un milion” (1966), „Leul în iarnă” (1968), „La revedere, domnule Chips” (1969), „Clasa conducătoare” (1972), „Cascadorul” (1980), „Anul meu preferat” (1982), pentru care va fi nominalizat la Oscar.
A urcat şi pe scena de teatru, interpretând roluri în piese precum „Juno and the Paycock”, în regia lui Sean O’Casey, şi „Waiting for Godot” de Samuel Beckett.
Spre sfârşitul anilor ’70, s-a confruntat cu probleme serioase de sănătate, cauzate de un cancer la stomac, în urma abuzului de alcool, însă se va recupera destul de bine, revenind pe marile ecrane şi pe scenă.
În anul 1980, joacă în „Macbeth”, considerat unul dintre cele mai mari insuccese teatrale, dar îşi va recâştiga aprecierea cu rolul John Tanner din „Man and Superman” şi cu interpretarea Henry Higgins din „Pygmalion”.
În 1987, se remarcă din nou în filmul „The Last Emperor”, iar în 1989, este distins cu Premiul Laurence Olivier pentru rolul din „Jeffrey Bernard is Unwell”.
În anul 1990, O’Toole a câştigat un Premiu Emmy pentru rolul din mini-seria „Joan of Arc”.
În 2003, O’Toole a fost distins, cu un Oscar onorific, în 2004, interpretează rolul regelui Priam din filmul „Troia”, iar în anul 2005, interpretează rolul aventurierului italian Giacomo Casanova, în serialul TV, „Casanova”.
În anul 2006, este nominalizat încă o dată la Oscar pentru rolul Maurice din filmul „Venus” (2006), în regia lui Roger Michell.
În 2009, a fost distins cu Premiul irlandez pentru film şi televiziune pentru rolul din „The Tudors” (2007) şi cu Premiul neo-zeelandez pentru film şi televiziune pentru rolul din „Dean Spanley” (2008).
Printre ultimele sale apariţii pe micul şi marele ecran se numără cele din „Thomas Kinkade’s Christmas Cottage” (2008), „Eager to Die” (2010), „Eldorado” şi „Cristiada” (2012).
A jucat şi pe scenele teatrelor din Bristol, Stratford, Dublin, Toronto, Washington, Chicago, interpretând roluri precum regele Lear, Otthelo, Hamlet, Vanya, Thersites.
În 1960, s-a căsătorit cu actriţa Sian Phillips, cu care a avut două fete, Kate şi Patricia. Cei doi vor divorța în anul 1979. A avut şi un băiat din relaţia cu Karen Brown.
Pe lângă cele opt nominalizări la Premiile Oscar, a fost laureat de trei ori al Globului de Aur (1963, 1968, 1969) şi o dată al Premiului Emmy (1999).
A obţinut Premiul David di Donatello pentru cel mai bun actor străin (1964, 1967 şi 1970), National Board of Review Award for Best Actor (1969), Premiul Societății Naționale a Criticilor de Film pentru cel mai bun actor (1980), Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal (1963), Premiul CableACE pentru cel mai bun actor (1987), Premiul Sant Jordi (1965 şi 1984).
În luna iulie 2012, Peter O’Toole a anunţat că se retrage din activitate: „Pentru mine, a sosit timpul să arunc prosopul. Să ma îndepărtez de scenă şi de cinema. Nu mai am inimă pentru a mai face asta. Nu voi reveni”.
Celebrul actor a murit la 14 decembrie 2013, la vârsta de 81 de ani.
