Nemții ne atacau, rușii ne luau prizonieri. Asta s-a întâmplat după ce regele Mihai a citit la Radio Proclamația către Țară prin care anunța ieșirea României din războiul cu Aliații. Timp de câteva zile (24 – 28 august 1944), Armata Română a trebuit să respingă atât atacurile germanilor, care încercau să intre în București, cât și ofensiva sovietică, care spărsese frontul între Bârlad și Siret. Între București și Câmpina se găseau amplasate importante forțe germane. În București staționau aproximativ 8000 soldați germani, concentrați pe Splaiul Independenței (Misiunea Militară Germană pentru Armata Aerului) și la Școala Superioară de Război (Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat). Aceste trupe au refuzat să se retragă și au opus o puternică rezistență așteptând ajutorul trupelor germane staționate în nordul Bucureștiului și în zona Ploiești. În zona Ploiești – Câmpina se aflau numeroase trupe germane care apărau instalațiile petroliere. Astfel, în pădurea Misleanca – satul Păuleşti, era Comandamentul diviziei germane de artilerie A.A. [antiaeriană] cu un efectiv de 5-6000 de militari care dispuneau de artilerie, tancuri, camioane. Lângă Moreni era postul german de semnalizare şi observaţie a mişcărilor aeriene care avea legături directe, atât prin telefon, cât şi prin radio, cu Comandamentul german de la Bucureşti. Tot la Moreni, nemții aveau trei baterii de artilerie antiaeriană și ocupau întreprinderile petroliere cu o mie de oameni. În pădurea Buda era o grupare germană de 2000 de soldați care dispunea de baterii antiaeriene. În gara Buda era un tren blindat cu două locomotive şi paisprezece vagoane pe care erau montate piese de artilerie. Trenul circula între Băicoi şi Buda asigurând siguranţa grupării Păuleşti şi a centrului de rezistenţă Buda. În zona Băicoi germanii dispuneau de aproape o mie de oameni cu armament automat. La Câmpina nemții aveau trupe la rafinăriile de petrol, iar în jurul oraşului aveau baterii de artilerie antiaeriană. În total, la Câmpina erau opt sute – o mie două sute de militari germani. La Târgşorul Nou şi Târgşorul Vechi nemții aveau aproape patru mii de oameni care își construiseră poziţii defensive, iar pe aerodromul Târgşorul Nou staționau avioane germane de vânătoare Messerschmitt Bf 109 și Messerschmitt Bf 110. În afară de militari, în zonă se mai aflau vreo opt sute funcţionari şi tineri din Grupul Etnic German organizaţi milităreşte. Oraşul Ploieşti era încercuit de trupe germane, de baterii A.A. cu un efectiv de trei mii oameni. Toate aceste forțe germane au refuzat să se retragă, atacând unitățile române. Nemții sperau că vor respinge atacurile românilor și vor păstra instalațiile petroliere. După lupte grele, trupele germane au fost înfrânte. Au încercat să se retragă. La 25 kilometri de Ploiești, la Gherghița, au fost înconjurate de Armata Română și s-au predat în frunte cu generalii Alfred Gerstenberg (comandantul aviației germane din România) și Reiner Stahel (specialist în lupta urbană care fusese trimis să cucerească Bucureștiul și să zdrobească rezistența românilor). În același timp, Armata Română a trebuit să facă față presiunii sovietice, care, în dimineața zilei de 21 august, a atacat pe linia Chișinău – Iași cu forte copleșitoare: trei armate de infanterie și o armată de tancuri, adică aproape 11000 tunuri, 1300 tancuri și 900 avioane. Atacul a fost masiv, astfel încât până seara forțele sovietice au făcut în dispozitivul român o breșă largă de 65 km și adâncă de 40 km, cucerind în doar câteva ore Iașul. Presiunea Armatei Roșii a continuat, astfel încât pe 23 august frontul a fost rupt între Bârlad și Siret. Cu toate că unitățile române care apărau Moldova nu au mai opus rezistență, ele au fost încercuite, dezarmate și luate prizoniere. În zilele următoare, la Constanța, Flota militară (Divizia de Mare) a fost confiscată de sovietici, ofițerii dezarmați, urcați în tren și trimiși la București. Colegii lor de la Divizia de Dunăre nu au fost la fel de norocoși: au fost arestați și duși în prizonierat în URSS în timp ce flota a fost confiscată. Militarii români luați prizonieri după 23 august 1944 au fost eliberați mulți ani mai târziu. De-abia pe 12 septembrie 1944 la Moscova a fost semnat actul de armistițiu prin care România se obliga să participe cu 12 divizii la războiul împotriva Germaniei și să plătească despăgubiri de război.
Agenția de presă RADOR vă propune un serial de istorie orală cu 15 episoade, care conțin mărturiile unor militari care au luat parte la luptele din zilele 24 – 28 august 1944.
Autor: Octavian Silvestru
