August 1944 – pe Valea Prahovei erau concentrate numeroase trupe germane.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Corpul 5 teritorial a fost o structură militară importantă pentru apărarea zonei petroliere Valea Prahovei. La comanda acestei structuri militare, la 16 februaruie 1944, a fost numit generalul de divizie Constantin Vasiliu Rășcanu, cunoscut pentru orientarea antigermană și convingeri de stânga. În calitate de comandant al Corpului 5 teritorial, generalul Rășcanu a avut în subordine unități de infanterie și o puternică concentrare de baterii A.A. [antiaeriene]. Făcând parte din conjurația care urmărea înlăturarea mareșalului Antonescu și ruperea alianței cu Germania, generalul Constantin Vasiliu Rășcanu era conștient că o astfel de schimbare va atrage riposta trupelor germane aflate în România. De aceea generalul Constantin Vasiliu Rășcanu a început să strângă personal informații despre efectivele germane staționate în zona petrolieră Valea Prahovei pentru a concepe un plan de luptă eficient :
« Cunoşteam că în pădurea Misleanca aproape de satul Păuleşti era postul de comandă al trupelor germane din zona Ploiești. Comandamentul diviziei de artilerie A.A. [antiaeriană] era organizat ca un puternic centru de rezistenţă, cu trei linii de apărare şi reţele de sârmă. Efectivul acestui centru se ridica la 5-6000 de oameni. M-am hotărât să fac o vizită în pădurea Misleanca. În dimineaţa zilei de 9 iulie 1944, am plecat din Breaza la Ploieşti şi de aici la Păuleşti. La 2000 metri sud de şosea era o baterie A. A. [antiaeriană] germană înconjurată de reţele de sârmă ghimpată. Aproape de pădure erau două barăci mai mari şi una mai mică, locuite de efectivul bateriei. După un drum de 500 de metri prin pădure vine o poieniţă la 150 metri sud de şosea – unde erau şapte barăci. O alee pietruită ducea către o altă baracă. Acolo era punctul de comandă al comandantului diviziei de artilerie A. A. – un general german. Opresc maşina pe aleea mare, acolo unde se desprindea aleea ce ducea spre postul de comandă. Pe alee, în faţa şoselei, o santinelă germană. Mă opresc lângă santinela care, văzând că sunt general, mă salută. Apoi mă îndrept către postul de comandă al generalului german… Cam la 50 de metri de barăci, un gard de sârmă ghimpată care împrejmuia intrarea, iar la poarta de intrare o altă santinelă, care m-a oprit. I-am spus că vreau să mă duc la generalul comandant; sună la sonerie şi îndată vine un locotenent. Eu îi spun cine sunt şi el îmi spune că generalul german e plecat de dimineaţă la Ploieşti, la Comandatura generală. I-am mulţumit, m-am întors la maşină şi am luat drumul spre pădure. Cât am putut vedea din maşină în pădure, la stânga şi la dreapta şoselei erau foarte multe barăci. Pădurea era mare, în ea nu se putea pătrunde pe unde voiai şi de aceea nu am putut să văd acele adăposturi blindate care știam că există şi pe care le-am văzut mai târziu. (….) După o zi de lucru în birou, în dimineaţa zilei de 11 iulie, am plecat pe Valea Ialomiţei, pe şoseaua Târgovişte – Petroşiţa, până la Sanatoriul Moreni pe care l-am vizitat… Am fost apoi la postul german de semnalizare şi observaţie a mişcărilor aeriene. Acest post domina Valea Ialomiţei. Era format din 118 persoane, femei şi bărbaţi, cazaţi în barăci artistic lucrate. Postul avea o serie de aparate speciale pentru depistarea tuturor mişcărilor aeriene… Avea legături directe, atât prin telefon, cât şi prin radio, cu Comandamentul german de la Bucureşti. Acest post german de mult mi-a atras atenţia, căci el avea 70% din personal compus din oameni înarmaţi cu pistol – mitralieră. (…) Până la 16 iulie nu am mai plecat din Breaza. În acest timp m-am documentat asupra situaţiei forţelor germane din zona petroliferă din punct de vedere al efectivelor, poziţiilor şi locurilor unde sunt dislocate. Grupările germane mai mari: în zona Păuleşti şi pădurea Misleanca era o grupare de peste 5000 oameni. Această grupare care dispunea de arme, tancuri, camioane, unităţi de artilerie antiaeriană… și-a organizat o apărare circulară cu centre de rezistenţă şi reţele de sârmă. În pădurea Buda era o grupare de 2000 de oameni care dispunea de baterii antiaeriene. În gara Buda era un tren blindat cu două locomotive şi paisprezece vagoane…Trenul circula între Băicoi şi Buda făcând siguranţa grupării Păuleşti şi centrului de rezistenţă Buda. În zona Băicoi germanii dispuneau de aproape o mie de oameni cu armament automat. La Câmpina nemții aveau trupe la rafinăriile de petrol şi acid sulfuric, iar în jurul oraşului aveau baterii de artilerie antiaeriană. În total opt sute – o mie două sute oameni. La Târgşorul Nou şi Târgşorul Vechi nemții aveau aproape patru mii de oameni care își construiseră poziţii defensive. La aerodromul Târgşorul Nou – înconjurat cu sârmă ghimpată – aveau multe avioane de luptă. La Moreni nemții aveau trei baterii artilerie antiaeriană, și ocupau toate întreprinderile petrolieere. Aici aveau un efectiv de o mie de oameni. În afară de militari se mai aflau vreo opt sute funcţionari şi tineri din Grupul Etnic German organizaţi milităreşte. Oraşul Ploieşti era încercuit de trupe germane, de baterii A.A. cu un efectiv de trei mii oameni. Forţele germane ocupau majoritatea zonelor petrolifere şi aveau posibilitatea opririi circulaţiei pe Valea Prahovei. Mai târziu, după ruperea frontului din Moldova, forţele germane s-au întărit cu resturi din unităţile scăpate de pe front. Forţele noastre erau de aproximativ unprezece mii oameni.
La 10 iulie 1944 raportul de forţe era favorabil germanilor din punct de vedere numeric, tehnică de luptă şi armament. Faţă de această situaţie, am conceput un plan de luptă care prevedea: instalaţiile petrolifere din zona rafinăriilor și sondele vor fi apărate; legăturile telegrafice şi telefonice ale germanilor vor fi întrerupte; aerodromul de la Târgşorul Nou va fi ocupat; la fel vor fi ocupate și gările CFR pentru a împiedica trupele germane să se deplaseze pe Valea Prahovei. Pentru legarea Comandamentului român de unităţile angajate în luptă, pentru transmiterea de ordine, în caz că nu vor funcţiona legături telefonice se vor întrebuinţa agenţi cu motocicletă şi chiar pe jos. La sosirea trupelor sovietice Corpului 5 teritorial va adopta o atitudine binevoitoare şi prietenească ».
[Interviu realizat de Eleonora Cofas, Muzeul de Istorie București, 1975]
