Planul de acțiune împotriva nemților aflați pe Valea Prahovei.
Pierderea Basarabiei în vara anului 1940 a generat o puternică stare de nemulțmire în rândul populației și, în special, printre militari. Luând puterea în septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a precizat că România nu mai este legată de nici o înțelegere din perioada interbelică și ca România va consolida relațiile cu Germania. Chiar a doua zi după preluarea puterii, generalul Antonescu a reafirmat într-o convorbitre avută cu colonelul Alfred Gerstenberg, atașatul militar german, acordul lui pentru venirea trupelor germane în România. Așa că până la jumătatea lunii noiembrie 1940 au sosit în România toate subunitățile componente Misiunii militatre germane. După intrarea României în războiul antisovietic, Germania și-a mărit prezența militară în România, întărind apărarea zonei petroliere Valea Prahovei cu o divizie de artilerie antiaeriană și cu aviație de vânătoare. Aceste efective s-au mărit după ce anglo – americanii au început bombardarea instalațiilor petroliere române. În vara anului 1944, forţele germane ocupau majoritatea instalațiilor petrolieere (sonde, rafinării, depozite) şi puteau controla circulaţia pe Valea Prahovei. În august 1944, cu toate că forţele române din Prahova erau de aproximativ unprezece mii oameni, raportul de forţe era favorabil germanilor din punct de vedere numeric, tehnică de luptă şi armament. Faţă de această situaţie, Corpul 5 teritorial, care avea misiunea de a apăra zona pertroliferă de pe Valea Prahovei, a conceput un plan de luptă în cazul unui conflict militar cu Germania. Planul a fost aprobat de generalul Constantin Vasiliu Rășcanu – comandantul Corpului 5 teritorial.
„Şeful de Stat Major, col. Zotter, mi-a dat încă din ziua de 5 august două schiţe cu ce vom întreprinde după ruperea relațiilor cu Germania. Primele măsuri prevedeau:
– paza şi apărarea de distrugere a rafinăriei şi instalaţiei petroliere şi paza depozitelor din zonă
– bararea şoselei Ploieşti – Bucureşti pentru a împiedica trupele germane să poată interveni la Bucureşti
– bararea şoselei de la Bucureşti spre Mizil pentru a împiedica pătrunderea trupelor germane spre Buzău şi spre Ploieşti
– bararea Văii Prahovei pe tot lungul ei până la Predeal, Timişul de Jos, precum şi Văii Teleajănului contra oricărei acţiuni a trupelor germane
– descleştarea trupelor operative româneşti din dispozitivul în care se aflau amestecate ca trupele germane şi gruparea lor.
Principale acțiuni contra nemților se vor desfășura la: Târgovişte şi împrejurimi, Valea Prahovei, oraşul Ploieşti, Valea Teleajănului, Valea Călugărească.
În prima fază va fi lichidată gruparea germană de la Văleni; grupările germane din zona Câmpina, gara Băicoi, Scăieni, Boldeşti, Valea Teleajănului.
În a doua fază: atacarea şi distrugerea forţelor germane din Pădurea Filipeasca, gara Buda, Târgşorul Nou şi Vechi.
În ultima fază – a treia – atac cu toate forţele noastre din zonă asupra grupărilor germane din pădurile Păuleşti şi Bucov – Corlăteşti”.
[Interviu realizat de Eleonora Cofas, Muzeul de istorie București, 1975]
