Vineri, 5 august, se împlinesc 15 ani de la plecarea într-o lume mai bună a lui Florian Pittiş, extrem de îndrăgit actor de teatru şi film, regizor, traducător, interpret de muzică folk şi una din vocile care ne dezvăluiau lucruri incredibile despre natură, sănătate, tehnologie și istorie, în cadrul celebrei emisiuni de la TVR, „Teleenciclopedia”.
Pittiş a fost şi realizator de emisiuni radio şi cel care a pus bazele Radio România 3 Net, primul post public de radio din lume care a emis exclusiv pe Internet, post care astăzi îi poartă numele. Nu în ultimul rând, cel alintat „Moţu”, a fost un om complex, inegalabil prin generozitate şi naturaleţea incredibilă, o voce care adunase, parcă, toate misterele şi sensibilităţile lumii.
* * * * *
Florian Pittiş s-a născut la 4 octombrie 1943, la Bucureşti, fiind singurul fiu al unui pilot aviator, Nicolae Pitiş, comandant de escadrilă şi al Anei Pitiş, secretară de şcoală, casnică şi apoi croitoreasă, cea care ”semănând cu Danielle Darieux”, dorise – dar familia nu-i permisese – să devină actriţă.
Din câte se cunoaşte, numele său de familie a ajuns să fie scris cu doi de „t” dintr-o greșeală a angajatului stării civile, care pur şi simplu a completat eronat certificatul său de naștere.
La vârsta de 4 ani, cel alintat – de toţi, începând cu bunica sa din partea tatălui – „Moţu”, a debutat în teatru pe scena Teatrului Savoy în spectacolul „Congresul puştilor”, de Saşa Georgescu şi I. Avian, în rolul „Ciuculeţ”, în compania altor tineri interpreţi ca Flavia Buref, Ileana Cotrubaş sau Alexandru Lulescu.
A frecventat grădiniţa în limba română, dar şi cea de la „Maison des Français”, unde înregistrează primul mare „succes” muzical, el interpretând „Pe Mureş şi pe Târnave”, îmbrăcat fiind în costum popular.
În clasa a IV-a a pus în scenă actul III din „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale, repartizându-şi rolul cetăţeanului turmentat.
Ca licean la „Gheorghe Lazăr”, se întâlneşte cu neuitatul actor Petre Gheorghiu, în calitate de conducător al cercului dramatic al elevilor – din care mai făceau parte viitori actori, ca bunul prieten Mihai Stan, Dan Tufaru, Marina Maican, Alinta Ciurdăreanu, Aimee Iacobescu şi alţii.
În anul 1956 începe să frecventeze restaurantul „Ceahlăul”, care se afla în colţul străzii pe care locuia, şi unde era o formaţie extraordinară, care cânta „Rock Around the Clock”, al lui Bill Haley, la acordeon, ţambal şi la nai. Era momentul în care începea marea sa pasiune pentru muzica rock.
În 1958, a făcut figuraţie în spectacolul „Omul cu mârţoaga”, la Teatrul Naţional din București.
La examenul de admitere de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti nu reuşeşte, din cauza unor probleme de dicţie.
Pittiş face, apoi, un an de Politehnică şi lucrează, concomitent, ca electrician la Teatrul Bulandra. E începutul perioadei în care va vedea de o sută şi ceva de ori „Cum vă place”, sau „D-ale carnavalului”, în care învaţă spectacolele pe dinafară, studiind intens arta unor mari actori ca Jules Cazaban, Ştefan Ciubotăraşu, George Mărutză, Clody Berthola şi alţii. Ia lecţii de dicţie, îşi corectează rostirea, iar într-un caz de forţă majoră, când un actor lipseşte, eminentul regizor Liviu Ciulei îl invită să preia un rol – deja învăţat – din „Cum vă place”.
A urmat un nou examen de admitere şi perioada studenţiei la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care-l va absolvi ca şef de promoţie.
Este angajat la Televiziunea Română, apoi la Teatrul Bulandra, unde va interpreta numeroase roluri în spectacole regizate, în principal, de Liviu Ciulei, dar va demara şi propriile spectacole de poezie şi muzică, dedicate mai ales tinerilor.
Începând cu anul 1971, a început să poarte părul lung, şi a declarat întotdeauna că nu are de gând să renunţe la el, chiar dacă în acele vremuri, astfel de rebeli nu erau bine văzuţi. Peste ani, Pittiş îşi aminea că adesea era chemat la organele de partid, cele care cenzurau şi muştruluiau artiştii. Povestea Florian Pittiş că, de cum intra în sala cu activişti de partid, nici n-apuca bine să inchidă uşa în urma sa şi turuia: „Bună ziua, eu nu mă tund !”.
Prima piesă pusă în scenă ca regizor a fost „Față în față cu lumea”, un spectacol în colaborare cu Mircea Vintilă, realizat începând cu anul 1979, urmat de „Cum se numeau cei patru Beatles („City Sugar”), de Stephen Poliakoff, în traducerea sa – în 1980 – și „Poezia muzicii tinere” – un spectacol de muzică și poezie – în 1981.
Este parte a renumitului trio de neuitat Pittiş – Dan Tufaru – Anda Călugăreanu, sub bagheta unui alt mare dispărut, Alexandru Bocăneţ – în exact perioada de glorie a divertismentului TV -, participă la Cenaclul „Flacăra” – unde a cântat şi recitat dumnezeieşte – , iar în anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Vladi Cnejevici, formaţia Pasărea Colibri, cu care concertează până în 2001 şi împreună cu care înregistrează patru albume. După acel moment, locul său în formaţie a fost luat de Marius Baţu.
Regizorul Constantin Moruzan îl invită pentru prima dată la Radio, pentru a interpreta un rol alături de marele George Calboreanu, iar apoi, în 1965, a participat la serialul radiofonic “Cosma”, adaptat după romanul lui Panait Istrati, în regia lui Dan Puican. Au urmat peste 40 de ani de evenimente la Radiodifuziune, în 1973, la 13 august, Florian Pittiş a devenit prezentatorul “Clubului Curioşilor”, de la fostul Program 3, apoi a realizat “Pittiş Show” – prin care adus o contribuţie notabilă la popularizarea muzicii pop-rock – , iar după Revoluţie, alături de Camelia Stănescu, a realizat emisiunea “Declaraţie de iubire”, la Radio România Cultural.
În anul 1998, i se oferă funcţia de director al postului România Tineret, şi, după o perioadă de gândire, îşi preia postul la 1 decembrie 1998.
Cariera artistică a lui Pitiş înseamnă zeci de roluri în teatru – el a fost Alencon din “Elisabeta I”, de Paul Foster, Alioşka din “Azilul de noapte”, de Maxim Gorki, Edmund şi Jamie din “Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, sau Ariel din “Furtuna”, de William Shakespeare, toate în regia lui Liviu Ciulei şi, de asemenea, a jucat în celebrul “Hamlet”, al lui Alexandru Tocilescu, care a avut premiera în 1985. A regizat, el însuşi, pe scena Bulandrei, spectacole precum “Cum se numeau cei patru Beatles”, de Stephen Poljakoff, “Câinele grădinarului”, de Lope de Vega, “Meditaţiile Ritei”, de Willy Russel, şi “Black & White”, de Keith Waterhouse & Willis Hall, dar a jucat şi în câteva filme, precum „Gioconda fără surîs” – 1967, regia Malvina Urşianu, „Adio, dragă Nela – 1972, regia Cornel Todea, „Veronica se întoarce” – 1973, regia Elisabeta Bostan, sau „Înnebunesc şi-mi pare rău – 1992, regia Ion Gostin.
Pittiş a asigurat şi dublajul de voce în seria „Aventurile Ursuleţului de Pluş”, şi în filmul „Marea Aventură a Porcuşorului”, în rolul lui Winnie de Pluş, vocea în original aparţinându-i lui Jeff Bennet.
Pittiş a semnat şi cronici muzicale în diverse publicaţii, a fost membru şi purtător de cuvânt în Marea Lojă Națională din România şi a tradus în limba română textele unora din cântecele lui Bob Dylan, cum sunt „A Hard Rain’s A-Gonna Fall”/”Va veni iar o ploaie grea”, „Death is Not the End”/”Sfârşitul nu-i aici”, sau „Rainy Day Women”/”Toţi suntem puţin luaţi”.
S-a căsătorit, la 12 martie 1999, cu Niculina Anda, de profesie educatoare.
Preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Florian Pittiş, la 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.
La 16 noiembrie 2004 Radio Romania Tineret se transformă în Radio3net, un post cu emisie pe Internet, un proiect al lui „Moţu”. Se schimbă modul de lucru, concepţia şi aparatura. Se formează asfel o comunitate online, în care ascultătorii sunt tot mai prezenţi, iar unii dintre ei au devenit chiar realizatori de emisiuni.
„Moţu” şi echipa sa, din care făceau parte, în acel an, 10 angajaţi şi 10 colaboratori, a pornit astfel în descoperirea unui tărâm neexplorat pe atunci în România. La festivitatea de lansare, Florian Pittiş a renunţat la unele din şuviţele sale rebele, aşa că, în loc de panglică de inaugurare, i-a fost tăiat părul. După ce s-a negociat cât de mare să fie „pierderea”, Ducu Bertzi a … făcut onorurile.
În doar câteva săptămâni de la lansarea oficială, Radio3net ajunge la 150.000 de accesări săptămânale din întreaga lume.
Actualitate, interactivitate, muzică, teatru, dosare tematice, documentare ample, prezentări de evenimente şi de personalităţi, linkuri spre nenumărate alte surse de informare şi de cultură de pe întreg mapamondul, plus cristalizarea unei echipe tinere, îndrăzneţe şi competente – iată principalele realizari ale lui Florian Pittiş ca „om de radio”, conform dictonului său preferat „După mine, Progresul !”.
Radio3net este parte a unei instituții publice de media, dar deosebit de concepțiile clasice ale unui post de radio. Legătura cu ascultătorii se face instantaneu, prin chat, iar camerele web oferă imagini din studio. Postul emite live 24/24/7 cu tronsoane realizate de moderatori sau colaboratori. Temele (topicele) puse în discuție pe chat, sunt comentate prin intermediul moderatorului aflat în fața microfonului.
Site-ul web al postului Radio3net găzduiește o colecție impresionantă de albume folk și rock, de povești ale teatrului românesc radiofonic și de înregistrări video de la festivalurile muzicale din țară.
Să amintim că, în afara activităţii artistice şi a celei legate de radio, Pittiş a fost membru şi preşedinte al Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind un susţinător declarat al acestei populare echipe de fotbal, apoi că a fost una dintre vocile consacrate ale îndrăgitei emisiuni „Teleenciclopedia”, producţie a TVR, dar şi faptul că a fost un fumător – poate prea pătimaş – de Carpaţi fără filtru, producţie „exclusivă” de Sfântu Gheorghe.
La 19 aprilie 2006, Florian Pittiş a participat la întâlnirea „Amfiteatrul Deschis Team Work”, cu titlul „Rockul de ieri – rockul de azi”, organizată de ONG-ul pentru tineret Team Work. La evenimentul desfăşurat la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, fostul solist al formaţiei Pasărea Colibri, a povestit participanţilor cum a evoluat cultura rock de la începuturi până atunci.
În mai 2006, Pittiş a primit un premiu al revistei VIP pentru proiectul Radio3Net şi tot în acea lună, împreună cu Ducu Berzti, a efectuat ultimul său turneu, în Statele Unite, pentru a susţine o serie de concerte în scop caritabil. Fondurile strânse au fost donate proiectului de construire a noii biserici româneşti “Sfântul Apostol Andrei” din statul Maryland, biserică a cărei construire a fost propusă de Părintele Calciu.
Din păcate, tot în anul 2006, a fost diagnosticat cu o boală gravă, cancer de prostată, care avea să-i macine trupul şi să-i grăbească sfârşitul.
La 2 august 2007, cu doar câteva zile înainte de final, el a scris câteva rânduri prin care cerea medicilor care l-au îngrijit să respecte intimitatea suferinţei sale: „Subsemnatul Florian Pittiş declar prin prezenta şi pe propria răspundere că nu doresc sub nici un motiv ca nici un aspect al bolii mele pentru care sunt internat să fie comunicat presei sau persoanelor neautorizate de mine. Mulţumesc pe această cale întregului personal medical al spitalului în care mă aflu internat pentru modul exemplar în care mi-au apărat şi îmi apără dreptul la intimitate şi pentru îngrijirea pe care mi-o acordă. Cu tot respectul, Florian Pittiş”.
Florian Pittiş a trecut la cele veşnice la 5 august 2007 şi, drept omagiu, o zi mai târziu, postul Radio3net i-a preluat numele.
La 7 august, Florian Pittiş a fost condus pe ultimul drum, prin faţa Casei Radio, sute de colegi l-au aşteptat cu lacrimi în ochi şi cu buchete de flori, pe fundalul sonor al celebrelor sale melodii. Foştii colegi, prieteni, cunoscuţi şi admiratori ai lui Florian Moţu’ Pittiş au aplaudat minute în şir, cu durere, pentru ultima dată, prezenta îndrăgitului artist la Radio. Câteva ore mai târziu, el îşi găsea odihna de veci pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu.
La 2 octombrie 2008, Radio România şi Casa de Producţie Roton au lansat albumul „Sunt tânăr, Doamnă…”, care a omagiat amintirea regretatului Florian Pittiş. Albumul a cuprins cele mai îndrăgite melodii şi cele mai cunoscute poezii interpretate de marele artist. Pe aceeaşi compilaţie se regăseau şi gândurile unor buni prieteni de-ai „Moţului”: Mircea Florian, Ovidiu Lipan Ţăndărică, etc., precum şi fotografii ale îndrăgitului actor.
În 13 octombrie 2008, în cadrul obişnuitelor întâlniri cu publicul de la barul Ramada – Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic a organizat audiţia spectacolului „Sfârşitul nu-i aici, Florian Pittiş – Moţu”, în premieră radiofonică – realizată după un scenariu de Simona Vasiliu – consacrată marelui actor, muzician şi realizator de programe radiofonice pentru tineret.
La 3 octombrie 2014, Editura Casa Radio a lansat audiobook-ul „Moment poetic”, în interpretarea lui Florian Pittiş, apărut în Colecţia „Fonoteca de Aur”, seria „Spectacolul poeziei”. Datorită înregistrărilor din Fonoteca Radio România, realizate în perioada 1989-2004, momentul a prilejuit audiţia interpretării, de către actor, a versurilor marilor poeţi Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski, Ion Barbu, Gherasim Luca, Nicolae Labiş sau Ştefan Augustin Doinaş.
În fine, la 26 noiembrie 2015, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în unanimitate, ca, în amintirea sa, strada Gina Patrichi din zona Aeroportului Băneasa să se numească „Florian Pittiş”.
