“În august 1944 la Băneasa lupta a durat trei zile şi trei nopţi.”
La 23 August 1944, în Bucuresti și în împrejurimi se găseau aproape 14.000 militari germani. Pentru anihilarea acestor forțe Comandamentul Militar al Capitalei a constituit doua grupări de forțe, „interioară” și „exterioară”, care urmau să desfășoare acțiuni militare în Capitală și mai ales la nord de oraș unde trebuiau să blocheze intervenția puternicei grupări germane care se afla în zona Băneasa – Otopeni. Generalul Gheoghe Mihail – șeful Marelui Stat Major – a ordonat deplasarea spre București a Diviziei 9 infanterie din Dobrogea și a Regimentului 2 Care de Luptă de la Târgoviște, astfel încât forțele române s-au ridicat la 40.000 militari. Germanii au ales să reziste în interiorul Bucureștiului, baricadându-se în clădirile în care își aveau comandamentele, și, în același timp, au încercat să pătrundă cu forța în oraș. Pentru oprirea trupelor germane care forțau intrarea în Capitală s-au dat lupte grele în zona Băneasa – Otopeni. Pentru a întări apărarea, Comandamentul Militar al Capitalei a ordonat deplasarea elevilor Școlii de Subofițeri de Jandarmi în zona Băneasa unde se dădeau lupte grele. Printre cei care au luptat în acestă zonă a fost și Ion Suciu – elev în anul II al Școlii de Subofițeri Jandarmi Drăgășani.
„În seara zilei de 24 august, Comandamentul Militar al Capitalei a hotărât scoaterea Școlii de Subofițeri Jandarmi din dispozitivul pe care îl aveam în Parcul Cișmigiu şi deplasarea în subsolul Băncii Naţionale. Acolo am stat noaptea de 24/25. Ne-am odihnit, oarecum. S-au constituit detaşamente. Şi pe data de 25 august aceste detaşamente au fost trimise să lupte în diferite zone ale Capitalei. Cel mai puternic detaşament a fost format din patru sute de elevi comandați de căpitanul Boterez. Am fost trimiși către Băneasa unde am intrat în subordinea Grupării de Nord a Capitalei. Comandant era generalul [Dumitru] Oncică. Căpitanul Buterez s-a prezentat la generalul Oncică. Acesta i-a ordonat: “Veţi intra în eşalonul I şi veţi lupta împotriva nemţilor pentru a-i scoate din pădurea Băneasa!” De fapt, acţiunile de luptă s-au dus de la marginea lacului Floreasca către pădurea Băneasa. Căpitanul Buterez a spus: “D-le general, ăştia sunt elevi! Ei n-au dotare.” Noi trebuia să avem dotarea infanteristului, dar n-am avut căşti, lopeţi Linemann, mijloace de transmisiuni, asistenţă medicală, armament automat – decât câteva pistoale-mitraliere, sprijin de artilerie. Am avut o singură mitralieră de instrucţie. Și am primit ordin să acţionăm în partea stângă a şoselei Bucureşti-Ploieşti, de la malul lacului şi până către pădurea Băneasa, vreo 3 km. Pe data de 26 august am intrat în luptă. Lupta a durat trei zile şi trei nopţi. Când am ajuns aproape de pădurea Băneasa a apărut aviația americană care fusese chemată să bombardeze zonele unde erau concentrate trupele germane: pădurea Băneasa, Tunari, Otopeni. Dar noi intrasem deja în zona pe care o avusese nemţii. Şi bombele au căzut asupra noastră. Nemţii fiind în pădure, au fost oarecum protejaţi. Când bombele au început să cadă asupra noastră noi, noi ne-am retras. Nemţii au trecut la contra-atac și ne-au respins până aproape de liniade unde am plecat. N-au reuşit să cucerească vila Antonescu,…. A doua zi [27 august] iarăşi s-a reluat atacul. Iarăşi am ajuns aproape de pădurea Băneasa. O coloană inamică a venit şi s-a desfăşurat. A contraatacat. Iarăşi am fost respinși. Trei zile şi trei nopţi am luptat pe acest teren, între lacul Floreasca şi pădurea Băneasa. De-abia pe data de 28 august după-masă am reuşit să pătrundem în pădure. A fost o victorie… Am avut încă 17 morţi şi 60 de răniţi spitalizaţi, fiindcă răniţi au fost mult mai mulți. Pe data de 28 august seara s-a făcut bilanțul pierderilor: au căzut la datorie 32 de elevi și o sută de elevi grav răniți au ajuns în spitale. Nici o altă şcoală militară – exceptând Școala de Subofițeri de la Radna – nu şi-a adus o contribuţie atât de importantă în luptele care s-au dus pe teritoriul României”.
[Interviu realizat de Silvia Iliescu, 1995]
