Evoluția războiului din Ucraina, criza energetică provocată de acesta în Europa și moartea lui Mihail Gorbaciov sunt subiectele care domină paginile presei internaționale.
Misiunea Agenției Internaționale a Energiei Atomice (AIEA) a sosit în orașul Zaporijjia pentru a se deplasa la centrala nucleară de lângă oraş, anunță Agenţia France-Presse. O sursă din cadrul ONU a declarat agenției ruse TASS că misiunea include reprezentanți din 10 țări și e condusă de directorul general al AIEA, Rafael Grossi. Sursa a explicat că reprezentanții Rusiei și Ucrainei nu au fost incluși în delegație pentru a se asigura neutralitatea și imparțialitatea. O altă agenție rusă, Rosbalt, precizează că Grossi intenționează să stabilească o prezență permanentă a AIEA la centrală. Conform acestuia, misiunea are scopul să „evalueze situația reală” și „să ajute la stabilizarea situaţiei”. Poziția e confirmată și de Reuters: „este o misiune de ordin tehnic, menită să prevină un accident nuclear”. Diplomaţii de la Kiev, consemnează agenția ucraineană RBC, au însă o altă viziune. Principalul obiectiv al misiunii AIEA ar fi astfel „să înregistreze încălcările standardelor și normelor de securitate nucleară comise” de ruși și „să ceară Rusiei demilitarizarea completă a centralei și revenirea ei sub control ucrainean”. Cotidianul britanic The Telegraph îl acuză pe Putin că a „transformat centrala de la Zaporijjia într-un dispozitiv nuclear improvizat”, pe lângă faptul că amenință să folosească arme nucleare tactice pe frontul ucrainean. „Tacticile și armele de secol 20 ale lui Putin lasă de dorit în fața unor apărători îndârjiți susținuți de armamentul și spionajul de secol 21 al NATO. Unicul lucru care împiedică o victorie ucraineană e amenințarea nucleară a Rusiei.” Care poate fi dezamorsată de Vest prin presiuni economice asupra Chinei pentru ca la rândul ei să-l preseze pe Putin pentru a renunța la „amenințările apocaliptice”.
„Subiectul circulației turiștilor ruși în UE a dat naștere marți unei dezbateri înverșunate la Praga între miniștrii afacerilor externe ai statelor membre”, scrie cotidianul francez Le Monde. Unele state vor suspendarea acordului din 2007 care facilitează acordarea de vize turiștilor ruși, iar altele au cerut chiar interzicerea totală a vizelor. Guvernul german a propus un compromis: „Poate fi o cale foarte bună să spunem clar că suspendăm acordurile privind facilitarea vizelor, că nu mai eliberăm vize multiple sau vize pe mai mulți ani”. Dezbaterea e departe de a se fi încheiat, apreciază ziarul american The Washington Post, care citează și opinia președintelui Zelenski: „Lăsați-i să rămână în lumea lor până își vor schimba filozofia”. „Nu e just ca Rusia să declanșeze un război agresiv și brutal, iar rușii să poată duce o viață normală, să poată călători prin Europa, să fie turiști. Nu e drept”, a declarat premierul Finlandei, Sanna Marin. Din tabăra opusă, cancelarul german Olaf Scholz a subliniat că e „războiul lui Putin”, iar restricționarea vizelor îi poate afecta pe opozanții ruși care încearcă să fugă din țară. O părere împărtășită și de publicația israeliană The Jerusalem Post, după care „cea mai importantă moștenire a epocii Putin va fi amintirea faptului că a existat o rezistență, că unii ruși nu au întors capul. În cele din urmă ziua socotelilor va veni și rușilor li se vor reaminti povești extraordinare despre speranță, curaj și tenacitate, care pentru poporul rus au o valoare mai mare decât oricare bogății din lume.” Acei opozanți ruși sunt „astăzi batjocoriți, disprețuiți, persecutați și asasinați, dar mâine vor fi eroi naționali”.
Rusia a întrerupt din nou furnizarea de gaz către Europa prin gazoductul Nord Stream, transmite agenția italiană Ansa, precizând că e o oprire de trei zile deja anunțată. Măsurile de urgență anunțate de Comisia Europeană pentru a combate criza prețurilor energiei vor fi aprobate „în următoarele săptămâni”, în vreme ce reformele structurale ale pieței energetice vor fi adoptate „la începutul anului viitor”, conform Comisiei. Euronews trece în revistă „inițiativele europene pentru limitarea dependenței de gazul rusesc”. Șapte țări de la Marea Baltică au anunțat că vor mări de șapte ori producția de energie eoliană până în 2030. UE intenționează să reformeze piața energiei, „astfel încât prețurile gazelor să nu mai dicteze prețurile energiei”. Germania insistă pe îmbunătățirea conexiunilor din rețeaua europeană de gaze și hidrogen, inclusiv un gazoduct din Peninsula Iberică spre Europa Centrală. Ungaria are însă o strategie mai simplă: își menține dependența energetică de Rusia, reiese dintr-o știre a agenției TASS. „Ungaria a semnat un contract cu compania rusă Gazprom pentru furnizarea suplimentară a până la 5,8 milioane de metri cubi de gaz pe zi de la 1 septembrie.” Ungaria a semnat încă de anul trecut două contracte pe 15 ani cu Gazprom pentru furnizarea de gaze prin Serbia și Austria, cu ocolirea Ucrainei. Oricare ar fi soluția, ea nu este în nici un caz „autosuficiența națională”, consideră cotidianul britanic The Financial Times. „Diversificarea tipurilor de combustibil, a modalităților de aprovizionare și a partenerilor comerciali este calea pe care guvernele pot obține adaptabilitate.” Un lucru subliniat și de Winston Churchill încă din 1913: „siguranța și certitudinea în privința petrolului rezidă în diversitatea [furnizorilor] și numai în acea diversitate”. Revista americană Foreign Policy adoptă un ton optimist, pornind de la o comparație cu criza energetică din 1973-74. „La fel cum șocul din anii ’70 s-a dovedit mai puțin dezastruos decât prognozele, iarna aceasta s-ar putea să nu aducă pene de curent, raționalizare sau un colaps pe măsura temerilor unora. Dar, chiar și dacă o calamitate va fi evitată, actuala criză evidențiază realitatea securității energetice fragile a Europei și a nevoii de a se dezvolta adaptabilitatea, atât împotriva unor șocuri viitoare cât și a pericolului schimbării climei”. Tot optimist se arată și economistul Paul Krugman în The New York Times, comparând de data aceasta criza actuală cu cea din 1979-80, provocată de revoluția iraniană. Intervenția guvernelor europene pe piața energiei nu va fi dezastruoasă dacă va persista doar câteva luni. „Și chiar dacă războiul din Ucraina se va prelungi, Europa își va dezvolta sisteme mai sofisticate de alocare a energiei și totodată se va vindeca gradual de dependența de gazele rusești.” Nici The Wall Street Journal nu-și griji prea mari: „Europa va fi răsplătită mai curând decât crede dacă se va ține tare”. „Cea mai bună cale de a-i dejuca planurile lui Putin este a-l convinge că Europa nu va ceda. Putin se va adapta rapid odată ce se va fi probat că partidele de guvernare din Europa nu cedează la șantajul rus și-și conservă viabilitatea democratică.”
„Lideri mondiali, printre care Joe Biden şi Emmanuel Macron, şi-au exprimat regretele după decesul fostului preşedinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, la 91 de ani”, transmite BBC. Vladimir Putin, care a calificat cândva colapsul URSS drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a ultimului secol”, a transmis „profunde condoleanţe”. Alte reacții culese de agenția Reuters: „un om de stat unic, care a schimbat cursul istoriei. A făcut mai mult decât oricine pentru a aduce un sfârşit paşnic Războiului Rece” (secretarul general al ONU, Antonio Guterres); „el a deschis calea spre o Europă liberă. Nu-i vom uita moştenirea” (Ursula von der Leyen); „întotdeauna i-am admirat curajul şi integritatea pe care le-a demonstrat în stoparea paşnică a Războiului Rece” (Boris Johnson). Cotidianul britanic The Guardian reține că „până în ultima zi de viață, Gorbaciov s-a confruntat cu o dublă realitate – iubit și omagiat la Washington, Paris și Londra, dar insultat de un mare număr de ruși, care nu l-au iertat niciodată pentru schimbările provocate de reformele sale”. În Italia, Rai News subliniază că Gorbaciov „îndată ce a preluat funcția a lansat un proces de reforme care avea să transforme radical dinamica politică internă a Moscovei și relațiile cu celelalte țări, deschizându-se practic dialogului cu Occidentul”. Anne Applebaum scrie în revista The Atlantic că „Gorbaciov nu a realizat niciodată ce a pus în mișcare”, întrucât „aproape nimeni nu a avut vreodată un impact atât de profund asupra unei epoci, în vreme ce el însuși înțelegea atât de puțin despre ea”. „Deși nici una dintre forțele pe care el le-a pus accidental în mișcare nu a împiedicat Rusia să se transforme la loc într-o tiranie, sfârșitul comunismului sovietic ar fi putut fi mult mai sângeros, mult mai similar cu actualul război din Ucraina. Și chiar ar fi putut fi așa, dacă altcineva s-ar fi aflat la putere.” La o concluzie similară ajunge și editorialistul Leonid Bershidsky de la Bloomberg: „Gorbaciov a eșuat în tot ceea ce a încercat în calitate de ultim conducător al URSS. Statul condus de el nu putea schimba lumea în mai bine decât prin propria-i prăbușire – ceea ce a și făcut. Din nefericire, nu pentru mult timp.” Totuși, Gorbaciov „a fost atât de incompetent în a conduce un imperiu al răului fiindcă era într-un mod mult prea evident uman. Era neglijent de emotiv, incapabil să-și păstreze o față de poker și orb la intrigi. Nu și-a ascuns dragostea și admirația pentru soția lui, Raisa – și ulterior nici durerea la moartea ei. Darth Vader purta armură; Gorbaciov nu.”
Andrei Suba, RADOR
