După lupte grele duse pentru cucerirea Budapestei, unitățile române au primit ordin de la Comandamentul sovietic să se îndrepte spre Slovacia și să atace liniile germane fortificate într-o zonă de munte, greu accesibilă. La 10 februarie 1945, sovieticii au hotărât ca unitățile române să atace peste crestele Munților Metaliferi slovaci în direcția orașului Banska Bystrica. Lupta a fost grea, în condiți de ger, zăpadă de aproapte un metru grosime și o puternică rezistență germană. După lupte grele, abia la 24 martie orașul Banska Bystrica a fost eliberat. Cu toate că trupele germane au opus o rezistență puternică, soldații români așteptau ca germanii să capituleze și războiul să se termine. Vestea capitulării germanilor a fost primită cu mare bucurie de militarii români aflați pe front. Cu toate acestea, unitățile române au primit ordin să continue lupta împotriva germanilor și după 8 mai 1945. Despre ultimele acțiuni ale militarilor români, în Arhiva de istorie orală se află înregistrate pe bandă magnetică amintirile generalului Dumitru Ghțescu – cavaler al Ordinului Mihai Viteazul (în timpul războiului căpitan – șef Birou operații Divizia 9 infanterie Dobrogea)
,Între 1-5 mai [1945] am acţionat în Cehoslovacia. Divizia 9 făcea parte din Armata IV română. Misiunea noastră era să ne regrupăm dispozitivul, să trecem la vest de râul Morava și apoi să înaintăm pe direcţia oraşului Brno-Praga. Starea de spirit a armatei noastre era foarte bună. Cu toţii aflasem că în Germania lucrurile se vor schimba în curând şi se simţea oarecum o scădere a forţei combative a inamicului. Între 1-5 mai 1945, divizia noastră a trecut la vest de Morava şi urma să acţioneze în această zonă în care se afla postul de radio Donau. Acest post de radio se afla pe un platou şi consta într-un turn de antenă, cu lucrări de campanie, pasagere în jurul ei. Înălţimea la care se afla acest post de radio era circa 300 de metri. Aflându-se în dispozitivul de acţiune al nostru am primit ordin că să luăm legătura cu două brigăzi cehoslovace, care urmau să depăşeacă dispozitivul nostru şi să atace în direcţia postului de radio Donau. În adevăr, aşa s-au petrecut lucrurile, aceste două brigăzi au venit şi au intrat în dispozitivul nostru şi urma ca în dimineaţa de 8 mai să atace şi să cucerească zona în care se găsea postul de radio Donau. În dimineaţa de 8 mai au trecut la atac. Atacul a fost însă oprit de foc puternic german. Semnalez că în seara de 8 mai, în timp ce unităţile noastre se aflau în dispozitiv pe linia frontului au început să se tragă tot felul de rachete, câmpul de acţiune devenise iluminat puternic şi se stiga pe întregul front:,,Ura! Războiul s-a terminat. A început pacea!” În realitate lucrurile nu au stat aşa. Primisem ordin de la Armata a IV-a ca să continuăm acţiunea. La acest ordin erau anexate o serie de instrucţiuni suplimentare care pentru prima oară apăreau într-un ordin de luptă. Ni se comunica ce avem de făcut în cazul când germanii vor înceta lupta şi se vor preda. În seara de 8 mai şi în cursul nopţii de 8 spre 9 mai am trimis patrule formate din circa zece oameni conduşi de un ofiţer cu steguri albe şi prin megafoane le adresam sumaţiunea de a înceta lupta întrucât Germania este acum condusă de amiralul Karl Donitz care a dat ordin de încetare a luptelor. Spre surprinderea nostră germanii nu au răspuns îndemnurior noastre. Văzând că atacul cehilor nu a reușit, cu aprobarea ofiţerului sovietic care controla activitatea noatră de luptă, am hotărât să continuăm noi atacul în ziua de 9 mai 1945. Am atacat postul de radio Donau după toate regulile, aşa cum făcusem pe toată durata războiului. După o pregătire puternică de artilerie când unele proiectile au lovit turnul de emisie, infanteria a pornit la atac. Nemţii au părăsit poziţia şi au început retragerea, organizând anumite insule de rezistenţă. S-a trecut la o urmărire a lor care a durat patru – cinci zile, până la 12 mai. Am făcut prizonieri, dar mulţi soldați germani s-au îmbrăcat civil şi au dispărut în imensul codru care era în spatele postului de radio. Așa a fost cucerit postul de radio Donau”.
[Interviu realizat de Octavian Silivestru, 1995]
