Prin Proclamația către Țară citită la Radio de regele Mihai, România a anunțat că încetează lupta cu puterile aliate și a cerut trupelor germane să se retragă imediat. Cu toate acestea, Armata Sovietică a continuat să înainteze și să ia prizoniere numeoase unități române. În aceași timp, Armata Română a trebuit să respingă atacul german asupra Bucureștiului și să dezarmeze numeroasele trupe germane care staționau în zona petoliferă Ploiești – Câmpina. În aceste condiții, Marele Stat Major a hotărât mobilizarea tuturor forțelor de care dispuneau, inclusv elevii școlilor militare. Astfel, elevii Școlii de Subofițeri Jandarmi au fost mobilizați în București și au luat parte la anihilarea trupelor germane. Elevii Școlii de Subofițeri Radna au primit ordin să intervină în Arad, apoi cele două batalioane de elevi caporali au constituit “Detașamentul Păuliș” și au primit misiunea de a bloca deplasarea trupelor germane spre Transilvania. Timp de o săptămână (13 – 20 septembrie 1944) “Detașamentul Păuliș” a rezistat atacului unui inamic superior, atât ca număr, cât și ca tehnică de luptă. Înaintarea trupelor germane a fost oprită. Despre luptele pe care le-a dat “Detașamentului Păuliș” a povestit, mulți ani mai târziu, generalul Alexandru Petrescu (în timpul războiului colonel), comandantul Școlii de Subofițeti Radna.
„Vestea despre întoarcerea armelor împotriva Germaniei s-a răspândit cu iuţeala fulgerului printre cadrele şi elevii Şcolii de Subofiţeri de la Radna al cărui comandant eram. Chiar în aceea noapte a fost dezarmat şi arestat grupul de legătură german care funţiona în şcoala noastră, iar în gară a fost capturat un tren german cu materiale de război şi trupă. La cateva ceasuri de la [anunțul făcut la Radio București], la Arad germanii au ocupat aeroportul şi unele puncte din oraş, apoi au bombardat cu aviaţia obiective militare şi aşezăminte de artă şi de cultură din oraș. În această situaţie, în ziua de 26 august 1944, Şcoala de Subofiţeri de la Radna a primit ordinul să intervină în sprijinul trupelor române care acţionau în Arad. Cele două batalioane de elevi caporali au fost echipate de luptă. În zilele de 27 şi 28 august, elevii Şcolii Militare de la Radna, împreună cu alte trupe române angajate în luptă, au izbutit să-i scoată pe nemți din Arad, să elibereze aeroportul şi să captureze 34 de avioane. În același timp, am luat mare număr de prizonieri şi am capturat o însemnată cantitate de material de război. După aceste lupte, liniştea a fost vremelnică, deoarece către 10 septembrie 1944 germanii au atacat graniţa de vest, dând foc satelor. Şcoala de Subofiţeri de la Radna a primit ordin să se alăture trupelor noastre care se opuneau înaintării inamicului. Așa a luat naştere „Detaşamentul Păuliş”. „Detaşamentul Păuliş” s-a instalat la gura Defileului Mureşului, cu apărarea organizată pe satele Păuliş, Miniş, Gorok şi Cuvin. Misiunea noatră: să oprim pătrunderea armatelor duşmane pe Valea Mureşului spre inima Ardealului. Au urmat lupte grele. A căzut la datorie elevul Lera Svobodan, alături de eroul căpitan Fătu Ion, comandantul său de companie. Tot la datorie a căzut și elevul Motreanu Ion din Munţii Gorjului, care, atacand un tanc german, s-a urcat pe el şi orbind cu foaia de cort ferestruica de observare a mecanicului conductor a nimicit apoi cu grenada echipajul german care încerca să iasă din maşină. La datorie a căzut și elevul sergent Ecobescu Ion, trăgător la mitralieră, care a tras asupra unui tanc german până ce un proiectil i-a zdrobit capul. În a patra zi de luptă, când se părea că inamicul va reuşi să încercuiască pe tinerii elevi de la Păuliş şi să-i arunce în Mureş, am organizat o ultimă rezervă sub denumirea de Compania a III a, „Compania de sacrificiu”. Ea a fost introdusă în luptă pentru a opri şi respinge atacul germanilor ce încercau să ne încercuiască. „Compania de sacrificiu” a rezistat până în ziua de 17 septembrie, când un batalion sovietic aflat în marş i-a atacat pe nemți din spate. Inamicul a intrat în derută. Am făcut sute de prizonieri. Dar lupta noastră însă nu s-a încheiat. Jos, în Miniş, germanii rezistau cu îndârjire. Trebuiau scoşi şi de aici. Compania I-a şi Compania a II-a de elevi sprijinite de tunuri antitanc, de armamentul greu al şcolii au pornit la conraatac. În seara zilei de 19 septembrie, elevii Școlii de Subofițeri au pus stăpânire pe vechile poziţii, apoi în ziua următoare au pornit la urmărirea duşmanului care se retrăgea spre frontieră. În aceste lupte germanii au atacat cu efective mari: o divizie blindată, şapte regimente de infanterie şi câteva batalioane independente. Ce am opus noi acestui atac? Două batalioane de elevi caporali, cam 800 de tineri, un batalion din Regimentul 96 infanterie şi un divizion de artilerie, adică opt piese de 121 mm. Deci raportul de forţe în această încleştare pe viaţă şi pe moarte a fost de opt atacatori contra unul în apărare. Elevii Școlii de Subofițetii și-au făcut datoria față de patrie, au rezistat puternicului atac german și i-au respins pe atacatori dincolo de graniță”.
[Interviu Radio România, 1964]
