În pofida faptului că, în ultima vreme, armata ucraineană continuă recuperarea unor teritorii ocupate până nu demult de Rusia, un alt conflict pare să reizbucnească la marginea Europei, cu Rusia pe post de presupus mediator.
Este vorba despre Nagorno-Karabah, o regiune din Munții Caucaz disputată între Armenia și Azerbaidjan care, potrivit presei internaționale, a redevenit teatrul unor ciocniri. Așadar, să răsfoim ziarele străine și să vedem care ar fi situația. „Este greu de estimat rolul Federației Ruse și cel personal al președintelui Putin”, ar fi declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de ziarul independent de limbă engleză Moscow Times. „Evident, președintele depune toate eforturile ca să ajute la detensionarea situației de la frontiere”, mai spune el. Citat de același ziar, premierul armean, Nikol Pașinian, ar fi afirmat că „ciocnirile de ieri (13 septembrie) s-ar fi soldat cu 49 de morți”. Dar în ziarul moscovit Izvestia, “Ministerul azer al Apărării, ar fi reclamat mari acțiuni de sabotaj din partea Armeniei. Armata azeră susține că forțele armene s-ar fi folosit de munții și de văile din zonă ca să mineze drumurile de aprovizionare”, se arată în declarația ministerului. Același ziar transmite că „premierul armean ar fi discutat la telefon atât cu președintele rus, Vladimir Putin, cât și cu președintele francez, Emmanuel Macron, și cu secretarul american de stat, Antony Blinken”. Dar, în ziarul turc Hürriyet, ministrul turc de externe, Mevlüt Çavuşoğlu , subliniază că „a discutat cu omologul său azer, Jeihun Bairamov, despre provocările armenilor”, după care afirmă: „Armenia trebuie să pună capăt imediat provocărilor. Noi rămânem alături de Azerbaidjan. Dragul nostru Azerbaidjan nu e niciodată singur”.
Să vedem însă și ce s-a mai întâmplat în Ucraina vecină. În ziarul francez Le Monde, două vești ne atrag atenția: „Kievul își sporește presiunile asupra Germaniei, cerând mai multe blindate” și „Contraofensiva ucraineană provoacă neumulțumire printre ruși”. Citat de ziarul francez, președintele cecen Ramzan Kadîrov ar fi declarat: „Dacă astăzi sau mâine nu se fac mai multe eforturi în privința operațiunii militare speciale din Ucraina, voi fi silit să mă duc și să discut cu mai marii țării ca să le explic care este situația reală din teren”. Același ziar afirmă că „unii comentatori ruși se întreabă ce-ar fi mai bine să facă: să nege cuceririle ucrainenilor sau să critice dificultățile rușillor”. Cât despre criticile Ucrainei la adresa Germaniei, ziarul german Frankfurter Allgemeine îl citează pe ministrul ucrainean de externe, Dmitro Kuleba, care „s-ar fi declarat dezamăgit de refuzul Germaniei de a trimite tancuri și blindate în Ucraina. ‚Nu există niciun argument rațional, ci doar niște temeri și scuze abstracte’”, afirmă el, citat de ziarul german. Apoi, ziarul american The New York Times citează „serviciile de informații ale armatei ucrainene care ar fi relatat că soldații ruși se plâng că duc lipsă chiar și de apă și de alimente, deși, mai spune ziarul, „aceste plângeri nu au fosst confirmate și de surse independente”.
În sfârșit, nu putem neglija nici evenimentele din Marea Britanie, unde recentul deces al Reginei Elisabeta II rămâne, după cum și era de așteptat, în atenția presei britanice și nu numai. Să răsfoim așadar câteva ziare și să vedem care sunt ultimele evenimente și care sunt cele mai recente comentarii pe marginea acestui subiect. Ziarul The Times notează că, „marți, Regele Charles III a ajuns în Irlanda de Nord”. Ziarul subliniază că „aceasta este cea de-a 40-a vizită a lui Charles în Irlanda de Nord, dar este totodată prima pe care o face în calitate de monarh. Cât despre Regina Elisabeta, ea a vizitat ultima oară Irlanda de Nord în 2016”. Un alt ziar britanic, The Telegraph, informează că, „ieri, sicriul Majestății Sale a părăsit capitala nord-irlandeză cu destinația Londra, urmând ca, astăzi (miercuri 14 septembrie), acesta să fie depus la Westminster, unde zeci de mii de britanici, și nu numai, vor veni să-i aducă un ultim omagiu”. Ziarul belgian La Libre Belgique estimează că, „astăzi, cei care vor dori să o omagieze pe regină ar putea forma o coadă care s-ar întinde pe 10 kilometri”. În sfârșit, în revista People, o britanică de culoare care afirmă că nu e o monarhistă, face următoarea declarație: „Regina nu avea opinii politice, nu putea vota, nu era o voce în acest sens. Și-a servit țara poate nu pentru că voia, ci pentru că simțea că Dumnezeu i-a dat această misiune”.
(Alexandru Danga, Agenția de presă RADOR)
