Revoluția industrială a reprezentat un proces complex de modernizare a țărilor, caracterizat prin dezvoltarea mijloacelor de muncă, a deplasării și pregătirii militare. Aceste evoluții au produs schimbări, inclusiv la nivelul mentalității oamenilor, prin circulația rapidă a informației și deschiderea unor noi orizonturi. A doua revoluție industrială, care s-a întins până în secolul al XIX-lea, a dat naștere unei competiții între țări pentru industrializarea treptată a muncii. Marea Britanie a reprezentat o putere europeană cu rol de balansoar în conflictele internaționale și cu interes pentru a accede rapid la noi resurse. Acest lucru a fost descris succint de Lordul Palmerstone: „Noi nu avem aliați eterni și nici inamici veșnici. Interesele noastre sunt eterne, iar datoria noastră este de a urma aceste interese”.
Accesul cât mai rapid la resurse și perspectiva de transport a acestora a determinat mediul politic britanic să dezvolte puternic căile ferate. În locul vagoanelor trase de cai apar trenurile propulsate de locomotive cu abur.
Încă de la începutul secolului al XIX-lea, Guvernul și Parlamentul au inițiat diverse discuții referitoare la perspectiva construcției unei linii ferate moderne între Liverpool și Manchester. Prima încercare de construcție s-a finalizat cu un eșec în 1925, când legea pentru a permite extinderea liniei ferate a fost respinsă. Studiile efectuate pentru a determina calitatea solului și locul unde trebuie construită această linie ferată au prezentat greșeli de calcul, motive pentru respingerea legii. Anul următor, în 1926, a fost făcut un al treilea studiu cu respectarea standardelor și, ulterior, aprobarea legii privind construcția căii ferate. Linia a fost inaugurată pe data de 15 septembrie 1830. Succesul acestei căi ferate a impulsionat dezvoltarea ulterioară a transportului feroviar în Marea Britanie și în întreaga lume.
Linia a fost construită cu mijloace rudimentare de către muncitori, care au folosit târnăcoape și roabe pentru a deplasa materialele. A fost construită pe o lungime de 31 de mile (aproape 50 de km) și pentru probe au fost folosite locomotive (cu aburi la vremea aceea) și vagoane.
„Locomotiva aleasă a fost The Rocket a lui George Stephenson și aceasta în urma unui concurs între mai multe tipuri de locomotive, desfășurat la Rainhill. Succesul acestei căi ferate a impulsionat dezvoltarea ulterioară a transportului feroviar în Marea Britanie și în întreaga lume. Totuși, ruta Manchester – Liverpool era una scurtă, ce leagă două orașe în cadrul aceluiași district. Prima mare magistrală feroviară din lume a fost deschisă în 1837. Aceasta unea partea de mijloc a traseului menționat cu Birmingham.” – Adrian Bărbulescu, Club Feroviar.
Inagurarea a fost făcută cu opt trenuri care au plecat din Liverpool către Manchester, întâmpinate la finalul traseului de o mare de oameni entuziasmați.
O caracteristică a transportului feroviar britanic a fost faptul că viteza și puterea trenurilor erau folosite moderat și economic, întrucât exista pericolul ca acestea să deraieze. De aceea, britanicii au comandat locomotive americane, care aveau aderența mai mare pe șine.
Călătoria cu trenul și călătoria cu alte mijloace
Între Liverpool și Machester, călătoria cu poștalionul dura patru ore, în timp ce călătoria cu trenul – doar trei ore și un sfert. Pe apă, se călătorea 20 de ore (pe canal sau cu barca). Dezvoltarea căii ferate aduce, din 1932, serviciul poștal britanic prin transport feroviar, mai ieftin și mai rapid decât cel cu poștalionul. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.thegazette.co.uk/all-notices/content/100741
https://www.thegazette.co.uk/London/issue/18246/page/1094
https://www.britannica.com/technology/railroad/The-Liverpool-and-Manchester-Railway
