Comerciant de profesie, Marco Polo s-a născut pe 15 septembrie 1254, în Republica Veneția. Însă ceea ce l-a păstrat în analele istoriei nu este activitatea sa de neguțător, ci scrierile despre China, referitoare la o călătorie ce a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Relatări directe sau indirecte spun că punerea ”în pagină” a itinerariului său se datorează întâlnirii lui Marco Polo, în închisoare, cu un scriitor al vremurilor, Rusticello din Pisa.
Marco Polo a rămas în istorie pentru lucrarea sa, cunoscută sub mai multe titluri: „Diversitatea Lumii”, „Milionul” sau „Cartea Minunilor”. Este considerată una dintre marile scrieri de călătorie din Evul Mediu și prima care aduce spre Occident o perspectivă detaliată asupra Asiei, în special a Chinei.
Manuscrisul original, scris în franceza veche, se află la Biblioteca Națională din Paris și a fost publicat abia în 1824. Ulterior au mai apărut și alte variante ale acestui manuscris, cele mai multe în italiană, despre care se presupune că ar fi fost dictate de Marco Polo după revenirea în Veneția.
La 17 ani, Marco Polo pleca spre Asia în călătoria vieții sale cu tatăl Niccolo si unchiul Maffio. Ar fi ajuns, în 1275, la curtea mongolă a lui Kubilai Han, împăratul mongol al Chinei.
Traseul relatat de autor: au traversat podișul Anatoliei și Armenia, apoi Kurdistanul, coborând în valea râului Tigru. Au urmat firul Tigrului, prin Mosul și Bagdad, până la Basra. Au mers apoi spre Tabriz, străbătând Iranul până la Ormuz, în Golful Persic. Inițial era pregătită o călătorie pe mare, dar cei trei venețieni au renunțat la idee și au revenit spre nord. Au depășit Iranul și deșertul Dash-i-Lut, de-a lungul coastelor sudice ale munților Hindukush, au ajuns până la poalele Pamirului, de unde au coborât spre oaza Kashgar, ocolind apoi pe la sud deșertul Takla-Makan și ajungând în nord-vestul Tibetului. De aici, pe valea râului Sulehe, sosesc în portul Ganzu sau Giazu (care nu mai există azi).
În 1275, Marco Polo a ajuns în Shangdu, Mongolia, alături de tatăl și unchiul său. Aici era situată reședința de vară a lui Kubilai Han, împăratul Chinei (1214-1294), nepotul de fiu al lui Genghis Han și întemeietorul dinastiei Yuan (1280-1368). Această reședință se afla la nord de Hanbalâk (Beijing). Cei trei câștigă rapid încrederea lui Kubilai Han, în slujba căruia au stat din 1275 până în 1290. Funcționar, apoi ambasador al dinastiei mongole Yuan, Marco Polo a avut îndatoriri care l-au determinat să strabată toată regiunea de sud-vest a Chinei și cel mai probabil Birmania (Myanmar), după cum scrie Britannica.
Apoi Marco Polo împreună cu tatăl și unchiul său se întorc la Veneția pe mare, urmând ruta maritimă prin sudul Asiei, cu popasuri în insula Sumatra (cinci luni), apoi insulele Nicobar și Andaman, Ceylon și țărmurile sudice ale Iranului, până la Ormuz.
Anul în care Marco Polo ajunge în Veneția este 1295. Luat prizonier de genovezi, rivalii Veneției, în anul 1298, Marco Polo se întâlnește în închisoare cu scriitorul Rusticello din Pisa, căruia dictează chiar în temniță istoria călătoriei sale. Acest uriaș jurnal de călătorie, care avea să dezvăluie Occidentului laturi necunoscute atunci și fascinante ale Chinei, se va bucura curând de un imens succes.
Actualmente se cunosc cam 80 de astfel de manuscrise (variante) ale lucrării, o parte dintre ele conținând detalii diferite. Unii cercetători notează, potrivit Historia, că documentul original conține o serie de povești, legende și anecdote, care cu siguranță nu ar fi aparținut lui Marco Polo, ci mai degragă lui Rusticello din Pisa, care, la rândul său, era un om cultivat. Acesta, deși nu călătorise spre China, cunoștea din lecturile sale tot felul de informații pe care le combină cu cele povestite de venețian.
Marco Polo a fost eliberat din închisoare în 1299 și a mai trăit până în 1324. Când a fost eliberat, a descoperit că relatările sale din călătorie, sub numele de „Il milione”, erau răspândite și cunoscute.
Cartea lui Marco Polo a repurtat un enorm succes, a fost tradusă în toate limbile europene și în multe altele, ea constituind un îndrumar pentru geografii, călătorii și negustorii din perioada Renașterii. Cristofor Columb a avut și el un exemplar, din 1485, în versiunea latină, pe care l-a adnotat.
Trebuie spus că de la început au existat îndoieli despre autenticitatea relatărilor. Unii cercetători consideră că Marco Polo ar fi mers cel mult până la Constantinopol, unde familia Polo avea relații și afaceri încă de pe la începutul secolului al XII-lea și argumentează că în relatările sale de călătorie nu sunt menționate elemente definitorii pentru această civilizație de la momentul respectiv: Marele Zid Chinezesc, tiparul. Un alt argument contra autenticității călătoriei este absența denumirilor chineze și mongole în operă, lucruri care nu ar fi fost posibile pentru cineva care ar fi ocupat funcții înalte pe lângă primul împărat al dinastiei mongole Yuan.
Indiferent de argumentele celor care susțin sau sunt reticenți față de o călătorie completă a lui Marco Polo, așa cum rezultă din scrierile sale, un lucru este de netăgăduit: caracterul excepțional și unic al mărturiilor sale. Cartea sa nu este un simplu traseu sau un manual de comerț, ci evocă locuri, obiceiuri, practici religioase, fapte etnografice, ciudățenii, într-un mod savuros, inclusiv pentru europenii anilor 1300. Este o lumină pusă deasupra misteriosului spațiu asiatic, într-o vreme când călătoriile îndepărtate nu erau la îndemâna tuturor. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://historia.ro/sectiune/portret/cine-a-fost-marco-polo-de-la-negustorul-venetian-567993.html
https://www.britannica.com/biography/Marco-Polo
Marco Polo, aventurierul care a schimbat percepția europeană despre Asia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marco_Polo
