„A dispărut un general…” În timp de război, pe front dispar soldați, ofițeri. Dar nu dispar generali. Și totuși, la 3 martie 1945, generalul Ghorghe Avramescu – comandantul Armatei a 4-a – a dispărut. Plecase spre țară într-un convoi de mașini împreună cu vreo 20 de persoane care îl însoțeau – familie, ofițeri, paza, șoferi, medicul personal. Din clipa când a părăsit comandamentul Armatei a 4-a nu l-a mai văzut nimeni. Și atunci, generalul Nicolae Dăscălescu, noul comandant al Armatei a 4-a a raportat în țară: „General Avramescu, care a plecat cu o gardă, cu nişte ofiţeri, cu un interpret… nu mai apare nicăieri!” Înainte de plecare, genealul Avramescu a anunțat că se va opri la Comandamentul sovietic pentru a anunța că a plecat spre țară. Sovieticii nu au dat nici o explicație. Ofițerii români din cadrul Comandamentului Armatei a 4-a au bănuit ce s-a întmplat: generalul Avramescu a fost arestat de sovietici și executat de ei. De ce s-a ajuns la o astfel de situație? Generalul Constantin Lățea – în timpul războiului colonel și şeful de Stat Major al artileriei Armatei a 4-a își aduce aminte ce au bănuit ofițerii români aflați pe front că s-a întâmplat:
„Generalul [Gheorghe] Avramescu a venit la Comanda Armatei a 4-a din Moldova în locul generalului Racoviţă, care plecase la Bucureşti să aranjeze actul de la 23 August. Generalul Avramescu venise pe front cu toată familia: soţie, fiică, nepot, ginerele Vlad Sturdza – legionar, ofiţer de rezervă. Nu era un lucru obişnuit ca un general să-şi ia familia cu el pe front… În preajma Armatei a 4-a, oriunde se deplasa comandamentul, mai târziu am aflat, prin puşcărie, că venea şi Nicolae Pătraşcu. Cine era Nicolae Pătraşcu?! Un comandant legionar, care, între altele, aranjase şi un fel de armistiţiu cu Ana Pauker, graţie căruia legionarii aflați în puşcărie din timpul lui Antonescu au fost pentru o vreme eliberaţi. Acest Pătraşcu însoţea Comandamentul Armatei a 4-a. Mai mult… s-au făcut două încercări de trecere printre linii, ale lui Vlad Sturza şi Ion Sân-Giorgiu – alt legionar care mai târziu a ajuns prin Cabinetul lui Horia Sima de la Viena. Aceste încercări eşuate s-au făcut în zona Corpului 2 Armată. Generalul [Nicolae] Dăscălescu, care comanda Corpul 2 Armată, a trimis un raport confidenţial: „Pe cutare l-am prins a doua oară în tentativa de trecere la inamic”. Acest plic confidenţial – pentru că nu era Avramescu la postul de comandă, a ajuns la generalul Dragomir, care era șeful de Stat Major al Armatei a 4-a – lucrul ăsta-l ştiu de la Dragomir care mi-a spus după ce a fost eliberat din puşcărie…. Şi Dragomir a desfăcut acest plic. Ca șef de Stat Major, în lipsa comandantului, avea dezlegarea să desfacă corespondenţa. Imediat a fost alarmat colonelul Ion Grosu – șeful Secției a 2-a. El sau un ofiţer din Secţia a 2-a a fost trimis la Bucureşti și i-a semnalat generalului [Constantin] Sănătescu situaţia aceasta creată. Sănătescu, ca să înăbuşe toată problema, pentru că Avramescu se apropia de limita de vârstă, a aranjat chemarea în ţară a lui Avramescu şi trecerea lui în rezervă. La comanda armatei a venit generalul Dăscălescu. La generalul Nicolae Dăscălescu s-a prezentat şeful detaşamentului ECP – „Educaţie, Cultură, Propagandă” – un maior venit cu Divizia Tudor Vladimirescu. După trei zile, Dăscălescu a fost înlocuit la comanda Armatei a 4-a de generalul [Gheorghe] Stavrescu. În timpul ăsta, mareșalul [Rodion] Malinovski, comandantul Frontului 2 Ucrainean, a intervenit pe lângă Marele Stat Major Român ca generalul Avramescu să revină la comanda Armatei a 4-a întrucât operaţiile nu mai au aceeaşi vigoare ca în trecut. Şi ai noştri n-au avut ce să facă şi l-au trimis pe Avramescu înapoi la comanda Armatei a 4-a! Asta se întâmpla prin martie. La un moment dat, se zvoneşte că Avramescu se va întoarce în ţară pentru ca să i se încredinţeze un post politic. Asta era „mascarea”. Și generalul Avramescu, însoțit de întreaga familie, a plecat spre București. În drum era planificată o vizită la comandantul Armatei a 40-a sovietică, la generalul [ Filip] Jmacenko, în subordinea căreia era Armata a 4-a română, ca să-i mulţumească pentru colaborare… Acolo, după spusele unora, lucrurile s-au întâmplat aşa: convoiul s-a oprit în localitatea Lucenec, unde era postul de comandă. Avramescu s-a dus să îşi ia rămas bun. După vreun sfert de oră, a venit un maior care a invitat doamnele să ia un ceai, că „văd că se prelungeşte discuţia, este frig…. Să poftească!”… După aceea, a luat şi pe ofiţeri şi i-a invitat tot la ceai. Şi cum au intrat, cum au fost arestați de ofiţeri de la NKVD şi nimeni n-a mai ştiut de ei! Şi i-au reținut şi pe şoferi şi garda de însoţire… Pe toți! Avramescu nu s-a mai întors, ceilalți – dispăruţi… Generalul [Nicolae] Dragomir a fost și el chemat la comandament. S-a dus şi a intrat într-o sală de consiliu. Era un Tribunal Militar care era prezidat de un ofițer politic de la Armata 40-a sovietică. Şi ăsta l-a întrebat: „Voi, gheneral Dragomir?” „Da!” Şi i-a citit: „În numele guvernului Uniunii Sovietice….” Și a fost arestat. Şi Dragomir a spus: „Pot să adresez ofițerului politic câteva cuvinte?” Şi ăla a spus: „Da”. Şi Dragomir: „Domnule general, cred că dvs sunteţi convins că eu, cu tot sufletul, am luptat pentru victorie… am cooperat….” La care generalul politic a răspuns: „Da, da’ ai fost şi ministru antonescian!” [între 1940 – 1941 ministru al Cooperării și Statului Major Economic]. Ce s-a întâmplat după aceea cu Avramescu este un mister. Mai târziu, doamnei Avramescu i s-a acordat pensie în urma unei adeverinţe iscălită de Malinovski, că „generalul Avramescu a murit în timpul unui atac aerian, la postul lui de comandă…”. Felicia Avramescu – soția lui Vlad Sturza – s-a spânzurat după trei zile. Ceilalţi au fost duşi în Uniunea Sovietică. Generalul Dragomir a făcut pe agentul veterinar nu ştiu cât timp. Ceilalţi nu ştiu pe unde au fost şi s-au întors în țară foarte-foarte târziu.
Ce a făcut generalul Dăscălescu în situaţia asta?! A făcut un raport la generalul Sănătescu: „Generalul Avramescu, care a plecat cu o gardă, cu nişte ofiţeri, cu un interpret… nu mai apare nicăieri! Care-i situaţia acestor oameni?”… Nici un răspuns. În timpul ăsta, mareșalul Malinovski s-a dus la regele Mihai şi i-a spus că există un complot în armată pentru întoarcerea armelor împotriva Armatei Sovietice. Şi primul lucru pe care îl face: dezarmează trupele din Bucureşti şi aduce Divizia Tudor Vladimirescu. Vîşinski vine şi el la București și cere înlocuirea Guvernului Rădescu printr-un guvern în care sovieticii să aibă încredere – guvernul Petru Groza. Între timp, fusese doborât un avion care încercase să treacă la nemți. În avion se aflau [Constantin] Stoicănescu, un șef legionar, și Andreas Schmidt, şeful germanilor din România. Sovieticii au făcut legătura între ăştia şi trecerile printre linii ale lui Sturdza şi [Ion] Sân-Giorgiu. Și au ajuns la concluzia că în armată există un complot împotriva lor”.
[Înregistrare realizată de Octavian Silivestru, 1996]