Războiul din Ucraina și consecințele lui pentru Europa, dar și pentru regimul de la Moscova, continuă să preocupe presa internațională, care semnalează totodată și un nou val de proteste împotriva puterii teocratice din Iran.
„Liderii mondiali se reunesc la New York, pentru Adunarea Generală anuală a ONU, discuțiile urmând a fi dominate cel mai probabil de invazia Rusiei în Ucraina”, transmite BBC, arătând că șeful diplomației europene Josep Borrell a explicat de ce: „restul lumii e afectat de creşterea preţurilor energiei şi insecuritatea alimentară. Putem spune că războiul afectează întreaga planetă”. Cotidianul portughez Diário De Notícias dezvoltă: „Actualul război prezintă o provocare extraordinară pentru ONU și mai ales pentru secretarul general António Guterres, care a început prin a condamna Moscova, dar acum vrea să fie arbitru, singura modalitate clasică de a obține rezultate, chiar dacă mici, pentru că orice acord trebuie să-i implice pe ruși”. Într-o analiză a potențialului militar al celor două tabere, revista britanică The Economist sintetizează astfel situația frontului: „Acum o lună analiștii se întrebau dacă Ucraina are capacitatea de a lansa o ofensivă majoră. În prezent se întreabă cât de departe va ajunge aceasta”. Și The Washington Post consideră că „Dictatorul rus Vladimir Putin merge din rău în mai rău în Ucraina. Din punctul lui de vedere, ultima săptămână a fost o catastrofă deplină”. Drept urmare, „cea mai sigură cale de a evita consecințele economice și strategice destabilizatoare ale prelungirii conflictului este să fie scurtat războiul, ajutând Ucraina să-l câștige” prin renunțarea la restricțiile asupra aprovizionării ei cu armament avansat. În acest context, „Parlamentul Rusiei a adoptat marţi o lege care înăspreşte pedepsele pentru infracţiuni precum dezertarea, deteriorarea proprietăţilor militare şi insubordonarea” și care pare să pregătească o „posibilă mobilizare generală”, informează Reuters. S-au anunțat și pseudo-referendumuri în teritoriile ucrainene ocupate pentru anexarea la Rusia, scrie La Libre Belgique, citând explicația fostului preşedinte Dmitri Medvedev: „Încălcarea teritoriului Rusiei e o crimă şi, dacă este comisă, va permite să se utilizeze toate forţele în legitimă apărare”. Până atunci, relatează ziarul spaniol El Periodico, Rusia și-a evacuat submarinele din Crimeea în sudul Rusiei, fiindcă sunt prea expuse atacurilor ucrainene. Reacția Kievului la anunțul referendumurilor e redată de agenția ucraineană RBC: „Ucraina va rezolva problema rusă. Ameninţarea poate fi eliminată doar prin forţă”, a asigurat şeful cancelariei prezidenţiale.
Portalul european Politico titrează: „Tentativa lui Putin de a crea un nou URSS a redeșteptat haosul sângeros al colapsului sovietic”. „Peste tot la periferia franjurată a sferei ruse de influență, din Europa de Est până în Caucaz și Asia Centrală, fostele componente ale imperiului odinioară vast al Moscovei sunt în răzvrătire fățișă ori sunt lăsate să se descurce de unele singure, în vreme ce Kremlinul se concentrează pe războiul său tot mai catastrofal.” Editorialul din Le Monde parcă ar continua ideea: „În faţa valului de violenţe dintre Tadjikistan și Kârgâzstan și dintre Armenia și Azerbaidjan, Moscova se străduieşte să joace rolul de arbitru pe care îl pretinde. Un semn care mărturisește slăbirea președintelui rus pe scena internațională. Reuniunea Organizației de Cooperare de la Shanghai i-a oferit cu siguranță ocazia unei fotografii de familie, dar omologii săi nu s-au arătat dornici să-l susţină.” Comentând aceeași conferință, The Wall Street Journal observă că înaintea ei președintele chinez Xi Jinping s-a oprit în Kazahstan, unde Rusia a intervenit militar în ianuarie pentru „a-și restabili influența într-un fost teritoriu sovietic bogat în resurse”. Xi a declarat acolo: „mă opun categoric interferenței oricăror forțe în afacerile interne ale țării voastre”. Declarație tradusă de editorialistul american astfel: „Jos labele, Vlad!” Aceeași relație bilaterală e comentată și de The Financial Times: „Axa sino-rusă inaugurată pe 4 februarie este de asemenea un acord personal între cei doi conducători autoritari”. Între „țar și împărat. Dar cum Putin aduce acum mai degrabă cu Nicolae al II-lea decât cu Petru cel Mare, Xi probabil regretă deja că și-a îmbrățișat omologul rus fără pic de reținere”. Revista americană Foreign Policy analizează situația internă din Rusia: „Vreme de 21 de ani Putin a fost un conducător politic foarte convenabil pentru elitele Rusiei: a garantat stabilitatea și predictibilitatea politică și prin reticența sa la orice reforme a conservat starea de fapt.” Însă acum el „s-a transformat brusc într-un distrugător: conducătorul unei țări cu un viitor extrem de incert”. „Elitele și-l doresc pe vechiul Putin la datorie, conectat la realitate și la mediul din jur, dar ele nici nu știu măcar dacă el mai există. Apusul stelei politice a lui Putin e cea mai mare amenințare la adresa regimului – mult mai periculoasă decât orice posibilă opoziție ori proteste de masă.”
Cotidianul britanic The Telegraph avertizează UE că ar face o „prostie dacă ar substitui Rusia cu Azerbaidjanul ca sursă de energie”. „Săptămâna trecută «partenerul de încredere» al UE – o dictatură ereditară fantastic de coruptă – a măcelărit peste 200 de oameni în atacuri necontenite asupra vecinului ei democratic, Armenia.” Iar „ironia jalnică” e aceea că zăcământul azer din care Europa ar trebui să fie aprovizionată cu gaze e parțial deținut de compania rusă Lukoil, ceea ce „ar pune indirect bani în mâinile Rusiei”. Între timp, Bulgaria a anunțat că renunţă la livrări pe termen lung de la Gazprom, conform televiziunii naționale BNR. Va inaugura în schimb pe 1 octombrie conectorul de gaze cu Grecia, prin care va primi gaz azer. Ocazia e socotită la Bruxelles suficient de importantă pentru ca Ursula von der Leyen să se deplaseze la Sofia. Le Figaro relatează că „Bruxelles-ul a prezentat un nou proiect de instrument pentru a proteja piața internă a UE în caz de criză, inclusiv prin forțarea producătorilor de bunuri strategice, dacă este necesar, să servească prioritar Europa. Ideea e de a descuraja statele terțe să blocheze exporturile de produse strategice către Europa, cum au interzis SUA exporturile de vaccinuri anti-Covid în timpul pandemiei.” EUobserver apreciază totuși că dezastrele îi priesc uneori Europei și omenirii în general, fiindcă obligă la progres. „Din această perspectivă se poate spune că Putin ne ajută oprind robinetul gazelor.” Actuala criză energetică e similară celei petroliere din 1973 când, „contrar predicțiilor, oamenii nu au murit de frig în case”. A fost însă criza „de la care a pornit trecerea Europei la gaze”. Partea mai puțin bună e că din acel episod nu s-au tras învățături, și de la dependența de petrolul arab am trecut la dependența de gazul rusesc.
Iranul a intrat marți în a cincea zi consecutivă de proteste la nivel național după înmormântarea unei tinere de 22 de ani, Mahsa Amini, ucise (accidental) de poliția religioasă pentru că nu purta regulamentar voalul islamic, relatează ziarul britanic The Independent. Proteste au avut loc în peste o duzină de orașe și mai multe universități din Teheran, poliția răspunzând cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bastoane. Mai mult decât voalul în sine, problema o constituie „hărțuirea sistematică a femeilor iraniene de către forțele de securitate”. The New York Times precizează că poliția a ucis până acum patru protestatari și a rănit alte zeci, iar manifestațiile țintesc „inima regimului: ayatolahul Ali Khamenei”. „Asistăm la o reacție națională, la un adevărat moment George Floyd pentru conștiința națională, care nu mai poate suporta violența și logica clasei conducătoare de a omorî cetățeni de rând.” Al Jazeera precizează că uciderea tinerei a fost condamnată de ONU, UE și SUA, precum și de celebrități din Iran precum politicieni, actori sau fotbaliști. Conform BBC și un parlamentar a denunțat în premieră poliția religioasă, acuzând-o că „nu a produs decât pierderi şi pagube pentru Iran”. Ziarul israelian The Jerusalem Post consemnează că poliția religioasă își intensificase în ultimii ani hărțuirea femeilor, în urma unui val de proteste din 2017 împotriva voalului islamic. Iar Le Figaro, sub titlul „Mânia contra voalului inflamează tineretul” din Iran, se întreabă retoric dacă prin uciderea femeii „regimul ultraconservator nu și-a tras singur un glonț în picior?” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/sdm2
