Context
Expozițiile Universale au reprezentat un fenomen mondial atractiv, atât pentru cetățeni, dar și pentru țările care le găzduiau. Pentru că astfel își transmiteau puterea și mesajele pentru comunitatea internațională. De-a lungul timpului, inclusiv denumirile acestor activități erau influențate de țările care aveau un cuvând de spus la nivel internațional. Până la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, denumirea folosită în mediul internațional a fost Exposition Universelle, datorită influenței culturale franceze. Franceza fiind o limbă a culturii și diplomației, a influențat inclusiv desfășurarea Expozițiilor Universale, a căror capitală a fost Parisul, până în perioada interbelică. Izolaționimul american cauzat de doctrina președintelui James Monroe a ținut departe Statele Unite de afacerile europene multă vreme, lucru care a permis Franței să domine constant mediul cultural internațional. Odată cu implicarea Statelor Unite, după Primul Război Mondial, deși Franța avea o influență încă puternică internațional, aceasta începe să fie concurată și eclipsată de noile centre de prosperitate de peste Ocean. Încă din 1894, Statele Unite au atras investiții în orașele principale, printre care San Francisco, care s-a dorit a fi o “capitala economică” a lumii și orașul care dă trendurile bursei internaționale. În 1915, a avut loc Expoziția Internațională din San Francisco, fără concursul însă al europenilor, care erau în război.
După război însă, Statele Unite au început să se promoveze puternic prin intermediul Expozițiilor Universale. Caracterul simbolistic al acestor manifestări a putut fi observat și între 1933-1934, când a avut loc la Chicago expoziția internațională dedicată „ Unui secol de progrese” construită pentru a oferi speranță, întrucât lumea fusese afectată de Marea Depresiune (Marea Criză economică).
A doua denumire a fost World’s Fair, care a început să fie adoptată din perioada 1919-1940, ulterior a fost chiar folosită în Europa și la nivel internațional. Această sintagmă, des folosită în Statele Unite, a fost uzitată după 1945 precum Exposition Universelle.
O lume divizată
Din 1945, confruntarea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică a fost bazată pe latura ideologică, în strânsă legătură cu avansul tehnologic. Progresul, în sensul propriu, a fost miza confruntării dintre cele două țări, întrucât mesajele propagate nu făcut referire la alternativă militară, ci la alternativă politică. Sistemul sovietic și sistemul american s-au întrecut în a propaga ideea că marxism-leninismul și respectiv, liberalismul reprezintă curente bune, fiecare în concepția lui, însă pentru a face acest lucru trebuia sa există și o modalitate de testare a acestei propagande.
În 1958, la Bruxelles a avut loc o Expoziție Universală cu tema “Bilan du monde, pour un monde plus humain” în traducere “Evaluarea unei lumi, pentru o lume mult mai umană” (17 aprilie – 19 octombrie).
Zona expozițională aleasă a fost Heysel, la șapte kilometri nord-vest de centrul capitalei belgiene. Multe dintre structuri fuseseră deja utilizate pentru expoziția din 1935.
Cea mai importantă și mai renumită construcție de pe amplasament a fost Atomium, o structură de oțel înaltă de 102 metri, un model gigant al unei cristal de fier (fiecare sferă reprezentând un atom). Proiectat de arhitectul André Waterkeyn, Atomiumul trebuia să fie temporar, dar a fost menținut și este probabil cel mai cunoscut simbol al capitalei belgiene. 41,5 milioane de vizitatori au venit în Belgia pentru expoziția din 1958, făcând din Expo 58 al doilea cel mai mare târg mondial după 1900 Exposition Universelle et Internationale de Paris, care a atras 48 de milioane de vizitatori
Tema expoziției viza știința și avansul tehnologic, în contextul în care lumea investea tot mai puternic în sursele alternative, precum energia nucleară. La nivel european, în 1957 este semnat tratatul Euratom, care a intrat în vigoare în 1958, lucru care oferă cadrul pentru dezvoltarea rapidă a energiei atomice. Mai mult decât atât, sovieticii au investit foarte multe resurse în proiectul călătoriilor în spațiu, unde concurau cu Statele Unite ale Americii. Sovieticii au reușit să trimită primul prototip care a ajuns în spațiu, fiind vorba despre Sputnik. Ca proiect politic, Sputnik a generat temeri în rândul Americii și Europei întrucât ideea conform căreia sovieticii lansează sateliți care supraveghează mișcările celor din Vest ar fi dus la o extindere puternică a influenței sovietice și chiar posibilitatea unor război.
La expoziție au participat 44 de țări, iar pavilioanele Statelor Unite și al Uniunii Sovietice au fost amplasate în opoziție pentru a determina și nivel cultural existența unei competiții. În timp ce sovieticii au venit cu Sputnik și avansurile tehnologice, Statele Unite au venit cu viața americană și prototipul unui nou satelit. Orchestra Simfonică a Armatei a Șaptea a cântat în pavilionul american. Din partea blocului Estic, au participat doar U.R.S.S, Cehoslovacia și Ungaria. Inclusiv pe harta de ghidaj, cele două pavilioane au fost pe diagonală.
Pavilionul sovietic era o clădire dreptunghiulară, cu multe geamuri, prin care circula lumina atât din față, cât și din lateral. Marele accent al mesajului arhitectural al clădirii era pe partea din față, în sens de privire spre viitor dar și spre inamicul ideologic. Statele Unite au avut un pavilion cu linii rotunde, care permitea vederea 360 de grade și pe unde putea circula lumina din orice parte. Simbolistica acestei clădiri reprezintă faptul că accentul nu este doar în față, ci în toate părțile, ceea ce descrie caracterul de implicare în problemele mondiale. Lângă pavilionul Statelor Unite a fost cel al Ungariei, ceea ce arată interesul manifestat nu doar față de Uniunea Sovietică, ci și de Ungaria. Pavilionul Statelor Unite era înconjurat de state din Est.
Pe lângă expoziția propriu-zisă, a existat și un concurs de cinematografie, unde au candidat regizori, cu pelicule din perioada interbelică. Temele producțiilor sugerau o atmosferă secretă, pigmentată de spionaj și de încercări de furt a matricelor. În termeni moderni, acest lucru este denumit spionaj industrial și există speculația că mulți spioni au fotografiat exponatele și au încercat pe cât posibil să intre în posesia planurilor de construcție. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.jstor.org/stable/j.ctvpbnqjx
Sputnik Goes to Brussels: The Exhibition of a Soviet Technological Wonder on JSTOR
CULTURAL EXCHANGE AND THE COLD WAR: HOW THE WEST WON on JSTOR
https://www.iaea.org/sites/default/files/34202094143.pdf
https://blogs.bl.uk/european/2018/08/were-all-excited-about-brussels-the-atomium-at-60.html
https://i.pinimg.com/originals/e7/6f/35/e76f35ac0aacb63944d50ab2304ea662.jpg
