În baza ordinului MAI nr. 176/2012, data de 11 octombrie a fost declarată ca Ziua permisului de conducere românesc. Alegerea acestei datei se leagă de intrarea în vigoare la 11 octombrie 1913 a „Regulamentului pentru circulaţiunea autovehicolelor”, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 156.
Context
Prima încercare de reglementare juridică a circulaţiei pe drumurile publice a avut loc în România în anul 1859, când se elaborează cu titlu experimental primul regulament intitulat „Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti”. Documentul prevedea mai ales obligații ale birjarilor, care nu aveau voie să circule decât la pas, le era interzis să stropească pietonii şi li se recomanda să circule cu multă atenţie prin locurile strâmte. Acest act experimental rămâne în vigoare timp de 9 ani, adică până în 1868, când Consiliul Comunal al Capitalei votează, la 9 aprilie, un „Regulament pentru trăsurile de piaţă şi Bucureşti”. Documentul stipula, de exemplu:
„– nimeni nu e volnic a conduce trăsura fără livret;
– trăsurile să fie curate şi de bună stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz şi orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula;
– conducătorii să fie îmbrăcaţi curat, cu haine cuviincioase;
– conducătorii n-au voie a fuma când sunt în mers cu muşteriii;
– birjarii prinşi pe capră beţi se vor aresta;
– toate trăsurile vor avea, noaptea, felinare aprinse.”
În anul 1906, în Monitorul Oficial nr. 211 din 19 decembrie, este publicat „Regulamentul poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice”. Un an mai târziu, în 1907, actul normativ suferă modificări, respectiv se introduc reglementări referitoare la obligativitatea deţinerii unui „brevet” de şofer. Acesta putea fi obţinut prin susţinerea unui examen.
Examinarea candidaților se făcea de către Prefectura de Poliţie din Bucureşti, care a luat această măsură ca urmare a creşterii, îngrijorătoare, la vremea respectivă, a numărului de autovehicule. Este vorba de înregistrarea unui număr de 138 de autovehicule la începutul anului 1908.
Primele examene pentru obţinerea permisului de conducere au fost organizate în decembrie 1907, dar primele cursuri de pregătire a celor care doreau permis de conducere se inițiau abia în ianuarie 1911. Examenul consta într-o probă de viteză pe şosea şi o probă de frânare instantanee, în momentul în care examinatorul arunca în faţa automobilului aflat în plină viteză, un sac umplut cu paie. Ulterior, conform art. 17 din “Regulament pentru circulaţiunea autovehiculelor”, intrat în vigoare la 11 octombrie 1913, vârsta minimă pentru conducerea unui autovehicul era de 18 ani. Mai mult, persoana trebuia să dea dovadă de bună purtare şi să deţină un permis de conducere.
Se mai stabilește în document și comisia în faţa căreia examenele urmau să aibă loc. Ea era compusă din prefectul poliţiei sau înlocuitorul său, un inginer funcţionar, de preferinţă mecanic, şi un membru al clubului automobilist român.
Un alt element de noutate l-a constituit, în cadrul acestui Regulament, publicarea primelor norme referitoare la forma permisului de conducere. Acesta era înregistrat cu un număr de ordine notat în registrul alfabetic ţinut la Prefectură. Astfel, era prevăzut ca permisul să fie lipit pe pânză subţire colorată în culorile naţionale: roşu şi galben, ambele culori în dimensiuni egale şi verticale pe coperta din faţă, şi albastru toată coperta – spate.
Regulamentul va fi modificat în 1921, când deja erau prevăzute limitări de viteză în oraşe şi comune. Examenul pentru permisul de conducere avea si probă practică, și probă orală, din care trebuia să rezulte că solicitantul are suficiente cunoştinţe de conducere şi cunoaşte perfect legea, regulamentul şi ordonanţele referitoare la circulaţia automobilelor sau teorie elementară de mecanică. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
mai.gov.ro
Wikipedia
Calendar Rador
Prefectura București
Legestart.ro
