Context
Pe data de 14 octombrie 1890, în Denison, Texas, se năștea cel care avea să devină al 34-lea președinte al Statelor Unite, Dwight D. Eisenhower. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Eisenhower a supervizat operațiunile din Africa și Italia, între 1942 și 1943, dar și invazia Normandiei între 1944 și 1945, precum și operațiunile de eliberare a țărilor din vestul Europei. A fost comandant suprem al forțelor expediționare din Europa de Vest. La finalul conflictului mondial, Eisenhower a ocupat succesiv funcțiile de șef al Statului Major 1945-1948, președinte al Universității Columbia 1948-1953 și primul șef al NATO (1951-1952). Viitorul președinte s-a implicat în politică, unde a fost apropiat de republicani, care l-au și sprijinit să candideze pentru funcția supremă în stat, în anul 1952. El a câștigat două mandate succesive și a ocupat funcția între 1953-1957 și 1957-1961, concentrându-și doctrina pe lupta împotriva comunismului, izolaționismului și un rol asumat al Statelor Unite în politica internațională. La finalul celui de-al doilea mandat, Eisenhower s-a retras parțial din viața politică, sprijinidu-l pe John W. Goode, candidatul republican pentru Districtul San Antonio. În 1964 a ținut un dicurs la Convenția națională a republicanilor, iar în 1969 l-a lăudat public pe Nixon, fostul său vicepreședinte, pentru obținerea mandatului de președinte al Statelor Unite.
Dwight D. Eisenhower moare la vârsta de 78 de ani, pe data de 28 martie 1969, în Washinghton D.C.
Formarea
Viitorul președinte american a fost fiului lui David Jacob și al Idei Izabela Eisenhower, fiind al treilea copil născut, din cei șapte ai familiei Eisenhower. În vara anului 1891, Eisenhower a părăsit Texas, pentru Abilene, Kansas. În Abilene, tatăl lui Eisenhower a lucrat într-o lăptărie. Familia sa era săracă, motiv pentru care copiii Eisenhower au fost obișnuiți cu munca grea și rigurozitatea religioasă, încă de la vârste fragede. Dwight a absolvit liceul în 1909, iar un an a muncit pentru a-și întreține frații la liceu. Intră la Academia Militară West Point, decizie care a atras nemulțumirea mamei lui, care dorea altceva pentru Dwight. În academie a jucat fotbal american și s-a accidentat la genunchi, motiv pentru care a fost nevoit întrerupă sportul. Anul 1915 aduce absolvirea lui Eisenhower la West Point, fiind clasat pe locul 61 din 164 de personae, care au absolvit. La scurtă vreme a fost trimis la San Antonio, unde și-a cunoscut și viitoarea soție, pe Mamie, cu care s-a căsătorit în 1916.
Familia Eisenhower a avut doi copii, pe Doud Dwight, care moare în 1921, și pe John Sheldon Doud, născut în 1922.
Primul Război Mondial și perioada dintre războaie
În momentul în care Statele Unite s-au implicat în Primul Război Mondial, Eisenhower a încercat să obțină permisiunea pentru a fi trimis pe câmpul de luptă din Europa, însă a fost numit în funcția de director la un centru de antrenament pentru tanchiști. La sfârșitul războiului, a fost avansat căpitan și a primit o medalie. Între 1922 și 1924 a fost trimis în zona Canalului Panama. Eisenhower s-a înscris la Școala de Comandă din Fort Leavenworth, Kansas, pe care o va absolvi primul, în 1926, dintr-o grupă de 275 de cursanți. Ulterior, Eisenhower a absolvit Colegiul Militar. A devenit apropiat al generalului Douglas MacArthur, pe care l-a și însoțit în 1933 în Filipine, pentru reorganizarea armatei. Statele Unite au controlat Filipine până în 1935, când a început procesul de pregătire pentru independență, iar din 1946 aceasta le-a fost acordată. La scurtă vreme după invazia Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică, Eisenhower s-a întors în Statele Unite, unde a fost avansat în 1941 la gradul de colonel, iar în scurtă vreme devine comandatul celei de-a Treia Armate a Statelor Unite. El intră în atenția Generalului George C. Marshall, cu care va colabora în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Sfârșitul celui de-Al Doilea Război și Războiul Rece
Începutul războiului l-a găsit pe Eisenhower la divizia de strategie și coordonare, unde a pregătit planurile pentru debarcarea în Europa. Eisenhower a fost avansat la general brigadier în septembrie 1941, respectiv general major, în martie 1942. A fost numit în conducerea Diviziei de Operațiuni a Departamentului de Război. În iunie 1942, Marshall a selectat 366 de ofițeri, alături de Eisenhower, care vor călători în Europa pentru operațiuni militare. Pe 24 decembrie 1943, a fost numit comandat suprem al forțelor expediționare aliate din Europa de Vest. În ianuarie 1944, Eisenhower a pregătit la Londra planurile pentru debarcarea din Normadia, care va avea loc pe 6 iunie 1944.
Contingentele debarcate, în jur de 1.000.000, au eliberat Franța și au mers spre centrul Europei. La finalul războiului, Eisenhower a dorit să se retragă, dar președintele Trumann i-a oferit funcția de șef de Stat Major, până în 1948, când a fost numit director al Universității Columbia, funcție deținută până în 1953. În 1951 devine primul șef la NATO, funcție pe care o deține până în 1952. În 1952 decide să candideze din partea republicanilor la alegerile prezidențiale din Statele Unite, motiv pentru care se retrage din armată în iunie 1952, după 37 de ani de activitate și candidează alături de viitorul președinte Nixon, împotriva lui Adlai E. Stevenson. Mesajul lui Eisenhower a fost „I like Ike” și s-a bazat pe cariera militară din spate. În ciuda legendelor despre o așa-zisă aventură amoroasă avută de Eisenhower cât a fost în Europa, în cel de-Al Doilea Război Mondial, soția lui l-a susținut pentru cariera politică.
La 61 de ani, Eisenhower l-a învins pe Adlai și a devenit din 1953 cel de-al 34-lea președinte al Statelor Unite. Primul mandat îi va aduce probleme precum Coreea, SEATO (Organizația tratatului Asiei de Sud), problema celor două Germanii, revoluția din Ungaria, Criza din Indochina și Vietnam.
Al doilea mandat și retragerea sa din politică
În septembrie 1955, Eisenhower a avut un infarct, incident medical care avea să pună mediul public și politic pe gânduri în legătură cu capacitatea sa de a candida pentru al doilea mandat. În 1956, democrații l-au ales din nou pe Adlai E. Stevenson, să candideze împotriva lui Eisenhower. Tot în același an apar problema canalului Suez în Orientul Mijlociu și problema segregării în școlile americane. Eisenhower obține al doilea mandat, dar cu toate acestea, democrații obțin majoritatea în Congres. În octombrie 1957, Uniunea Sovietică a lansat proiectul Sputnik în spațiu, lucru care a atras critici dure asupra lui Dwight, întrucât a fost reticent în ceea ce privește investițiile în tehnologia spațială. National Aeronautics and Space Administration (NASA), care a gestionat problema tehnologiilor spațiale, a fost înființată în iulie 1958, dar, cu toate acestea, o criză a petrolului și inflația economiei au produs efecte nefaste în Statele Unite, iar Eisenhower nu a dorit să micșoreze taxele.
Anul 1959 a adus încercarea de conciliere între Statele Unite și sovietici, prin invitația lui Nikita Khrushchev (Hrusciov), primul Secretar al Uniunii Sovietice, în Statele Unite. Vizita lui Hrusciov a avut loc de pe data de 15 septembrie 1959, până pe 27 septembrie 1959. Pe parcusul acestei vizite, Hrusciov va trăi cu ideea că americanii încearcă să-l impresioneze prin umplerea voită a magazinelor diverse produse, lucru neîntâlnit în Uniunea Sovietică.
Hrusciov își va pune consilierii să meargă prin magazine și ia notițe cu privire la stilul de viață american.
Relațiile bune între Uniunea Sovietică și Statele Unite se încordează, totuși, în momentul în care, în mai 1960, un avion U-2 de spionaj aerian, pilotat de Francis Gary Powers, a fost doborât deasupra Uniunii Sovietice. Pilotul a fost torturat și interogat continuu. În Statele Unite, Eisenhower a fost nevoit să ofere explicații pentru incidentul de spionaj industrial, care avea loc de patru ani și urmărea controlul asupra industriei sovietice. Incidentul acesta a fost încheiat printr-un schimb de prizonieri, în Berlin.
Președintele Eisenhower își încheie mandatul în anul 1961 și, ulterior, se retrage la Gettysburg, Pennsylvania, de unde va cocheta cu politica, dar nu la nivel înalt. Dwight D. Eisenhower moare la vârsta de 78 de ani, pe data de 28 martie 1969, în Washinghton D.C.
Memoriile sale au fost publicate sub denumirile: „Mandate for Change” (1963), „Waging Peace” (1965), „A lighter work”, „At Ease: Stories I Tell to Friends” (1967).
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Dwight-D-Eisenhower/Second-term
https://www.britannica.com/biography/Nikita-Sergeyevich-Khrushchev
https://www.docsteach.org/documents/document/president-franklin-d-roosevelt-with-dwight-d-eisenhower-aboard-an-airplane-enroute-from-north-africa-to-sicily
https://www.jstor.org/stable/45347287
https://www.history.com/this-day-in-history/eisenhower-takes-command
https://history.state.gov/milestones/1899-1913/war
https://www.whitehouse.gov/about-the-white-house/presidents/dwight-d-eisenhower/
