New York 1964
Context
Pe data de 17 octombrie 1964, Expoziția Universală organizată de Statele Unite la New York își închidea porțile pentru vizitatori, după aproximativ doi ani de funcționare. Expoziția a funcționat între 1964 și 1965, fiind deschisă între lunile aprilie și octombrie ale fiecărui an. Una dintre explicațiile acestui eveniment, între 1964 și 1965, ar fi dorința Statelor Unite de a-și reafirma statutul de superputere față de Uniunea Sovietică. Tematica expoziției a fost Pacea prin consens, fără a fi concentrată exclusiv pe latura culturală, ci și pe partea de business, prin participarea companiilor americane precum Ford, compania telefonică AT&T sau Disney. Alături de Statele Unite, (aflate între cele 37 de țări din mediul internațional care a avut statutul de organizator), au participat 80 de țări, dintre care 26 doar de pe continentul american. Întrucât expoziția a fost o inițiativă venită din partea unor oameni de afaceri, inițial ea nu s-a bucurat de sprijinul Guvernului Statelor Unite, însă pe parcurs, administrația prezidențială a ales să se implice, fiind prezent inclusiv președintele Statelor Unite Lyndon B. Johnson.
Cu toate acestea, expoziția nu a fost recunoscută de Biroul Expozițiilor Internaționale (BIE) și a funcționat ca o inițiativă particulară a Statelor Unite. În epocă, această expoziție a fost considerată ca fiind cea care a proiectat perspectiva multi-culturală a Statelor Unite, întrucât în anii 60, exista încă la nivelul populației problema rasismului. Totodată, această expoziție a popularizat inclusiv noile genuri de muzică, precum jazz-ul, un atribuit în acele vremuri persoanelor de culoare.
La finalul celor doi ani, expoziția nu a produs efectul așteptat de organizatori, pe fundalul falimentului mai multor banci și firme care au investit în organizarea ei, fapt care a dus la vânzarea ulterioară a exponatelor, statuilor și tuturor obiectelor incluse în eveniment, alături de abandonarea noului plan arhitectural gândit pentru orașul New York.
Desfășurarea expoziției
La inițiativa lui Robert F. Wagner, Jr, primarul orașului New York, Frederick Pittera, un cunoscut organizator în epocă al Expozițiilor Internaționale și Victor Gruen, un arhitect austriac specializat în design arhitectural, au efectuat studii referitoare la organizarea unei Expoziții Internaționale în orașul New York. Planul primaului din New York a fost să ofere orașului o revitalizare pe plan internațional, prin inițierea acestui eveniment, care să pună în valoare evoluția urbanistică din ultimul deceniu. Ideea a venit și din partea unui grup de oameni de afaceri, cu intenția de a promova companiile americane în mediul internațional.
La această inițiativă s-a alăturat și Robert Moses, un arhitect specializat în dezvoltare urbanistică, cu puternice influențe în mediul politic. Moses a vrut ca prin această expoziție să evidențieze conceptul futurist, concentrat pe business, pe care l-a gândit pentru New York. Tematica legată de arhitectură și varietate culturală stradală, în principal a fost gândită pentru a fi legată de aniversarea a 300 de ani a orașului New York, după numele regelui Carol al II-lea al Angliei, care a trimis flotă să îndepărteze olandezii ce ocupaseră orașul în secolul al XVII-lea. Pentru a putea face legătura cu trecutul, locul ales al expoziției a fost parcul Corona, localizat în partea nord-vest a districtului Queens din New York, unde a avut loc și expoziția internațională din 1939, declarată un succes la nivel mondial. Unisfera, edificiul folosit la expoziția din 1939, a fost mutată în Queens cu ocazia expoziției mondiale din 1964-1965 și a rămas acolo până în zilele noastre. Unisfera reprezintă reproducerea unui glob pământesc, de 43 de metri înălțime și 37 de metri de diametru, așezată pe un suport de 6.1 metri, un simbol al avansului tehnologic al lumii și legăturilor care pot fi formate prin știință.
Dimensiunea expoziției a fost de 650 de acri (2,63046 km pătrați), având 140 de pavilioane și 110 restaurante. În cei doi ani, expoziția a strâns 50 de milioane de vizitatori, un bilet având pretul de 2.00 dolari pentru un adult în 1964 și 2.50 dolari în 1965. Prețul pentru copii a fost de 1.00 dolar pentru ambii ani. Organizatorii au fost nevoiți de adauge 50 cenți la prețul din 1965, pentru a putea compensa pierderile din anul 1964, rezultate și din pricina numărului de oameni sub așteptările avute inițial. Totodată, se estimase că expoziția va atrage 70 de milioane de vizitatori pentru a putea plăti costurile, însă pentru că nu s-a întâmplat așa, cu banii luați din anul 1965 au fost achitate sumele restante din anul precedent.
Tematică
Cultura urbană împletită cu viitorul au reprezentat principalele mesaje care au predominat la această expoziție. Belgia a venit cu celebrele Waffles, alături de telescaune, ca modalități de călătorie. China a venit cu un templu, în timp și Hong Kong a avut un pavilion asemănător cu cel chinez. Japonia a sfidat arhitectura tipică țărilor asiatice care au participat și a ales să se promoveze cu un institut de cercetare ca pavilion.
Hollywood a avut un pavilion separat de cel al Statelor Unite, alături de Kodak și Sinclair Oil, ceea ce a scos în evidență faptul că expoziția nu a urmărit doar latura culturală, dar și popularizarea consumului. Cercetarea spațială și, implicit tehnologia viitorului, au fost prezentate într-un parc spațial, construit în partea sudică a expoziției. Față în față cu acest parc spațial, orașul New York a avut un pavilion dedicat istoriei orașului și investițiilor imobiliare. În partea de vest a acestui pavilion era General Motors, care a prezentat câteva tipuri de motoare și concepte futuriste ale unor mașini ale viitorului. În acel moment, pavilioanele dedicate transportului și companiilor auto au prezentat macheta mașinilor zburătoare, care vor revoluționa viitorul.
O altă invenție prezentată în cadrul acestei expoziții a fost jetpack-ul, o modalitate militară de transport aerian care a fost gândită în acel moment pentru a revoluționa viitorul transportului aerian. Scenele cu muzică au fost amplasate într-o zonă apropiată de mijlocul expoziției, unde a fost expusă unisfera. Muzica rock, cea country și jazz-ul au fost principalele stiluri care au predominat în cadrul acestei expoziții.
La finalul expoziției, pavilioanele și statuile au fost demontate și vândute pentru a putea acoperi deficitul financiar rezultat. Perioada de funcționare a fost între lunile aprilie și octombrie 1964-1965 iar concluzia care a fost trasă de persoanele care au participat expoziție a fost că viitorul trebuie gândit în funcție de necesitățile oamenilor. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.history.com/news/the-legacy-of-the-1964-worlds-fair-50-years-later
https://www.theatlantic.com/photo/2014/06/1964-the-new-york-worlds-fair/100749/
https://www.jstor.org/stable/j.ctt1j5dfb7
https://www.smithsonianmag.com/history/unisphere-america-dawn-space-age-180963244/
https://www.nytimes.com/interactive/2014/04/20/nyregion/worlds-fair-1964-memories.html
https://www.britannica.com/biography/Robert-Moses
https://www.bie-paris.org/site/fr
