Context
La 18 octombrie 1685, Regele Ludovic al XIV al Franței a revocat Edictul de la Nantes, prin care a fost acordată libertatea confesională hugenoților francezi. Edictul fusese emis de regele Henric al IV-lea al Franței, în anul 1598. Edictul proclamat de regele Henric al IV-lea a fost urmat de conversia sa de la protestantism (calvinism) la catolicism, punând astfel capăt războaielor religioase începute în 1562. Edictul de la Nantes a fost printre primele proclamații privind libertatea religioasă din Europa acelor timpuri. De menționat că războaiele religioase au produs multe episoade sângeroase precum Massacre de la Saint-Barthélemy sau Noaptea Sfântului Bartolomeu (23-24 august 1572), când 25.000 de hugenoți au fost masacrați de către catolicii francezi.
Edictul de la Nantes a fost înlocuit cu Edictul de la Fontainebleau, care prevedea interzicerea protestantismului, dărâmarea bisericilor protestante și interzicerea aplicată pastorilor de a predica. Au fost instituite pedepse mari pentru cei care predicau în continuare calvinismul, iar prelații care erau prinși că predicau erau exilați definitiv, fără posibilitatea de a se întoarce. Pentru populația de rând, singurele opțiuni au fost emigrarea, care era interzisă prin lege, și ascunderea confesiunii religioase. Reformele propuse de regele Ludovic al XIV-lea au venit din intenția sa de a unifica țara din punct de vedere religios, lucru care nu a dus la rezultatul estimat inițial, ci la episoade violente. În cele din urmă, protestanții care au ales să rămână au fost nevoiți să conviețuiască cu practicile catolice, iar copiii acestora să fie botezați. Mulți protestanți au conviețuit cu religia catolică practicând convingerile protestante în familii mixte.
Politica anti reformă a regelui Ludovic al XIV-lea
După proclamarea Edictului de la Nantes, politica anti protestanți a început prin expulzarea de la locul de muncă a persoanelor care practicau profesiuni liberale, inclusiv a magistraților protestanți care aveau un număr de locuri egal cu cei catolici. Până la urmă, accesul în magistratură al protestanților a fost refuzat definitiv, negustorilor le-a fost interzis să-și practice meseria și artiștii plastici sau sculptori care erau membrii Academiei de Pictură au fost obligați să renunțe la cursuri.
Practicile dure au fost impuse și pentru catolici, care nu aveau voie să se convertească la protestantism. Școlile protestante au fost închise și dărâmate, iar studiearea dogmei protestante în cadrul școlilor de specialiatate a fost interzisă. Din 18 martie 1681, ministrul războiului, Louvois, al regelui Ludovic al XIV-lea permite armatei să folosească practica dragonnades împotriva protestanților. Aceasta presupunea trimiterea unor soldați bine disciplinați în casele hugenoților, pentru a comite acte de intimidare, jafuri și multe abuzuri, până când familia respectivă alegea să se convertească definitiv la catolicism. Pe lângă acest lucru, Biserica Catolică a trimis multiple misiuni de convertire în Franța, dar și în alte țări unde numărul protestanților era mare.
Rezistența protestantă
În urma proclamării edictului de la Nantes, protestanții și-au declarat loialitatea față de regele Ludovic al XIV-lea, dar nu au permis abuzurile și atacurile armatei sau ale catolicilor, fără să riposteze. Un exemplu de proteste legale a fost cel contra demolării bisericii protestante din Montpellier. Astfel, au fost expediate două scrisori, una către regele Ludovic al XIV-lea și cea de-a doua către Parlamentul din Toulouse. Acest demers nu a primit niciun răspuns. Ba mai mult, a urmat redactarea unui ordine de distrugere a bisericii, în decembrie 1682. Un alt demers a fost coordonat de Claude Brousson, pe 3 mai 1683, în partea de sud. Claude Brousson era un avocat protestant, care a fost exclus din avocatură din pricina convingerilor sale religioase, motiv pentru care a reușit să adune în Toulouse 16 lideri protestanți, pentru a concepe un document în șase puncte, prin care să prezinte cererile pe care protestanții le au și să inițieze un protest pașnic în Toulouse. Districtele Guyenne, Saintonge et Poitou, chiar dacă au fost invitate, nu au dat curs invitației, și nici protestanții din departamentele mijlocii sau chiar mari ale Franței.
În cele din urmă protestul a avut loc, însă cu un număr redus de oameni, lucru care a atras intervenția rapidă a catolicilor, care au deturnat protestul pașnic într-unul violent. Protestanții au fost acuzați de catolici că au primit ordin de la regele William al Marii Britanii să provoace dezastre în Franța. În secolul al XVII-lea, Franța și Marea Britanie au fost rivale pe câmpul de luptă, culmind cu războiul franco-britanic între 1689 și 1815. Pe lângă mai multe confruntări militare ce au avut loc, atunci a apărut și conceptul folosit uneori ca identitate națională, englezul, luptător împotriva abuzurilor francezului. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
- https://museeprotestant.org/en/notice/the-protestant-resistance-1661-1700/?parc=56951
- https://www.britannica.com/event/Edict-of-Nantes
- https://www.historytoday.com/archive/months-past/edict-nantes
- https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofEngland/William-Of-Orange/
- https://historia.ro/sectiune/general/masacrul-din-noaptea-sfantului-bartolomeu-581853.html
