După 2 ani de muncă neîntreruptă, o mână de oameni, sub egida ”Asociația Eu și Endometrioza” au ales să spună o poveste. Povestea a peste 500.000 de românce care suferă chiar acum de o afecțiune despre care s-a vorbit mult prea puțin în țara noastră. Multe dintre ele s-au luptat cu diagnosticul vreme de ani de zile. Unele, de peste un deceniu. Povestea lor implică, astfel, suficientă durere. Suferință. Teamă. Deziluzie. Pierdere. O lipsă profundă de soluții la îndemână. Iad. În tot acest tumult sufletesc însă, se găsește și foarte multă speranță. Speranța că ar putea fi mai bine. Ne-am agățat de ea și de faptul că lecțiile oferite cu multă blândețe de către o mână de femei pline de reziliență și curaj ar putea servi drept far călăuzitor pentru toate celelalte reprezentate ale sexului frumos aflate acum în aceeași ipostază.
Într-o realitate în care endometrioza reprezintă încă un subiect tabu în România, cu toate că este una dintre principalele cauze de infertilitate feminină și o cauză importantă a absenteismului și abandonului școlar în cadrul tinerelor de asemenea, în special din mediile defavorizate, am ales să rupem un veritabil lanț al tăcerii. Așa a luat naștere ”Endodyssey”, primul documentar de acest fel din țara noastră. Vinerea trecută, în sala de cinema a Muzeului Țăranului Român înțesată cu aproximativ 300 de oameni, mult peste așteptările inițiale, filmul a avut premiera oficială. Susținut încă de la început de către personalități de marcă, precum Maia Morgenstern, care a și acceptat să apară într-un trailer-impromptu al documentarului, ”Endodyssey” s-a bucurat și în seara lansării de oaspeți importanți, printre care medicul Diana Păun, consilier prezindețial în Departamentul de Sănătate Publică, dovadă a faptului că întreaga campanie de promovare a evenimentului a creat exact acele ecouri de care era nevoie pentru ca idealul proiectului să poată fi atins: creșterea gradului de conștientizare la nivel național cu privire la ceea ce înseamnă endometrioză. Pentru că singura cale de a găsi rezolvare la o problemă e să admitem onest că problema e cât se poate de reală.
S-a râs și s-a zâmbit la premiera Endodyssey dar s-a și plâns. Mult. Sincer. Din suflet. Într-o atmosferă încărcată cu blândețe și empatie, mai mult de 200 de femei s-au simțit în siguranță să fie ele însele și să nu-și ascundă emoțiile. Și-au fost o mulțime de emoții, așa cum e firesc să se întâmple atunci când realizezi că nu ești singură. Că există suport. Că există speranță. Că există înțelegere. Sprijin necondiționat de asemenea. A fost impresionant și-a fost o cărămidă atât de necesară, pusa la fundația unui plan de conștientizare care-ar fi trebuit să înceapă cu decenii în urmă. De azi înainte, povestea Endodyssey merge (și) mai departe iar intenția noastră este un turneu național deja în pregătire, pentru că nevoia unui astfel de material amplu, documentat, alături de paciente și de medici este extrem de necesar în România. La final, cuvintele unui medic reputat, dr. Radu Maftei, care n-a putut să fie prezent la lansare dar care a dorit să-și arate susținerea, pare că sintetizează perfect întreaga poveste Endodyssey:
„Dacă aș fi venit, aș fi avut un simplu mesaj pentru voi, pacientele cu endometrioză:
Iertați-ne! Iertați-ne pentru momentele în care poate simțiți că nu înțelegem prin ce treceți! Și ne veți ierta, pentru că boala aceasta v-a făcut să fiți PUTERNICE, luptătoare și motivate. Nu, nu sunțeti nebune cu durerile voastre „închipuite” și-n ciuda unor remarci complet greșite, venite din partea unor oameni care pur și simplu nu înțeleg această afecțiune, precum „nu aveți nimic, e doar în capul vostru”, rămâneți niște luptătoare, exemple de curaj și reziliență! Cel mai bun și rapid mod de a disemina informații despre o boală este să vorbim public despre ea, iar ceea ce ați realizat cu acest documentar și cu acest eveniment din seara aceasta sunt convins că va avea un impact major asupra multor paciente sau femei ce, din nefericire, suferă sau vor ajunge să sufere de această boală. Datorită vouă, aceste paciente vor fi mai bine informate, vor apela la ajutor specializat mai repede și vor avea o calitate a vieții mult mai bună în prezența bolii.”
