La 24 octombrie 1260, catedrala Notre Dame din Chartres a fost sfințită în prezența regelui Ludovic al IX-lea și a altor membri ai familiei regale franceze.
Edificiul este situat în orașul Chartres, la o distanță de aproximativ 80 de kilometri de Paris și este considerat unul dintre cele mai reusite modele de arhitectură gotică din Franta. Catedrala este scaunul episcopal al diocezei Chartres, parte a provinciei catolice ecleziale din Tours. În 1862 a fost înscrisă pe lista monumentelor Franței, iar în 1979 a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Context:
Încă de la începutul Evului Mediu exista o catedrală la Chartres, construită în stil romanic și care era un important loc de pelerinaj. ”Greutatea” religioasă a sa se datora faptului că în catedrală se afla o tunică ce ar fi aparținut Fecioarei Maria. Catedrala a ars în anul 1020, fiind înlocuită cu o basilică în stil romanic, ce includea o criptă masivă. Construcția a fost realizată sub conducerea episcopului Fulbert, iar mai tarziu sub conducerea lui Geoffroy de Leves.
Trece printr-un alt incendiu în 1134, dar cel mai mare care o lovește vine în iunie 1194, când catedrala a este aprinsă în întregime de un fulger. Ce a rămas din aceasta sunt doar fațada vestică și cripta.
În urma incendiului, s-a crezut că relicva (tunica Fecioarei Maria) a ars, însă trei zile mai târziu, aceasta a fost găsită neatinsă de foc în trezoreria catedralei, împreună cu prelații care au luat-o cu ei și care s-au închis acolo, de teama focului.
Construcția actualei catedrale în stil gotic a început în anul 1194, finanțarea lucrărilor fiind făcută din donații venite din întregul regat. A fost construită într-un timp scurt pentru acele vremuri, respectiv 26 de ani. La data de 24 octombrie 1260, catedrala fost în sfârșit sfințită, în prezența regelui Ludovic al IX-lea.
Catedrala din Chartres este una dintre cele mai frumoase și mai vizitate biserici din Europa. Faima ei se datorează atât importanței ei religioase date de Santa Camisa, cât și uriașei ei valori artistice, reprezentată în mare parte de statui și vitralii. Este considerată copleșitoare prin istorie, dimensiuni, simbolistică și realizare artistică. Nu are cel mai înalt naos (37 m, comparativ cu cel al catedralei din Amiens care măsoară 42,5 m), dar deține recordul pentru cel mai lat (16 metri) și pentru cea mai mare rozasă (ilustrează Judecata de Apoi), cu un diametru de 13,36 metri.
Dar Catedrala Notre-Dame din Chartes nu excelează neapărat în dimensiuni grandioase și nici într-o fațadă impunătoare, ci în măiestria vitraliului. În cifre, 175 de vitralii însumând 2600 metri pătrați dau impresia că pereții sunt făcuți din sticlă. Este un spectacol al vitraliilor care strălucesc ca nestematele, lăsând lumina să pătrundă, să se răsfrângă și să coloreze mistic interiorul clădirii. Meșterii vitralieri au mai realizat ceva; o nuanță de albastru azur, nuanță emblematică și cunoscută sub numele de albastru de Chartres.
Tot aici există, pe pardoseală, un așa zis ‘labirint’ – un drum circular și sinuos, care duce de la cercul exterior către un cerc central, simbolizând călătoria ființei umane spre regăsirea sinelui divin.
Această catedrală a trecut prin incendii, furtuni naturale sau ale istoriei, supraviețuindu-le miraculos. În timpul războaielor mondiale, prețioasele vitralii au fost demontate și puse la adăpost și protejate. În 1979, UNESCO a recunoscut valoarea acestora precum și a întregului edificiu gotic și l-a catalogat drept obiectiv de o valoare excepțională a patrimoniului mondial.
Autor : Alexandru Balaci
Bibliografie
Historia
chartres-tourisme.com
Calendar Rador
wikipedia
RADOR – 24 octombrie
