Răzvan Moceanu
În fiecare an, pe 26 octombrie, în calendarul ordodox este sărbătorit Sfântul și Marele Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. În această zi îl cinstim pe unul din marii sfinți mucenici, făcător de minuni și tămăduitor, care a arătat că mai presus decât poziţia socială, averile sau funcţiile pe care le poate dobândi un om în această viaţă, este credinţa în Dumnezeu, râvna pentru viaţa veşnică în comuniune cu Dumnezeu.
* * * * *
Sfântul Dimitrie s-a născut şi a trăit în cetatea Tesalonic (Salonic, în Grecia) la sfârşitul secolului al III-lea – începutul celui de-al IV-lea, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-305) – cunoscuţi în istorie mai ales pentru sângerosele persecuţii pe care le-au declanşat împotriva creştinilor, în care vedeau un mare pericol pentru stabilitatea imperiului.
S-a născut într-o familie aleasă, a unui mare dregător şi a primit o educaţie riguroasă bazată pe credinţa creştină, crescând în respect faţă de cele sfinte şi faţă de semeni, în iubirea învăţăturilor creştine şi a virtuţilor pe care Mântuitorul ne îndeamnă să le urmăm.
A acumulat astfel multă înţelepciune, ajungând un model pentru mulţi tineri din vremea sa, fiind înzestrat cu calităţi sufleteşti remarcabile.
A avut o ascensiune socială, bazată pe admiraţia şi preţuirea semenilor din Tesalonic, ajungând o importantă căpetenie militară, fiind serios şi viteaz. În ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei.
Însă credinţa sa creştină avea să stârnească mânia împăratului Maximian. Martiriul Sfântului Dimitrie avea să înceapă în momentul în care împăratul a trecut prin Tesalonic şi, în semn de omagiu şi supunere, toate căpeteniile i s-au închinat şi i-au adus jertfă la templu, însă Dimitrie a refuzat acest lucru, ceea ce i-a adus întemniţarea.
Dimitrie însă nu avea să renunţe la credinţă, în ciuda tuturor ameninţărilor. Se spune că, pentru a-i înfricoşa până şi pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros în mijlocul Tesalonicului, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie, astfel că mulţi creştini au fost omorâţi de crudul soldat.
Scrierile arată că unul dintre creştini, pe nume Nestor, a mers la temniţa unde era închis Dimitrie, cerându-i să se roage pentru el, căci se va lupta cu fiorosul Lie. I-a cerut binecuvântarea celui ce pătimea pentru Hristos, pentru că recunoştea că este un om sfânt, un om al lui Dumnezeu. Dimitrie i-a zis doar atât: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi !”. Precum David odinioară, şi Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor.
Maximian s-a înfuriat când a auzit că Dimitrie este cel ce l-a îndemnat pe Nestor şi l-a încurajat prin binecuvântarea sa, astfel că tânărului Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost omorât, soldaţii străpungându-i corpul cu suliţele.
Trupul fără viaţă al lui Dimitrie a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini, şi, cu trecerea vremii, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârşit multe minuni şi vindecări.
Tocmai de aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut şi ca Izvorâtorul de Mir.
Trupul lui Dimitrie a stat mai mulţi ani într-o catacombă din Tesalonic, până la un moment în care dregătorul Leontie avea să construiască o biserică mare şi încăpătoare, în care moaştele Sfântului au fost aşezate cu multă cinstire.
Aceasta este pe scurt povestea Sfântului Dimitrie, pe care locuitorii Salonicului l-au socotit mereu un ocrotitor sfânt.
* * * * *
Ziua este numită popular Sfântul Dumitru sau Sânmedru (Sâmedru) şi de ea sunt legate o mulţime de tradiţii şi superstiţii.
Astfel, dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele.
Există şi o excepţie: de Ziua Sfântului Dumitru, înfloresc dumitriţele – denumirea populară a tufănelelor, ultimele flori ale anului, mici, de dimensiunea unor nasturi de palton, colorate în roşu-ruginiu sau vişiniu-putred, cu mirosul iute-înţepător, inconfundabil.
În această zi există credinţa că aerul cald intră în pământ şi gerul începe să-şi facă apariţia.
În unele zone, mai ales în cele montane, în ajunul Sfântului Dimitrie se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sănătoşi tot anul. De asemenea focul alungă fiarele şi încălzesc morţii. După stingerea focului există obiceiul ca ţăranii să arunce un cărbune în grădini, păşuni şi livezi pentru a aduce rod bogat în anul următor. Se spune că focul din ajun de Sfântul Dumitru aduce şi protecţie, purificare şi ajutor pentru căsătorie. Toate tradiţiile legate de foc în ajunul sărbătorii de Sfântul Dumitru poartă un nume de care sigur aţi mai auzit: Focul lui Sâmedru (sau Sumedru).
În tradiţia românească, Sfântul Dumitru este patronul păstorilor, astfel că în această zi ciobanii află cum va fi iarna, după următorul obicei: pe un cojoc aşezat în mijlocul turmei va veni o oaie, iar dacă aceasta este neagră, iarna va fi blândă, iar dacă se va aşeza o oaie albă, iarna va fi grea. Alte variante arată că ciobanii urmăresc care din oile sale se trezeşte prima în dimineaţa de Sfântul Dumitru. Dacă se va trezi prima o oaie albă şi va merge spre sud, iarna va fi grea, iar dacă se va trezi prima o oaie neagră şi va merge spre nord, iarna va fi uşoară.
Tot legat de vreme, se spune în popor că dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar dacă vremea este blândă, toamna va fi lungă şi frumoasă.
În anumite zone ale ţării, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie drept cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtăşanie.
Se mai spune, în tradiţia populară, că ziua Sfântului Dumitru este o zi a soroacelor, fiindcă se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor şi ciobani la Sân-George, de unde şi zicala „la Sân-George se încaieră câinii iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.
Alte obiceiuri întâlnite în această zi sunt tunderea coamei cailor de până la trei ani, pentru a avea păr frumos, tocmirea servitorilor pentru diverse treburi gospodăreşti şi stricarea stânelor.
În alte zone ale ţării, în ziua de Sfântul Dumitru se dă de pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.
În Oltenia există credinţa că numai cine respectă toate tradiţiile sărbătorii va fi protejat de necazuri, primejdii şi de lupi, iar în Bucovina, se spune că cine seamănă usturoiul dupa Sfântul Dumitru va avea parte numai de pagubă în anul următor.
Alte tradiţii arată că în această zi nu este permis pieptănatul (fiindcă atrage relele, primejdiile şi fulgerele şi, mai ales, mânia lupilor), dar şi că cine are împrumuturi trebuie să le achite în această zi, dar şi să facă alte socoteli noi.
