Context
La 27 octombrie este marcată Ziua Mondială pentru Patrimoniul Audiovizual, la iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Învăţământ, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).
Prin celebrarea acestei zile se urmărește sensibilizarea publicului față de păstrarea documentelor audiovizuale, asigurarea accesului universal la patrimoniul audiovizual, pericolul de deteriorare în care se află o parte a acestui patrimoniu, recunoaşterea prestigiului cultural al patrimoniului audiovizual.
În 2022, aniversarea coincide cu împlinirea a 30 de ani de la înfiinţarea Programului Memoria Lumii („Memory of the World Programme”), de asemenea, o iniţiativă a UNESCO ce urmărește conservarea patrimoniului documentar al umanităţii și să permită accesul gratuit la importante documente istorice, potrivit unesco.org. Printre acestea se numără colecţii de carte, manuscrise, partituri muzicale, imagini, fotografii, documente audio şi video cu relevanţă pentru „memoria colectivă a oamenilor din diferite ţări ale lumii”.
Patrimoniul audiovizual
De-a lungul anilor, programul Memoria Lumii s-a extins și la identificarea, cercetarea şi promovarea patrimoniului documentar. În înţelesul Programului Memoria Lumii, un document poate fi analog sau digital, conţinutul acestuia putând fi compus din sisteme de semne (texte), din imagini fixe sau în mişcare sau din sunete. Pe lângă conţinut, se acordă atenţie şi suportului pe care este înscris acesta, care poate avea o relevanţă tehnică sau estetică deosebită.
În mai 2022, secretarul general al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, Madlen Şerban, a emis decizia de constituire a Comitetului Naţional Memoria Lumii. Este organism independent ce reuneşte experţi din instituții cu rol în patrimoniul documentar în România. Comitetului Naţional Memoria Lumii coordonează înscrierea elementelor de patrimoniu documentar în registrul internaţional şi în cel naţional.
De asemenea, acest comitet are rolul de a gestiona o serie de programe menite să consolideze cercetarea, conservarea şi promovarea patrimoniului documentar din ţara noastră. Marcarea pe plan mondial a celor două iniţiative ale UNESCO are loc timp de o săptămână, între 27 octombrie 2022 și 5 noiembrie 2022. Tema aleasă este „Înregistrarea moştenirii documentare în scopul de a promova societăţi incluzive, juste şi paşnice” („Enlisting documentary heritage to promote inclusive, just and peaceful societies”). În acest fel, UNESCO urmăreşte să sublinieze nu numai valoarea o valoare istorică şi academică a patrimoniului audiovizual, ci şi potenţialul de a stimula valori precum combaterea discriminării, promovarea justiţiei sociale şi a pacifismului.
Societatea Română de Radiodifuziune, prezentă în conștiința publicului ca Radio România, este, prin produsele sale jurnalistice sau documentele arhivei, parte a patrimoniului național. Radio România a traversat perioada interbelică, Al Doilea Război Mondial, perioada comunistă, Revoluția din 1989 și perioada postdecembristă.
La microfonul Radio România au rostit și scris cu ”litere” sonore, personalități care au marcat istoria, literatura, cultura, muzica, sportul, viața socială etc.
Pe scena Radio România au concertat și scris pagini de istorie culturală, ”jaloane” ale muzicii naționale și internaționale.
Mai mult, file de istorie se scriu prin comunicare directă, de la cei care au trăit-o. acestea fiind fragmente de informații din memoria colectivă.
În 1993, jurnalistul Eugen Preda, directorul Radiodifuziunii Române, doctor în istorie, a avut iniţiativa înființării unui Centru de istorie orală, care, prin metoda intervievării, să alcătuiască o arhivă specializată. Acest tip de istorie, trăită și povestită, păstrată în arhiva specializată a Radio România, este valorificată în emisiuni radio şi publicaţii și cuprinde:
– Interviuri cu personalităţi şi cu oameni obişnuiţi care au trăit evenimente importante şi urmările acestora
– Mărturii ale veacului trecut, grupate tematic
– O altfel de istorie culturală, politică, socială a secolului XX
În prezent, Centrul de Istorie Orală, parte a RADOR, reunește înregistrări cu diferite teme, realizate de absolvenţi ai Facultăţii de Istorie ai Universităţii Bucureşti. Mai mult, acesta a evoluat, odată cu agenția RADOR, înspre comunicarea, realizarea și stocarea multimedia a produselor jurnalistice. Agenţia de presă Rador a Radio România a primit în 2015 distincţia „Diplomă pentru neuitare” din partea Fundaţiei Culturale Memoria. Premiul a fost înmânat ca recunoaştere a contribuţiei grupului Istorie Orală Rador al Radio România la prezervarea şi valorificarea memoriei trecutului recent.
În 2015, Agenția de presă RADOR a demarat un serial eveniment, în 15 episoade, bazat pe informații necunoscute din istoria mass-media. Între 1939 și 1989 au existat numeroase posturi de radio care au transmis în limba română ştiri, propagandă de război, programe cu caracter ideologic.
Au fost posturi de radio care au emis de la Brazzaville, Moscova, Bucureşti, Beijing, Linz, Belgrad, Washington, Atena, München, Cairo şi Ierusalim.
Au existat atât posturi de radio oficiale (Radio Bucureşti, Radio Paris, BBC, Radio Moscova), posturi care transmiteau punctul de vedere al statului care le găzduia, cât şi posturi de radio „negre” – posturi de propagandă care nu anunţau niciodată de unde emit (Sus inima, fraţi români! – Anglia, 1940 – 1944; Independenţa română şi Lupta de eliberare – Palestina, 1941 – 1944; România Mare – Bucureşti, 1941 – 1944; România Liberă – Moscova, 1942 – 1944; România Viitoare – Vocea Rezistenţei Naţionale – Atena, 1956 – 1960).
Aceste posturi de radio „negre” au avut o audienţă scăzută, populaţia preferând să asculte, alături de Radio Bucureşti, Radio Londra – BBC (în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial) şi Radio Europa Liberă (în anii comunismului). Cele 18 episoade Aici Radio! au adus publicului interviuri cu persoane din redacţiile acestor posturi de radio – redactori, crainici, directori, regizori de studio, colaboratori externi, deschizând fereastră în lumea radioului, a propagandei de război şi a ştirilor transmise pe timp de pace. Fonoteca de Aur este o colecţie de înregistrări sonore ale Societăţii Române de Radiodifuziune, ce conţine vocile celor mai proeminente personalităţi ale culturii, ştiinţei şi politicii româneşti. Majoritatea înregistrărilor au fost făcute la radio; altele provin din Biblioteca Academiei Române, din Muzeul Teatrului Naţional „Ion Luca Caragiale”, din arhivele de peste hotare sau din colecţiile particulare. Legat de importanţa acestora, publicistul Iulius Ţundrea remarca într-una dintre lucrările sale:
„Expresie a activităţii de păstrător şi de tezaurizator de cultură a Radioului, dar şi sinteză a contribuţiei acestei instituţii la stimularea vieţii spirituale, la apariţia a numeroase lucrări literare, teatrale, muzicale, la dezbaterea problemelor artistice de stringentă actualitate şi de larg interes public, la popularizarea patrimoniului cultural, Fonoteca de Aur se dovedeşte a fi o ipostază modernă a mijloacelor de instrucţie şi educaţie. […] Fiecare înregistrare este şi rămâne — oricâte multiplicări s-ar face în scopul răspândirii ei — un unicat, un document inconfundabil, având drept caracteristici specifice timbrul şi inflexiunile glasului, adică o parte vie a însăşi fiinţei umane.”
Iulius Ţundrea, realizator al emisiunii „Fonoteca de Aur”, a scris despre Fonotecă în trei volume: „Inscripţii pe o bandă de magnetofon” (1979), „Fonoteca de Aur” (1982) şi „O sonoră coloană infinită” (1985). În acestea a prezentat importante înregistrări din arhiva Radiodifuziunii, articole şi opinii ale personalităților culturale ale României despre rolul radioului în viaţa publică, precum şi mărturii (unele inedite) privind înregistrările făcute cu greutate în anii ’50-’60. La 14 ianuarie 1967 s-a lansat pe postul naţional de radio emisiunea cu acelaşi nume, cu înregistrări din arhivă cu o semnificaţie culturală deosebită. Prima emisiune a fost dedicată scriitorului Mihail Sadoveanu.
Vocea lui Nicolae Titulescu se regăsește în arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune pe un mic disc înregistrat în anii ’30, intitulat „Idealul creator”. Eticheta discului prezintă o fotografie în medalion a lui Titulescu, încadrată de tricolor. Diplomatul român a rostit, cu mici modificări, sfârşitul discursului ţinut la 10 iunie 1921 în faţa Adunării Deputaţilor, el deţinând pe atunci portofoliul Finanţelor. „[…] Da, idealul creator e talismanul care transfigurează realitatea şi îţi dă puterea ca s-o birui; idealul creator e izvorul la care, dacă te adapi, eşti ferit şi de descurajare şi de uitare şi insatisfacţie; Idealul creator e sinonim cu intuiţia cea mare care azi, în lumea bântuită atâta vreme de fiorii reci ai morţii, îţi îngăduie să încerci, în fine, fiorii dătători de viaţă ai presimţirii sacre şi ai renaşterilor nesfârşite.” Tot în Fonoteca de Aur se păstrează şi copia unor discuri înregistrate în Elveţia, în cadrul unei şedinţe a Comisiei de Cooperare Intelectuală Internaţională a Ligii Naţiunilor. Pe aceste discuri, discursul lui Nicolae Titulescu este susţinut în limba franceză. Din 1941 datează singura înregistrare care păstrează vocea lui Liviu Rebreanu. În acea vreme, scriitorul era directorul Teatrului Naţional din Bucureşti. În interviul acordat directorului Radiodifuziunii, Dem Theodorescu, Rebreanu a vorbit despre criteriile după care a ales piesele pentru repertoriul viitoarei stagiuni teatrale.
O bună parte din discurile Radiodifuziunii au fost distruse în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și după el, cu bună ştiinţă, de către autorităţile comuniste.
Teatrul Național Radiofonic, un alt izvor neprețuit pentru istoria culturii românești, păstrează, pentru posteritate, vocile, emoțiile, talentul uriaș al unor mari actori, regizori, personalități culturale.
În septembrie 2007, Servicul Patrimoniu al Societăţii Române de Radiodifuziune a selecţionat zece înregistrări importante aflate în stare critică, spre a le propune Grupului Internaţional pentru Arhivele în Pericol de pe lângă UNESCO. Între acestea sunt cuvântul lui Constantin Argetoianu la funeraliile lui Armand Călinescu (24 septembrie 1939), conferinţa radiofonică a lui Constantin Brăiloiu din 8 noiembrie 1940, „Nunta în Someş”, având ilustraţie muzicală, înregistrarea din 1951 a piesei de teatru „D’ale carnavalului”, înregistrarea din 1954 realizată de redactorul Pop Simion care conţine poeme din lirica universală traduse şi recitate de Lucian Blaga, înregistrarea unor poeme nepublicate în lectura lui Nichita Stănescu, din 1964, şi înregistrarea din 1968 cuprinzând conferinţa „Despre prima invenţie din anii copilăriei şi aplecarea mea spre tehnică” rostită de Henri Coandă.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
www.rador.ro/istorie-orala/
http://arhiva.rador.ro/cat4.shtml?cat=1311
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fonoteca_de_Aur
http://www.srr.ro/anii_90-11871
www.radioromaniacultural.ro/agentia-de-presa-rador-premiata-de-fundatia-memoria
