Context
La 28 octombrie 1977, Marea Adunare Națională a adoptat Legea 29/1977 privind normele de adresare între cetățeni, pe spațiul Republicii Socialiste România. Este de menționat că legea a venit după ce tendințele privind aceste apelative se manifestau deja în limbă, însă nu exista o reglementare oficială, de transformare a tendințelor în norme. În 1977, regimul comunist a decis ca termenii de” tovarăș”, cu derivatele lui, să devină o realitate susținută legislativ.
Astfel, articolul 1 al Legii 29/1977 privind adresarea în relațiile dintre cetățenii stipula faptul că aceștia vor folosi în relaţiile de muncă şi de serviciu, în raporturile cu unităţile economice, social-culturale, cu organele administraţiei şi celelalte organe de stat, cu organizaţiile de masă şi obşteşti, forma de adresare “tovarăş” sau “tovarăşă”. De asemenea se permitea şi forma de adresare “cetăţean”sau “cetăţeană”.
Apariția termenului „tovarăș”
Termenul de ”tovarăș/tovarășă” a fost preluat din vocabularul sovietic, „Tovarishch” care a însemnad camarad, aliat, camarad de arme sau prieten. În 1933, a apărut și o piesă de teatru care populariza acest termen. Denumirea de Tovarishch (товарищ) a căpătat un alt înțeles după Revoluția bolșevică din 1917. Până în 1917, el nu însemna prieten, ci apropiat, fără referință la prietenie. Între 1802 și 1917, acest termen a presupus și o funcție publică de ministru adjunct (товарищ министра). Implementarea acestui termen a reprezentat un exemplu preluat de la termenul universalist de „cetățean”, cunoscut încă din timpul Revoluției Franceze.
Universalitatea termenul de ”cetățean” presupunea faptul că fiecare individ parte a Republicii Franceze are anumite drepturi de care se bucură și este parte din existența statului francez. Acest exemplu a fost preluat de Lenin în momentul în care a orchestrat Revoluția din 1917, revoluționarii adresându-se între ei cu termenii de ”camarad” sau ”tovarăș”. Într-o lucrare grafică a artistului Nikolai Denisovsky, termenul folosit pentru a-l descrie pe Lenin este de Tovarishch Lenin (Camarad Lenin). Acest termen a fost folosit pentru a îndepărta fostele uzanțe și forme de adresa occidentale de ”domn” și ”doamnă”.
De la ”domnule/doamnă” la ”tovarăș/tovarășă”
Pe 30 decembrie 1947, guvernul comunist instalat din 1945 votează și impune o nouă orânduire statală, abolind Monarhia și instaurând Republica Populară Română. Un exemplu de folosire a acestor termeni până în 1977 este textul: ”Încă în 1952 am convocat la Comitetul Central redactorii presei centrale, locale, corespondenții, activul Comitetului Central, cadrele de partid cu munci de răspundere. Le-am arătat ce daune aduc partidului prin acea propagandă deșănțată pe care o patronau, prezentând întâlnirile tov. Dej cu muncitorii din activul economic, gospodăresc, într-o lumină romanțioasă și într-un fel încât toată lumea să creadă că este suficientă această întâlnire între tovarășul Gheorghiu și câteva persoane solicitante pentru ca lucrurile ridicate de ele să se realizeze.”
Imediat după abolirea regimului monarhic, telegramale diplomatice externe au fost adresate către ministrul de externe Ana Pauker, cu denumirea de doamna ministru sau Excelenței sale, doamna ministru. În urma reorganizării Ministerului de Externe conform noilor standarde, majoritatea telegramelor începeau să prezinte adresabilitatea de tovarășe sau tovarășei, lucru care însă a putut fi posibil doar după ce a fost rechemat și înlocuit personalul diplomatic de peste hotare. Preluarea treptată a termenului de ”tovarăș” a fost făcută de comuniști și pentru ca România să devină o copie la scală mai mică a Uniunii Sovietice.
La nivel intern, apelativul de ”tovarăș” nu a fost reglementat prin lege până în 1977, fiind un termen folosit între membrii Partidului Comunist și funcționarii publici. Constituția din 1948 nu prezintă decât termenii de ”oameni ai muncii” și ”cetățeni”, dar nu ”tovarăș”. Nici Constituția din 1952, pe model sovietic, nu prezintă această denumire și nici Legea fundamentală din 1965, prin care denumirea de Republică Populară este modificată în Republică Socialistă. La nivel teoretic, această denumire conferă celui descris o poziție aparte, de primus inter pares (primul între egali). Nicolae Ceaușescu a fost descris prin acest apelativ în multe articole din Scânteia, pentru a evidenția faptul că, deși el era mai sus pe scara ierarhică, era totuși egalitate în clasa muncitoare. Un paradox semantic, aproape de o contradicție în termeni. Cu timpul, propaganda l-a mai descris ca fiind ”cel mai egal dintre muncitori sau primul dintre muncitori.”
Legea din 1977 a oferit un cadrul pentru folosirea termenilor de adresare ”tovarăș” sau ”cetățean”, întrucât, din acest moment, național socialismul devine un element înrădăcinat în gândirea populară, menit să construiască noul tip de cetățean român.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.rbth.com/education/330615-what-comrade-tovarisch-mean-russian
https://artgallery.yale.edu/collections/objects/176357
http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/scanteia/1948/01/scanteia_1948_01_1009.pdf
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37735
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1454
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37735
www.comunismulinromania.ro/index.php/1977-legea-nr-29-normele-de-adresare-intre-cetatenii-r-s-r/
https://www.jstor.org/stable/44513887
