Pe data de 31 octombrie 1517 preotul și umanistul Martin Luther a bătut în cuie pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 opțiuni scrise pe hârtie, document care a declanșat reforma protestantă.
În tezele sale, Luther a condamnat excesele din Biserica Catolică, în principal practica “iertării” (indulgences) păcatelor, contra unei sume de bani. (În acele timpuri, preotul dominican Johann Tetzel, trimis de Arhiepiscopul de Mainz Papa Leo al X-lea, s-a numărat printre cei care au pus umărul la strângerea de fonduri pentru renovarea bisericii Sfântul Petru din Roma). În consecință, prințul Friederich al III-lea, elector al Saxoniei (denumit Cel Înțelept) a interzis această practică în Wittenberg, întrucât foarte multe persoane veneau în Witternberg pentru a-și răscumpăra păcatele. După ce solicitanții primeau binecuvântarea, mergeau la Luther unde îi arătau faptul că nu mai au nevoie să-și ispășească păcatele, întrucât aceștia au fost iertați prin acordarea indulgences. Acest lucru l-a înfuriat și mai mult pe Luther, care a scris cele 95 de recomandări în latină, practic teza care a stat la baza reformei, recomandări care au fost rapid traduse în germană și distribuite intens. Copii ale acestor manuscrise au ajuns și la Roma, care a încercat inițial să îl determine pe Luther să-și domolească tonul agresiv împotriva Bisericii, însă acesta nu a dorit să asculte și a continuat să condamne din ce în ce mai agresiv practicile și corupția generală din Biserica Catolică. În scrierile sale, Luther a sugerat faptul că iertarea păcatelor trebuie făcute prin grație divină și nu contra unei sume de bani. Luther a condamnat inclusiv practica celibatului, căsătorindu-se cu Caterina de Bora, o măicuță, cu care a avut cinci copii. Viziunea teologică a lui Luther a devenit și mai agresivă pe măsură ce aceasta a îmbătrânit. A ajuns pana la a identifica în Vechiul Testament practica poligamiei, pe care a și criticat-o.
În momentul în care biserica a văzut că Luther nu dorește să-și domolească tonul, în 1521, Papa Leo al X-lea l-a excomunicat formal, anulându-i dreptul de a predica. Tot în același an, Carol al V-lea (Quintul), împăratul Spaniei și Sfântului Imperiu Romano-German, a emis edictul de la Worms, prin care Luther a fost declarat eretic și scos în afara legii. Se întâmpla în 25 mai 1521. Luther se ascunde ulterior în Eisenach, timp de un an. Prin acest edict, oricine l-ar fi putut ucide pe Luther, întrucât în momentul în care cineva era declarat eretic, devenea o țintă pentru persecuții și vânătorii de recompense.
În momentul în care Luther a fost declarat eretic, a intrat sub protecția prințului Friederich al III-lea, elector al Saxoniei, care i-a permis lui Luther să muncească la traducerea Bibliei din latină în germană, lucru interzis în secolul al XVI-lea.
Protestant
Termenul de ”protestant” apare în anul 1529, când împăratul Carol Quintul revocă posibilitatea electorilor de a impune edictul de la Worms. Acest lucru a determinat protestul unor persoane de rang înalt din Germania, printre care prinți și persoane apropiate împăratului, care și-au declarat loialitatea față de Dumnezeu înaintea celei pentru împărat. Protestanții au fost definiți așadar ca persoanele care se opun politicii împăratului. Din 1546, moment odată cu moartea lui Martin Luther King, orice persoană care credea că biserica trebuia reformată erau numită protestant. Această denumire a fost aplicată inclusiv în afara Germaniei.
După moartea lui Luther, scrierile sale au fost folosite pentru reforma și lupta împotriva practicilor considerate greșite din biserică. Scrierile sale au generat și apariția unor curente religioase diferite față de catolicism. Luther s-a declarat împotriva evreilor și a cerut expulzarea lor din Germania. Poziționarea lui Luther, conform unor cercetători din zilele noastre, ar fi determinat apariția anti-semitismului german, însă acest lucru este puternic contestat în mediile academice.
Judecata lui Luther
Scrierile lui Luther au fost considerate scandaloase de către Roma, motiv pentru care Papa Leo al X-lea a emis o bulă papală prin care lui Luther i-au fost oferite 120 de zile pentru a merge la Roma și a retrage tezele sale. Luther a refuzat să-și modifice poziția și pe data de 3 ianuarie 1521, Papa Leo al X-lea l-a excomunicat.
Pe 17 aprilie 1521, Luther a fost convocat în fața Dietei de la Worms, pentru a da explicații în legătură cu scrierile sale. După mai multe discuții, Luther și-a încheiat apărarea cu următoarele cuvinte: „Aici mă poziționez, Doamne ajută-mă, nu pot face mai mult”. Prin acest cuvinte, Martin Luther a refuzat să-și modifice poziția, motiv pentru care, pe 25 mai, Carol Quintul a emis edictul de la Worms prin care scrierile lui Luther au fost arse și acesta scos în afara legii.
Printre elementele care au stat la baza propagării rapide a reformei au fost răscoala țăranilor de pe teritoriul german și existența tiparului, care a permis multiplicarea mai multor tiraje din scrierile sale. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.history.com/topics/reformation/martin-luther-and-the-95-theses
https://www.history.com/this-day-in-history/martin-luther-posts-95-theses
https://www.britannica.com/biography/Martin-Luther
https://plato.stanford.edu/entries/luther/
https://historia.ro/sectiune/portret/ce-a-insemnat-reforma-protestanta-a-lui-martin-571427.html
https://wps.ablongman.com/wps/media/objects/1497/1532958/MartinLuther.pdf
