Într-o zi de 31 octombrie 1936 se năștea Simion Avram, cel care avea să devină cel mai iubit clovn sau comediant de circ al românilor, cu nume de scena – Siminică.
Provenea dintr-o familie în întregime implicată în viața tumultoasă a circului și spectacolelor, dar săracă. Bunicul său era instrumentist în Orchestra Circului „Bercuini”, tatăl său cînta la trombon și realiza pasaje comice, iar mama sa era „amazoană” și, în timpul liber, vînzătoare la casa de bilete.
„Părinţii mei lucrau tot la circ, dar nu erau artişti mari. Erau săraci şi aveau doi copii. Locuiau într-o fostă cuşcă a leilor, pe care au primit-o pentru că animalele au murit. Acolo m-am născut eu, într-o cuşcă de lei“, spunea artistul. „Aşa am fost obişnuit să trăiesc, mai mult pe scenă. Acolo e singurul loc în care nu contează ce probleme ai. Când te aplaudă lumea nu mai simţi nimic, refuzi orice numai pentru aplauzele alea. Şi asta chiar dacă în spatele scenei dormeam în mizerie“, spunea marele comediant de circ, care era, totodată, și acrobat. De la vârsta de cinci ani, Siminică intră în antrenament. Doi ani mai târziu, la ani, şi-a făcut debutul pe scenă, cu un număr de contorsionism. Era doar un copil și muncea enorm, dar în vremurile respective drepturile copilului nu erau cunoscute sau apărate prea mult.
„Dormeam pe unde apucam, de cele mai multe ori sub tribună, iar oamenii scuipau cojile de seminţe în capul nostru”, a declarat el pentru Jurnalul Naţional. „Am făcut de toate: şi acrobaţie, şi comedie. Lumea mă iubea fiindca eu îi parodiam pe toţi. Cântam, dansam, mai spuneam şi câte-o prostioară, dar cel mai mult îmi plăcea să-i văd pe oameni zâmbind“.
În schimb, el avea grijă de animale și, înstinctiv, le proteja. A avut un măgar și un câine. Dar și cu măgarul tot comedie făcea, într-un număr intitulat „Restaurantul”. Fiindcă pe vremea lui „îmblânzitorii” foloseau biciul la repetiții, s-a lăsat de dresură. „Nu mi-a placut să chinuiesc animalele și nici să mă îmbogățesc pe spinarea lor”, spunea Siminică. Așa că a ales să îi facă pe oameni să râdă în hohote, cu clovnerii. Magicianul Leonard Iozefini își amintea că Siminică s-a însurat cu o artistă cehoslovacă. Au avut o fiică, pe Viola, însă au divorțat din cauza distanței, pentru că niciunul nu a decis să își părăsească țara. Siminică a văzut-o pe Viola, devenită tot artistă de circ, după aproape 30 de ani de la nașterea ei. Siminică își confecționa singur recuzita, iar exercițiile la trapez le facea fără să fie legat cu o coardă de siguranță. Arena era locul în care se simțea împlinit, chiar dacă acolo a primit cele mai rele vești.
A lucrat împreună cu sora sa, Elena. Datorită succesului pe care-l aveau cu numerele de acrobație cei doi deveniseră vedete în programul circurilor „Bernea”, „Antonio”, „Palladium”, „Franzini” și „Krateyl”.
În 1953 participă împreună Elena la Festivalul Mondial al Tinereții din București cu numere de acrobație. După ce Elena se căsătorește cu vestitul acrobat Sandi Bernea, Siminică se retrage lăsându-i pe cei doi să execute împreună numerele. Viața Elenei se încheie însă în mod tragic, sub ochii lui Siminică, la numai 19 ani, în timpul unui spectacol susținut la Râmnicu Vâlcea. Trapezul la care-și executa numărul se rupe, iar Elena, însărcinată în 3 luni, cade de la 15 metri înălțime, în fața a peste 3000 de spectatori.
După înmormîntare, în același loc maestrul Siminică va prelua numărul de acrobație.
În 1954 Siminică devine angajat al Circului de Stat din București.
În 1957 a demisionat din Circul de Stat după divergențe politice cu conducerea de atunci a Circului și ajunge să descarce vagoane cu scânduri în Gara Obor, pentru o sumă de 20 de lei pentru un vagon descărcat. Revine cu greu în Circul de Stat fiind angajat însă… recuziter. Când ducea materialele în arenă toată lumea începea să râdă crezînd că-l aplaudă pe Siminică în noul său rol. Pentru acest motiv regizorul tehnic i-a interzis, un timp, accesul în manej, obligându-l să stea în forhang și să aranjeze recuzita. În cele din urmă, după ce acrobatul Franți Petrescu se îmbolnăvește, Siminică revine în arenă cu un succes imens.
Siminică a executat mai toate meseriile artei circului: zburător, trapezist, looping în doi, echilibristică la mare înălțime, echilibristică cu bara de bambus în dantură, saltator, echilibrist la sol, excentric acrobat etc.
Maestrul Siminică a suferit de-a lungul carierei sale 8 fracturi de mâini și picioare, unul din cele mai grave accidente producându-se în timpul unui spectacol la Turnu Măgurele, când s-a rupt o frânghie la trapez și a căzut de la 12 metri înălțime.
În 1987 Siminică se pensionează, revenind însă în arena circului un an mai tîrziu și continuînd să lucreze, atît în țară cât și în turnee în străinătate, pînă în 1995.
În anul 1995, Liviu Radu, directorul din acea perioadă al Circului, a avut ideea de a-i organiza lui Siminică un spectacol aniversar, cu ocazia celor 50 de ani petrecuți sub cupola circului. Spectacolul l-a făcut fericit, după cum a mărturisit ulterior.
A murit în 27 septembrie 2018, la vârsta de 81 de ani. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://adevarul.ro/showbiz/vedete/a-murit-clovnul-siminica-povestea-tragica-a-celui-1893738.html
https://jurnalul.ro/vechiul-site/old-site/suplimente/editie-de-colectie/siminica-cel-fara-de-frica-50651.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Siminic%C4%83
https://www.acasatv.ro/stiri/siminica-a-fost-cel-mai-cunoscut-clovn-din-romania-video.html
RADOR – 31 octombrie
