Răzvan Moceanu
Miercuri, 9 noiembrie, se împlinesc 10 ani de la moartea actorului de teatru şi film Iurie Darie.
El s-a născut la 14 martie 1929, la Vadul Roşu, Soroca, azi în Republica Moldova.
Încă din copilărie şi-a descoperit talentul pentru desen, dar adevărata sa pasiune se va creiona câţiva ani mai târziu, când s-a dezvoltat apetitul său pentru actorie.
După absolvirea liceului, a dat admitere la Institutul de Arte Plastice, dar și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, fiind admis la ambele, dar optând pentru teatru.
A absolvit facultatea în 1952, avându-i ca mentori pe Mihai Popescu și Marietta Sadova.
Iurie Darie a avut o bogată activitate teatrală şi cinematografică, datorându-şi popularitatea unor personaje principale atrăgătoare prin dezinvoltură, vivacitate şi o vervă tinerească, păstrată aceeaşi în ciuda trecerii anilor.
La un an după absolvirea facultății, în 1953, Iurie Darie a primit primul său rol într-un film, având onoarea să joace alături de Marga Barbu și Liviu Ciulei, în „Nepoţii gornistului” (regia Dinu Negreanu).
Calităţile sale actoriceşti extraordinare l-au determinat pe Radu Beligan să-l coopteze în trupa de actori care va da faima Teatrului de Comedie din Bucureşti.
Va juca alături de mari actori ai scenei româneşti, între care Marin Moraru, Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Vasilica Tastaman, Silviu Stănculescu, Stela Popescu ş.a.
Ca actor la „Teatrul de Comedie” a jucat în piese precum: „Burghezul gentilom” de Moliere (regia Lucian Giurchescu), „Troilus şi Cresida” de William Shakespeare (regia David Esig), „Umbra” de Evghenii Svart (regia David Esrig), „Alcor şi Mona” de Mihail Sebastian (regia Sanda Manu), „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale (regia Lucian Giurchescu), „Plicul” de Liviu Rebreanu (regia Lucian Giurchescu), „Don Juan” de Moliere (regia Valeriu Moisescu), „Există nervi” de Marin Sorescu (regia Florin Fătulescu), „O dragoste nebună, nebună, nebună” de Tudor Popescu (regia Tudor Mărăscu), „Regele Ioan” de William Shakespeare (regia Grigore Gonţa), „D’ale protocolului” de Paul Everac (regia Alexandru Darie), „Amphitryon” de Moliere (regia Valeriu Moisescu), „Pălăria” de Eugene Labiche (regia Horaţiu Mălăele), „Patru pe o canapea şi valetul” de Marc Camoletti (regia Radu Nichifor) ş.a.
A mai jucat, de-a lungul timpului, pe scena Teatrul Naţional Bucureşti (în „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Rodica Gheorghiu, 1955), precum şi pe scena Teatrului Mic, în piese precum „Iaşii în carnaval” de V. Alecsandri (regia Marietta Sadova), „Familia” de I. Popov (regia Liviu Ciulei), „Nota zero la purtare” de Octavian Sava şi Virgil Stoenescu (regia Ion Lucian), „Hagi Tudose” de B.Şt. Delavrancea (regia Sorana Coroamă Stanca) etc.
Iurie Darie a jucat în peste 50 de filme, în multe dintre acestea interpretând roluri principale. Amintim din bogata sa filmografie: „Alarmă în munţi” (regia Dinu Negreanu, 1955), „Directorul nostru” (regia Jean Georgescu, 1955), „Alo?… Aţi greşit numărul!” (regia Andrei Călăraşu, 1958), „Băieţii noştri” (regia Anastasia Anghel, Gheorghe Vitanidis, 1959), „S-a furat o bombă” (regia Ion Popescu-Gopo, 1961), „Dragoste la zero grade” (regia Cezar Grigoriu, Geo Saizescu, 1964), „Mofturi 1900” (regia Jean Georgescu, 1964), „Procesul alb” (regia Iulian Mihu, 1965), „Răutăciosul adolescent” (regia Gheorghe Vitanidis, 1969), „B.D. intră în acţiune” (regia Mircea Drăgan, 1970), „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (regia Sergiu Nicolaescu, 1971), „B.D. la munte şi la mare” (regia Mircea Drăgan, 1971), „B.D. în alertă” (regia Mircea Drăgan, 1971), „Ciprian Porumbescu” (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), „Muşchetarul român” (regia Gheorghe Vitanidis, 1975), „Misterul lui Herodot” (regia Geta Doina Tarnavschi, 1976), „Pentru patrie” (regia Sergiu Nicolaescu, 1977), „Cianura şi picătura de ploaie” (regia Manole Marcus, 1978), „Revanşa” (regia Sergiu Nicolaescu, 1978).
Alte filme în care a jucat Iurie Darie sunt „Drumul oaselor” (regia Doru Năstase, 1980), „Ringul” (regia Sergiu Nicolaescu, 1983), „Viraj periculos” (regia Sergiu Nicolaescu, 1983), „Cucoana Chiriţa” (regia Mircea Drăgan, 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (regia Gheorghe Vitanidis, 1987), „François Villon – poetul vagabond” (regia Sergiu Nicolaescu, 1987), „Zâmbet de soare” (regia Elisabeta Bostan, 1987), „Punctul zero” (regia Sergiu Nicolaescu, 1995).
De asemenea, a făcut parte din distribuţia primei telenovele româneşti, „Numai Iubirea”, lansată în toamna anului 2004 şi difuzată pe postul TV Acasă.
Actorul a colaborat şi cu cineaştii basarabeni, în filmul pentru copii „Moara”, realizat în 1992, sau pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău în „Tata”, în stagiunea 1999-2000.
Deşi majoritatea publicului îl cunoaşte ca pe un mare actor, mulţi îşi amintesc de emisiunile de televiziune, pentru copii, în care Iurie Darie îşi etala incredibila lui abilitate de a desena, uneori cu ambele mâini. Într-o vreme realiza şi turnee prin ţară cu spectacole pentru copii, în care istorisea şi desena o poveste simplă, dar plină de haz şi de învăţăminte.
Actorul a colaborat şi la realizarea unor piese ale Teatrului Naţional Radiofonic, precum „O noapte pe Lună”, teatru radiofonic SF de Lem Stanislaw, regia muzicală: Romeo Chelaru, regia tehnică: inginer Tatiana Andreicic, înregistrare audio din anul 1978, „Don Juan şi… Alexandra”, music-hall radiofonic de Ovidiu Dumitru după o idee de Ion Minulescu, muzica – Dumitru Lupu , regia artistică – Cristian Munteanu sau „Scufiţa Roşie” de Fratii Grimm, dramatizare de Călin Gruia, regia artistică: Dan Puican, muzica: Aurel Giroveanu, în care Iurie Darie cântă alături de Mihaela Istrate.
Iurie Darie s-a numărat printre cei 70 de actori, regizori, producători, scenarişti, scenografi şi autori de muzică de film premiaţi în cadrul Galei Premiilor de Excelenţă ale cinematografiei române, intitulată „Un veac de film românesc”, care a avut loc la 13 mai 2002 la Opera Naţională din Bucureşti, evenimentul fiind organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii şi Cultelor.
Tot cu prilejul celebrării unui veac de film românesc, în 2002, mari actori şi regizori români au fost decoraţi cu înalte distincţii ale statului român, lui Iurie Darie fiindu-i conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
Iurie Darie se află printre cei 42 de actori, regizori, dansatori, interpreţi de muzică ce se regăsesc în cartea Silviei Kerim „Amintirea ca un parfum”, lansată în anul 2007.
La 3 septembrie 2008, Iurie Darie, care a fost prezentatorul primei ediţii a Festivalului „Cerbul de Aur”, în 1968, Valeriu Lazarov, regizorul artistic al primei ediţii a festivalului, Sanda Ţăranu, Corina Chiriac, Margareta Pâslaru ş.a. au primit medalii jubiliare acordate de TVR, în cadrul galei de deschidere a celei de-a 16-a ediţii a festivalului.
La 13 mai 2009, Iurie Darie a primit, pe scena Teatrului de Comedie din Capitală, Premiul de Excelenţă, oferit cu prilejul Galei de premiere a celei de-a VII-a ediţii a Festivalului Comediei Româneşti – festCO 2009.
În cadrul celei de-a şasea ediţii a Galei Premiilor Gopo, din 2012, i-a fost conferit Premiul pentru întreaga carieră.
La 21 mai 2012, actorului Iurie Darie i s-a făcut un drenaj pentru a se elimina un surplus de lichid la creier.
La 1 iunie 2012, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor – Walk of Fame din Piaţa Timpului din Bucureşti, precum şi o plachetă omagială a oraşului Bucureşti, în semn de respect şi apreciere pentru întreaga activitate.
Pe 16 iunie 2012, actorul a fost adus, din nou, la Spitalul de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, unde i s-a obturat drenul care a fost pus la operaţia precedentă pentru eliminarea lichidului acumulat în zona creierului şi i s-a montat un altul exterior. El a dezvoltat într-o zonă a creierului şi un accident vascular cerebral.
Iurie Darie a fost căsătorit cu actriţa Consuela Roşu, iar fiul lor, Alexandru (Ducu) Darie, le-a călcat pe urme, fiind un regizor de succes. Ducu Darie a murit la 18 septembrie 2019, la vârsta de 60 de ani.
După moartea soţiei, Iurie Darie s-a recăsătorit cu actriţa Anca Pandrea.
Iurie Darie a murit la 9 noiembrie 2012, la spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, unde fusese internat de mai multe ori în ultimele luni.
Actorul a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul Sfânta Vineri din Capitală.
