Un fizician din Germania descoperea razele electromagnetice, cunoscute și sub numele de ”raze X”. Medicină, astronomie, biologie, istorie și arheologie, toate au beneficiat de întâmplarea din micul laborator, petrecută într-o zi de 8 noiembrie. Este vorba de fizicianul Wilhelm Conrad Röntgen, iar descoperirea sa îi va aduce un premiul Nobel.
Wilhelm Conrad Röntgen s-a născut la Lennep, în Germania. Tatăl său era negustor și producător de textile, iar mama provenea dintr-o veche familie olandeză. Familia Röntgen a decis să se mute în Olanda, când micuțul Wilhelm avea doar trei ani. Era singurul fiu. În copilărie și adolescență avea o pasiune – pe care, de altfel și-a păstrat-o toată viața – de construi obiecte mecanice complicate, îndelung elaborate.
După studiile universitare, încheiate cu obținerea doctoratului la Zürich, Wilhelm Conrad Röntgen își începe cariera academică, din postura de asistent al fizicianului August Kundt. Ca profesor al Universități Würzburg, a studiat descărcările electrice. Cu un mic ajutor (o lampă) primită de la fizicianul ucrainean Ivan Pulyui, descoperă niște radiații pe care le-a numit raze X.
Lucrând în laboratorul său și testând capacitatea razelor catodice de a trece prin sticlă, a observat că un carton acoperit cu o anumită combinație de substanțe devine fluorescent, dacă se lucrează fără lumină. Pe 22 decembrie 1895, fizicianul german realizeaza prima ”röntgenogramă” sau radiografie pe care i-a făcut-o mâinii soției sale, în care se poate vedea inclusiv inelul pe care îl purta. Pentru că nu știa natura acestor raze, le-a spus ”raze X”. Mai târziu, Max von Laue și discipolii săi au descoperit că razele X și lumina au aceeași natură electromagnetică, însă diferă frecvența înaltă a vibrației lor anul.
În anul 1896 publicația New York Times preia imaginea – radiografie ce arăta structura osoasă a mâinii.
Descoperirea lui Röntgen a fost văzută drept o minune medicală și a devenit curând cel mai important instrument de diagnosticare imagistică. Razele X permiteau medicilor să privească în interiorul corpului uman, pentru prima dată, fără chirurgie. În 1897 razele X au fost folosite într-o situație reală, pe un câmp de bătălie din timpul războaielor balcanice, pentru a găsi gloanțele și a identifica fracturile pacienților.
Oamenii de știință au înțeles rapid beneficiile razelor X, fără să știe dacă agresează organismul. La început, se credea că acestea traversează corpul uman fără efecte adverse, ca lumina. După câțiva ani, au început să fie semnalate cazuri de arsuri și vătămări ale pielii, după expunerea la razele X. În 1904, Clarence Dally, asistentul lui Thomas Edison, care a lucrat intensiv cu razele X, a murit de cancer de piele. A fost invocată serios necesitatea de a înțelege în profunzime funcționarea fenomenului. Mai ales că începuse să fie folosit pe scară largă și în scopuri comerciale sau de divertisment. Între anii ’30 și ’50, multe magazine de încălțăminte, de exemplu, utilizau niște aparate numite fluoroscop, care funcționau cu raze X și care le permiteau clienților să își vadă oasele picioarelor. În anumite spectacole sau la petreceri, erau utilizate ca mijloace de a amuza asistența.
Efectele secundare veneau, însă, la pachet, cu folosirea excesivă sau necorespunzătoare.
Înțelegerea modului în care acționează, a deschis noi căi de cunoaștere în multe ramuri ale științei.
Razele X au permis tratamentul eficient al tuberculozei. Până la inventarea antibioticelor, internarea în sanatoriu era aproape singurul tratament disponibil pentru TBC. Depistarea timpurie a bolii era considerată cheia succesului în tratarea acestei afecțiuni. Descoperirea lui Röntgen permitea medicilor să vadă petele specifice pe plămâni, salvând multe vieți. Și în cazul cancerului au fost utile, paradoxal, pentru că, deși îl pot provoca, razele X îl pot și vindeca. E vorba de anumite forme de cancer, în care tumorile pot fi distruse cu fascicule concentrate de raze X, prin radioterapie. Tot razele X ne-au ajutat să identificăm structura ADN-ului, realizând un salt uriaș și pentru genetică.
Descoperirea aceasta au permis istoricilor și cercetătorilor să vadă schițele de sub culorile unor picturi celebre, deschizând noi pagini de istoria artei și de restaurare mai eficiente. Mumiile, artefacte ale lumii antice, fosile preistorice au putut fi studiate, de asemenea.
Razele X au dezvăluit și spațiul cosmic. Telescoape care detectează razele X au fost lansate în spațiu, ceea ce a permis obținerea de informații dincolo de Sistemul solar. Naveta spațială Columbia, echipată cu astfel de aparatură a descoperit găuri negre, cum ar fi cea imensă din centrul galaxiei noastre.
După descoperirea sa, Röntgen a primit recunoaștere internațională. Mai multe orașe și-au denumit străzi după el. A primit medalii, premii, titluri de Doctor Honoris Causa și invitații de a face parte din diferite instituții științifice importante.
Röntgen primește în 1901 a primit cea mai înaltă distincție pentru munca sa științifică: Premiul Nobel pentru fizică, pentru ”serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remarcabilelor raze X”, după cum scrie în motivația juriului Nobel.
Wilhelm Conrad Röntgen a murit în 1923. (Autor: Alexandru Balaci)
https://www.britannica.com/biography/Wilhelm-Rontgen
Razele Rontgen. Cat de departe poate merge inventivitatea omului
https://www.rfi.ro/stiinta-115752-pagina-de-istorie-wilhelm-conrad-rontgen-descoperire-revolutionara
