Context
Tiberius Cezar Augustus s-a născut pe 16 noiembrie, anul 42 (î.Hr) și a murit pe 16 martie, anul 37, în Capri (Capreae), în apropiere de orașul Neapole. A fost al doilea împărat, adoptat de Augustus și pregătit să-i fie succesor, pentru a prezerva instituțiile și apogeul pe care lumea romană o atinsese.
Tatăl lui Tiberiu se numea Tiberiul Claudius Nero și a deținut funcțiile de magistrat și mare preot. Tiberius Claudius Nero a fost și unul din căpitanii navelor lui Iulius Cezar. Mama lui Tiberius a fost Livia Drusilla și a fost verișoara soțului ei, și ar fi avut vârsta de 13 ani în momentul în care l-a născut de Tiberius. După asasinarea lui Julius Caesar, tatăl lui Tiberius s-a aliat cu Marcus Antonius, împotriva lui Augustus. Octavian Augustus a fost nepotul lui Caesar. În urma înfrângerii lui Marcus Antonius (în anul 31, bătălia de la Actium), Tiberius și familia lui au devenit fugari și s-au refugiat în Sicilia prima dată, ulterior mergând în Grecia. Când Tiberius a împlinit vârsta de trei ani, în Roma a fost acordată o amnistie generală care a permis întoarcerea lui Tiberiu și familiei sale la Roma.
Pasiunea lui Augustus pentru Lavinia
În anul 39 (î.Hr) Augustus avea puterea, dar nu avea încă titlul de împărat. El era atras de frumusețea mamei lui Tiberius, Lavinia, care era însărcinată cu al doilea copil al familiei. Augustus divorțează de soția sa, și ea însărcinată și îl obligă pe tatăl lui Tiberius să renunțe la mama sa, cu care se căsătorește ulterior. Tiberius a rămas cu tatăl său, iar la câteva luni după nașterea fratelui său, Drusus, el a fost invitat să locuiască alături de mama sa și fratele său, în vila lui Augustus din Roma. Tiberius și Drusus, alături de Iulia (Julia în latină), fiica lui Augustus din prima căsătorie. Cei trei s-au înțeles foarte bine și au crescut împreună.
Pentru că nu exista o lege care să reglementeze succesiunea tron, Tiberius, Drusus și Marcellus, fiul sorei lui Augustus, au fost pregătiți pentru preluarea tronului. Educația lor s-a concentrat pe retorică, literatură, diplomație și instrucție de comandă. La scurtă vreme, cei trei copii au primit un rol în ceremonialul statal, lucru care era permis doar în cazul în care persoană deținea o funcție importantă sau urma să dețină. În ordinea vârstei, Tiberius, cel mai mare dintre cei trei, a călărit calul lui Augustul în timpul defilării triumfale dedicate victoriei sale asupra lui Marcus Antonius și Cleopatra. Ca fire, Tiberius era serios și timid, iar talentul său nu se regăsea în vorbe, ci în fapte. La vârsta de 14 ani, Tiberius găzduia dineuri, alături de alți conducători din imperiu și chiar avea un rol important în ceremonialul religios. Sacralizarea conducătorului reprezenta o tradiție romană practicată chiar de Augustus.
Trăsăturile viitorului împărat
Tiberius nu a fost frumos ca aspect. Era înalt, cu umeri lați dar aspectul său nu era considerat la acea vreme unul atractiv. Avea nasul lung și un stil de a vorbi foarte lent, lucru pe care mulți din epoca sa l-au interpretat ca fiind o metodă de a ascunde adevărul. În anul 27, Tiberius și Marcellus (nepotul lui Augustus), au mers alături de Augustus într-o expediție de observare a fortificațiilor. Din acea expediție, cei doi au învățat multe aspecte de ordin organizatoric, inclusiv cum se organizează o garnizoană sau o linie de apărare. La întoarcere, Augustus i-a oferit-o pe fiica sa lui Marcellus de soție, iar Tiberius s-a căsătorit cu Vipsania Agrippina, pentru care a simțit o dragoste puternică. Vipsania a fost fiica lui Marcus Agrippa, fiul vitreg a lui Augustus. La vârsta de 22 de ani, Tiberius a primit sub comandă câteva legiuni romane, cu care a recuperat stindardele romane pierdute de multă vreme în luptele cu parții, care formau un imperiu în vremea aceea. Ulterior, Tiberiu a primit comanda de a pacifica provincia Panoniei, cu ieșire la Marea Adriatică. Talentul său militar a fost demonstrat ca tactician fruntea legiunilor dar și pentru că a arătat grijă pentru soldații aflați sub comanda sa. La Roma a primit ca recompensă un triumf (ceremonie romană ce era folosită ca recunoaștere publică a meritelor unui conducător).
Moartea lui Drusus
Fratele lui Tiberiu, Drusus, și-a rupt un picior după ce a căzut de pe cal în timpul unei campanii din Germania. Tiberiu, în acest timp, era Ticinumb (Pavia), la sud de orașul Milano de astăzi. La auzul acestor vești, Tiberius a călărit zi și noapte pentru a ajunge a fratele său pe care l-a văzut apoi trecând la cele veșnice. Tiberius i-a escortat trupul fratelui său la Roma, mergând în fața cortegiului, pe jos, fără cal. Era modest și nu se simțea confortabil în postura de conducător.
Popularitatea sa între soldați l-a plasat printre primii pe lista candidaților pentru a-l succeda pe Augustus, mai ales când i-a acordat mâna unicei sale fiice, Iulia. Tiberius a renunțat la Vipsania și a devenit al treilea soț al Iuliei, fiica lui Augustus, după ce Augustus l-a obligat să renunțe la mariajul său. Când Iulia s-a căsătorit cu Tiberius, acesta avea 30 de ani și ea, 27. Probleme în mariaj au apărut curând, din pricina aventurilor Iuliei, de care Tiberius nu putea divorța din pricina faptului că Iulia era fiica lui Augustus. Comportamentul Iuliei l-a determinat pe Tiberius să preia misiuni militare departe de Roma, pentru a nu mai intra în contact cu ea. Augustus i-a interzis ulterior să o mai vadă pe Vipsania. Acest lucru l-a determinat pe Tiberius să plece în insula Rodos, într-un exil autoimpus pentru a nu o mai vedea pe Iulia, care a rămas la Roma. În Rodos ajunge la vârsta de 36 de ani și devine agresiv și încăpățânat.
După plecarea lui Tiberius în Rodos, din pricina comportamentului Iuliei, pentru a-l face să revină, Livia, mama lui, strânge dovezi pe care i le arată Augustus, pentru a-și pedepsi fiica. Legea din vremea lui Augustus presupunea că dacă femeile erau bănuite de adulter, ele trebuiau expuse public pentru a fi pedepsite. Augustus cere ca Iulia să fie executată, dar nu poate duce până la capăt această decizie, dar o exilează pe insula Pandateria pe viață. Tiberius însă nu se întoarce.
Succesiunea
Augustus a murit în anul 14 (î.Hr), pe data de 19 august. Între timp, Tiberius era pregătit pentru preluarea puterii și chiar reintrase în grațiile lui Augustus, care dăduse ordin să i se reconstruiască statuile dărâmate după ce a plecat în Rodos. La vârsta de 54 de ani, Tiberius a preluat puterea. După moartea împăratului Augustus, Tiberius se confruntă însă cu sarcina dificilă de a se ridica la înălțimea înaintașului. Deși era un strateg militar precaut, nu s-a simțit niciodată confortabil în calitate de conducător.
Caracterul său morocănos și instabil a lăsat o amintire teribilă în cronicile romane și o poreclă neplăcută, amintită de Pliniu cel Bătrân: tristissimus hominum, „cel mai trist dintre oameni”. Primii ani din domnia lui Tiberius au fost liniștiti, fără asasinate sau războaie civile. Tiberius a reușit o reformă a visteriei, oprind risipirea banilor. La moartea sa, visteria era de 20 de ori mai mare. A făcut reforme în ceea ce privește flota romană, dar a și oprit luptele între gladiatori.
Sub suspiciunea de furt asupra a patru evrei, Tiberius a exilat toată comunitatea departe de Roma. Tiberius a avut un fiu, pe nume Drusus, care a murit în anul 23. Din păcate, Drusus nu a fost iubit de tatăl său. În anul 27, Tiberius a părăsit Roma pentru a vizita partea sudică a Italiei, însă a rămas acolo fără a se mai întoarce la Roma. Aspectul împăratului s-a deteriorat brusc, prin apariția unor erupții pe piele și pete. Tiberius, conform legendei, ar fi rămas în Insula Capri, unde și-a construit multe vile, cu închisori, pivnițe și spații de tortură.
Devenise un tiran care a executat fără milă persoane, care avea plăceri obscene sau sadice. Cu toate acestea, el nu a pierdut contactul cu lumea exterioră și s-a întors la Roma unde a instituit un regim al terorii. Neavând urmaș, Tiberius l-a adoptat pe Gaius Caesar, care a purtat numele de Caligula. Pe 16 martie 37, Tiberiu, care avea deja aproape 80 de ani, a participat la un spectacol de jocuri ceremoniale și și-a dislocat umărul aruncând o suliță.
A fost dus la palat, iar medicii săi, după ce l-au examinat, au declarat că mai avea puțin de trăit. Confruntată cu această perspectivă, Garda Pretoriană l-a proclamat împărat pe Caligula, trimițând mesaje în întregul imperiu pentru a anunța succesiunea. Felul în care acesta a murit este învăluit mister și presărat cu intrigi, întrucât legenda spune că el s-a trezit după ce a fost proclamată succesiunea în Roma.
Unele variante legendare spun că medicii au greșit în pronosticul lor. După câteva ore, Tiberius și-a revenit și, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, a cerut ceva de mâncare. Această recuperare neașteptată a dezlănțuit panica în rândul gărzii și senatorilor, care îl recunoscuseră deja pe Caligula drept noul împărat și se temeau de ce ar fi însemnat o retractare a mesajelor: în cel mai rău caz, un nou război civil.
Comandantul pretorienilor, Nevio Sutorio Macro, a decis să rezolve conflictul pe loc, sufocându-l pe Tiberius cu cearșafurile. Astfel murea cel de-al doilea împărat al Romei, un conducător pe care sursele romane postume l-au descris la început ca fiind „melancolic și delăsător”, iar mai târziu, „tiran și depravat”.
Marcus Velleius Paterculus a fost unul dintre puținii cronicari contemporani – a slujit sub comanda sa în armată – și a lăsat o imagine pozitivă a lui Tiberius, deși nu se poate exclude varianta că a procedat astfel ca să-i intre în grații. Indiferent de bunele și relele sale personale, adevărul este că Tiberius a reușit să consolideze ceea ce a realizat Augustus.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Tiberius/Reign-as-emperor
https://www.britishmuseum.org/collection/term/BIOG60814
https://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/tiberius.shtml
https://www.pbs.org/empires/romans/empire/tiberius.html
https://www.jstor.org/stable/4435416
https://www.historytoday.com/archive/tiberius
