Context
Supranumită în istoriografie regina virgină sau Good Queen Bess, Elisabeta I
(Elizabeth I ) s-a născut pe data de 7 septembrie 1533, la Palatul Greenwich, lângă Londra. A fost încoronată regina Angliei într-o perioada care a rămas în istorie sub denumirea: secolul Elisabetei, datorită noului suflu acordat politicii britanice. În momentul în care a fost încoronată, pe data de 17 noiembrie 1558, Anglia s-a confruntat cu diviziuni interne care amenințau integritatea țării, pe care le-a îndepărtat cu priciperere și curaj. Într-un mediu politic predominat de bărbați, cum a fost și obiceiul în secolul al XVI-lea, Elisabeta și-a construit imaginea de monarh preocupat doar cu problemele țării, fără a fi interesată de intrigi și aventuri amoroase. În timpul vieții a reușit să construiască un adevărat cult în jurul imaginii sale, care i-a atras aprecieri și recunoaștere chiar și după decesul acesteia. Elisabeta nu a concentrat toată puterea în mâinile sale, precum au încercat alți monarhi ai secolului al XVI-lea, ci și-a conservat autoritatea și a luat decizii critice în momentele cheie ale domniei sale.
Copilăria
Elisabeta I s-a născut pe data de 7 septembrie 1533, la Palatul Greenwich, lângă Londra. Părinții ei au fost regele Henric al VIII-lea și Anne Boleyn, cea de a doua soție a regelui Angliei. Henric al VIII-lea a sfidat papalitatea și a îndepărtat încet influența catolică pentru a nu fi condiționat în privința numărului de căsătorii. Din primul mariaj cu Caterina de Aragon a rezultat o fată, Mary, lucru cu care regele nu a fost de acord și a rupt în cele din urmă căsătoria, întrucât el și-a dorit un băiat. Acest scenariu s-a repetat și cu al doilea mariaj, cu Anne Boleyn, pe care regele a acuzat-o adulter și trădare. În momentul în care Elisabeta a împlinit vârsta de trei ani, Henric a dat ordin ca Anne Boleyn să fie executată prin decapitare. Ulterior, Parlamentul britanic a declarat mariajul din Henric și Anne Boleyn ilegitim, moment în care Elisabeta a fost înlăturată din linia de succesiune a tronului. Impactul acestor evenimente asupra dezvoltării Elisabetei nu a fost cunoscut nici chiar istorici. În momentul în care Elisabeta a fost declarat nelegitimă, ea a fost îndepărtată din palatul regal și trimisă în Hatfield.
Cea de-a treia soție a lui Henric, Jane Seymour a născut un băiat, care a purtat numele Eduard (Edward) și a reprezentat cel mai important lucru pentru Henric. După cum menționează istoricii, nu a uitat cu toate acestea de existența Elisabetei, care a fost în cele din urmă reintegrată pe linia de succesiune britanică.
Formare
Elisabeta a primit o educație riguroasă din partea profesorilor privați pe care Henric i-a pus la dispoziția ei. Ea studiat retorică și filosofie morală. Surse ale epocii o descriu ca un conducător cu mintea lucidă, fără slăbiciunile aferente gândirii femeilor. Ambiția personală de a reuși a fost de multe ori asemănată cu a unui bărbat, datorită perspectivei centrate pe rolul bărbatului în societatea secolului al XVI-lea.
Viitorul monarh a vorbit fluent franceză și italiană, alături de vaste cunoștințe de latină și greacă veche.
Moartea lui Henric al VIII-lea
Regele Henric al VIII-lea a murit în anul 1547, iar pe tronul britanic a urmat Eduard, care a avut vârsta de 10 ani. Conform legilor interne, când monarhul este prea tânăr să conducă, este ajutat de un tutore, în persoana mamei sale vitrege, Catherine Parr. Aceasta s-a căsătorit cu Thomas Seymour, un amiral ambițios care începe lupta împotriva lui Eduard Seymour, fratele lui Thomas Seymour, care a fost și protectorul regelui Eduard al VI-lea (Edward). Într-un final, Eduard Seymour a fost decapitat. Regele Eduard al VI-lea (Edward) a trecut la cele veșnice în anul 1553, fiind urmat la tron de sora Elisabetei, Mary, care a condamnat protestantismul introdus de tatăl său, Henric și a încercat să întoarcă regatul cu forța la catolicism. Mary s-a căsătorit în 1554 cu Filip (Felipe) al II-lea al Spaniei, care a promovat reîntoarcerea inchiziției în Anglia. În ianuarie 1554, Elisabeta a fost arestată și întemnițată în Turnul Londrei, în urma rebeliunii organizată de Thomas Wyatt. Ea a fost ținta unor campanii de defăimare din pricina calității sale de succesor la tronul Angliei și apartenența la religia protestantă. Inițial, Elisabeta a fost acuzată de trădare și spionaj, lucru care a condus automat către execuție, însă într-un final, verdictul a fost modificat și ea a fost eliberată din Turnul Londrei.
Încoronarea
Mary I Tudor, sora Elisabetei, a decedat pe 17 noiembrie 1558, lucru care a dus la încoronarea Elisabetei în aceeași zi, la Catedrala Westminster. Primele reforme pe care noul monarh le-a efectuat au fost legate de reducerea numărului de consilieri privați ai săi. Monarhii Angliei au beneficiat de consilieri personali care adresau sfaturi în momentele importante. Din consiliul său, Elisabeta a alungat catolicii, întrucât a promovat reforma, în detrimentul confesiunii catolice. Cultul Elisabetei s-a format încă din 1555, întrucât prima propunere de căsătorie a fost făcută de sora ei, Mary, care a încercat să aranjeze un mariaj cu un duce de Savoy, promotor a catolicismului. Elisabeta s-a opus, iar propunerea a dispărut. În momentul în care Elisabeta a fost încoronată, mediul politic englez a început să-și pună problema succesiunii, alături de securizarea politică a Angliei. Nu a durat mult și pretendenții au apărut în persoana lui Erik XIV-lea al Suediei, Arhiducele Carol al Austriei, Henry Duce de Anjou, ulterior rege el Franței dar și François, duce al Alençon. Elisabeta nu a dat curs propunerilor, din această cauza a primit în epocă porcla de Regina Virgină. Ea a reușit să prelungească negocierile pentru căsătorie luni, chiar ani, reușind să-i îndrepte pe pretendenți unii împotriva altora.
Din pricina refuzului său de a se căsători, alături de politicile sale apropiate de reformă, papalitatea a declarat-o eretică, lucru care condus la organizarea multor asasinate, care au fost dejucate. În 1559, Parlamentul britanic a aprobat actul de supremație , prin care monarhul suprima catolicismul și devenea capul bisericii. Acest lucru i-a atras excomunicarea, în 1570, de către Papa Pius al V-lea. În 1580, Papa Gregory al XIII-a a menționat faptul că: nu ar fi un păcat dacă lumea ar scăpa de eretic așa mizerabil, încurajând practic tentativele de asasinat asupra monarhului.
Războiul cu Spania
Relațiile dintre Anglia și Spania au fost extrem de tensionate din pricina politicilor promovate de regina Elisabeta. În 1580 a devenit clar pentru monarhul englez, că nu mai poate fi evitată o confruntare directă cu spaniolii. Cu toate că politica din vremea Elisabetei a presupus o cheltuire atentă a banului public, ea a acordat sume pentru pregătirea flotei engleze. În 1588, flota Spaniolă (Invincibila Armada) a ajuns în apele teritoriale ale Angliei și a avut loc o bătălie navală. Flota engleză a câștigat în fața spaniolilor și a pus capăt supremației spaniole asupra apelor.
Apropierea de Shakespeare
Pe timpul domniei sale, Elisabeta a încurajat evoluția teatrului, sub forma din acel secol. În aria artelor, istoricii afirmă că fostul monarh a știut inclusiv să cânte la instrumente muzicale. Arta lui William Shakespeare a fost încurajată de regină care a permis ca piesele acestuia să fie jucate la curtea sa. Elisabeta l-a rugat pe Shakespeare să scrie piesa Nevestele Vesele din Windsor (The Merry Wives of Windsor), după ce regina a vizionat piesa Henric IV a lui Shakespeare. Există păstrat în zilele noastre manuscrisul pe care Shakespeare l-a realizat pentru regina Angliei.
Concluzie
Pe data de 24 martie 1603, regina Elisabeta I a murit la vârsta de 69 de ani, după o domnie care a ridicat importanța Angliei în politica europeană.
(Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.folger.edu/queen-elizabeth-i
https://www.britannica.com/biography/Elizabeth-I/The-queens-image
https://www.rmg.co.uk/stories/topics/queen-elizabeth-i-facts-myths
https://www.historytoday.com/archive/british_english_monarchs/elizabeth-i
https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofEngland/Elizabeth-I-Life-in-Portrait/
