Context
Pe data de 21 decembrie 1880, Regel Carol I a semnat actul de familie prin care prinţul Ferdinand de Hohenzollern, nepotul său de frate, a devenit prinţ moştenitor prezumtiv al Coroanei României. În urma decesului unicei fiice a regelui Carol, Maria, în 1874, tronul României rămăsese fără moștenitori pe linie masculină, motiv pentru care Carol I a mers în Germania, cu scopul de a reglementa succesiunea la tronul României, conform Constituţiei de la acel moment. În Actul Fundamental, art. 83, era stipulat: „în lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Măriei Sale Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen, succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre fraţii săi sau coborâtorilor acestora”. Câteva luni mai târziu, fratele suveranului, Leopold de Hohenzollern și nepotul cel mai în vârstă, Wilhelm, au anunțat că renunță la calitatea de moștenitori ai tronului României. Pe linie succesorală, urma Victor Albert Meinrad de Hohenzollern Sigmaringen, care s-a născut pe data de 24 august 1865, al doilea fiu al lui Leopold de Hohenzollern şi al principesei Antoaneta.
De atfel, prima vizită a lui Ferdinand în România a fost în 1881, la vârsta de 15 ani, când a stat în Palatul Cotroceni, împreună cu tatăl lui, Leopold şi fratele lui mai mic, Carol. Cei trei au fost prezenți la ceremoniile încoronării regelui Carol I. Prin intermediul pactului de familie patronat de împăratul Wilhelm I, Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol I, a fost confirmat ca moștenitor al tronului României.
În 1889, pe data de 18 martie, a primit titlul de Alteță Regală, Principe de România, iar la sfârșitul anului 1889, Ferdinand s-a stabilit în România. A fost înrolat în aceeași perioada în Armata Română, urcând treptele ierarhiei militare pe rând, de la maior la general de corp de armată, în anul 1911.
Ferdinand Întregitorul
Ferdinand I s-a căsătorit la vârsta de 27 de ani, cu o fată cu 10 ani mai tânără, Maria Alexandra Victoria, fiica lui Alfred duce de Edinburgh și a Mariei Alexandrova, mare ducesă a Rusiei. Maria a fost nepoată de fiu a reginei Victoria și verișoară cu împăratul Wilhelm II al Germaniei, dar și cu ultimul țar al Rusiei, Nicolae al II-lea.
În 1884, Principele Ferdinand a venit pentru câteva luni în România, după care și-a continuat studiile la liceul din Düsseldolf, pe urmă la Universitatea din Lipsca și Școala Superioară de Științe Politice din Tübingen. Sub atenta observație a regelui Carol, Ferdinand primește lecții de limba română și geografia României. În ceea ce privește pregătirea militară, Ferdinand a participat la programul de instrucție militară și manevre.
Pentru tânăra familie, între anii 1893 – 1895, a fost ridicat Palatul Cotroceni din Bucureşti, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, pe locul foişorului domnesc, dar a fost construit și castelul Foişor la Sinaia, a cărui destinaţie iniţială a fost de cabană de vânătoare. Ulterior a fost ridicat şi Castelul Pelişor 2.
După venirea sa în țară, Ferdinand generează un scandal în epocă, din pricina dorinței sale de a se căsători cu Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a reginei Elisabeta. Acest act nu a fost îngăduit de Statulul Casei Regale, care stabilea implicit, nu explicit, obligația membrilor acesteia de a se căsători cu persoane aparținând unor familii domnitoare din alte state. Cerința a fost stabilită pentru a împiedica coroana ajungă la dispoziția unei familii românești.
Regina Elisabeta a sprijinit idila dintre cei doi, însă în fața opoziției Consiliului de Ministri și a oamenilor politici români, Carol I i-a cerut lui Ferdinand să aleagă între Elena Văcărescu și tron. Elena Văcărescu a plecat în exil la Paris, fără a reveni în România, iar Ferdinand a amenințat cu sinuciderea. La scurtă vreme însă, pe 29 decembrie 1892, Ferdinand s-a căsătorit cu Maria de Edinburgh (viitoarea regină Maria). După 25 de ani de la venirea în țară, Principele Ferdinand era însă foarte pregătit să preia tronul României, o cauză fiind timiditatea sa.
Moartea regelui Carol I
Regele Carol I a trecut la cele veșnice pe data de 27 septembrie/10 octombrie 1914, la Castelul Peleș, după ce Consiliul de Miniștri a luat decizia de a menține neutralitatea României în război. Această decizie a fost în cotradicție cu dorința regelui Carol I de intra în conflict de partea Puterilor Centrale. La 28 septembrie, într-o zi de duminică, principele Ferdinand a depus jurământul în calitate de Rege al României. Față de personalitatea regelui Ferdinand, Nicolae Iorga aprecia: “În septembrie 1914, când a urcat pe tron, regele Ferdinand era pentru cei mai mulți un necunoscut şi un neținut în seamă, pentru câțiva o taină, aproape pentru nimeni o siguranță”.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Articole
https://historia.ro/sectiune/general/ferdinand-i-omul-din-spatele-marii-uniri-580027.html
https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37755
https://adevarul.ro/stiri-locale/focsani/cum-a-ajuns-ferdinand-mostenitor-al-tronului-1842149.html
Lucrări Științifice
Bulei, Ion, Bunul nostru rege – Ferdinand, Editura Meteor Press, București. 2017.
Nicolae Iorga, Războiul Nostru, Vol. I-II, Paul Editions.
