Și pe jos un felinar
O potecă, piatră arsă,
Luna-i focul de pe cer
Și o apă se revarsă
Lin în cursul efemer.
Merge-ncet, doar de o clipă,
Un copil, un pui de om
S-ar culca, dar i-este frica
De primejdia din somn.
Face-un pas, brusc se opreste
Si începe-a lăcrima,
Nu doar luna îl privește
Sta-n pădure cineva.
Sunt doi ochi ca o văpaie,
Dar copilul nu ii vede
Ii șterg lacrimile mâna
Si în noapte el se pierde
Și când vine zor de ziuă ,
Printre copacii de var
A rămas doar umbra noptii
Si pe jos un felinar…
Roșu Murdar
Lunga câmpia alb’ a nopții
Se-ntindea ‘naintea mea,
Iar din cerul fără stele
Picau fulgii grei de nea.
Frigul îmi pătrunse-n suflet,
Inima tot înghețată,
Cand din solul lumii negre
Aparu o cazemata.
Un castel pierdut de vreme
Apărut fără vreun rost,
Calea-mi ușa larg deschisă
Gazduind un adăpost.
Si culcandu-ma încet,
Sufletu-mi fiind luna plină,
O mișcare-n depărtare
A închis a mea lumină.
Stă o umbra la fereastra,
Ca un vis neîmplinit,
Somnul lung al cazematei
Prefacut in infinit.
De-as fi vrut sa ma trezesc
Încercarea-i în zadar,
Căci zăpada cazematei
Deveni roșu murdar.
Autoportret
O, viata mea e-un vis de seară,
Iară stelele dorinți
Sufletu-mi fiind luna amară
Alungata dintre sfinți
Întuneric, de-ai putea
Plânge-mi ochii verzi de cer,
Căci nu vreau a mai vedea
Ce obișnuiam sa sper.
Și noaptea inima-mi din piept
Și frigul gândurile vii,
Iarna se-așterne prea încet
Deodată totul se opri.
Si orologiul bate-n loc
Până începe a striga,
Si gheața ia deodată foc
Si se topește-n mâna mea.
O, viata mea, e-un vis de ziuă
Și chipu-mi soarele arzând,
Aștept sa fie seara iară,
Sa pot s-aud pomii plângând.
Bunicul meu
Iti amintesti, bunice drag,
Cum ne plimbam ‘preuna
Si sufletul mi-era un crin
Tinandu-te de mana
Si aveai parul alb de timp
Si ochii verzi de dor,
Iar vocea-ti era melodia
Placuta tuturor
Iti amintesti, bunice drag,
Urcam in pomi de luna!
Iar atunci cand coboram
Lumea parea mai buna
Si imi zambeai a rasarit…
O soare, stea haina,
De ce a trebuit s-apui
Pierzand a ta lumina?
Trecut-ai timpul de atunci
Revarsat prin lume
Si inima-mi dintr-un cristal
A devenit carbune
Tu zboara ‘ncet, tu zboara lin
Prin muntii de tacere.
Sa ma astepti, caci am sa vin
Purtat de timp prin stele…
Umbra noastră
Privesc spre umbra lumii noastre,
Viața-mi doar steaua ce-ai fost gri,
Plângându-mi lacrimile-albastre
Ce fără tine n-ar trăi.
Si mă arunc in umbra nopții
Si mă lovesc de umbra ta,
Si dimineața luna-mi soare
Si dimineața noaptea-mi grea…
Si vad lumina-n ochii mei,
Ce te vedeau pe tine-odată
Atât in stele, flori sau ape
Cat si in noaptea necurata
Dar timpul merge înainte
Trecutul fiind doar o scrisoare
O, floare rupta din desert,
Vad cum ramai fără petale!
Si-n umbra lungă scursă-n soare,
Am rămas stingher doar nea,
Iar, pierduta-n umbra noastră
A mai ofilit o stea…
Ochi Verzi
Petrece-mi viața lângă tine,
Nicicând n-ai cum sa ma pierzi,
Asta speram ca îți voi spune
Privind in timp la ochii-ți verzi…
Iar ochii tai să-mi fie mie
Doua rubine, doua mari
Si sa privesc spre frumusetea
Picată-ți din soare in nori.
Mă uit la lumea inconjoru-mi,
Si orice fac te văd, te-aud
Căci numai tu mi-ai plâns si ploaia,
Cu lacrimi scurse-n verde crud…
