Context
Pe data de 22 noiembrie 1990, Margaret Hilda Roberts (Thatcher) și-a prezentat demisia din funcția de rim-ministru, dar și din fruntea Partidului Conservator, după un mandat de 11 ani, continuu în politica britanică. Thatcher a fost și prima femeie din istoria britanică ce a deținut o funcție în vărful ierarhiei politice. De numele lui Thatcher sunt legate evenimente ce au produs schimbări la nivelul sistemului internațional, cum ar fi apariția globalizării, negocierile cu Deng Xiaoping, referitoare la Hong Kong, războiul cu Argentina pentru insulele Farklands și politica britancă împotriva terorismului. De cealaltă parte, Thatcher a fost criticată pentru politicile care au adus la destabilizarea industriei textile, o serie de privatizări ale unor companii britanice, precum serviciul național de trasport cu autobuzul, dar și eliminarea legii ce oferea lapte pentru copiii din școli, pe motiv ca laptele a fost mult prea scump pentru gratuitate. (Ulterior a primit porecla „Thatcher, Thatcher, Milk Snatcher”).
Primii ani
Margaret Hilda Roberts s-a născut în Grantham, din Lincolnshire, în partea de est a Angliei, în 1925. Tatăl său a fost Alfred Robert, proprietarul unui mic magazin dar și o figură cunoscută în viața politică locală. Tatăl lui Thatcher a susținut Partidul Conservator, deși a fost de multe descris ca fiind un admirator al liberalilor. În urma alegerilor din 1946, el și-a pierdut postul din consiliul local, după ce laburiștii au câștigat alegerile.
Thatcher a studiat la colegiul Somerville, din Oxford, unde s-a specializat în Chimie. Ulterior a devenit președintele asociației conservatoare din Oxford în 1946. La finalul studiilor, a lucrat ca cercetător British Xylonite și mai apoi pentru J. Lyons and Co, care produceau motoare pentru industria înghețatei.
Maturitatea și cariera politică
Margareth Thatcher s-a măritat cu omul de afaceri Denis Thatcher în 1959. În urma căsătoriei, au apărut doi copii. După alegerile din 1959, Thatcher a intrat în Parlament, din circumscripția Finchley, un district din nordul orașului Londra. În anul 1960 a urmat o ascensiune rapidă în cadrul Partidului Conservator, pentru ca în 1967 să devină una din principalele voci împotriva laburiștilor aflați la putere. În 1970, Partidul Conservator a câștigat alegerile, iar Thatcher a fost numită ministru pentru Educație și Știință ( în engleză: Secretary of State). În 1975, Partidul Laburist s-a reîntors la putere, iar Margareth Thatcher a trecut o opoziție, alături de conservatori. În luna februarie 1975, preia conducerea Partidului Conservator și devine un critic dur al lui James Callaghan, prim-ministru din partea Partidului Laburist. Callagan nu a rezistat decât trei ani, iar în martie 1979, a fost învins printr-un vot de blam în interiorul partidului. Pe 3 mai, conservatorii au obținut o majoritate cu 44 fotolii mai mult decât laburiștii în Parlamentul britanic. Pe 4 mai 1979, Thatcher a fost învestită în funcția de prim-ministru al Marii Britanii.
Politica lui Thacher
Din mai 1979, ca premier, începe o campanie împotriva laburiștilor și socialismului. Prima serie de privatizări a instituțiilor de stat duce la un nivel ridicat de șomaj, însă Thatcher a fost realeasă după victoria în războiul pentru insulele Farkland. Thatcher vizitează China în 1979, pentru a discuta cu Deng Xiaoping despre viitorul Hong Kong-ului. Misiunea sa a fost de obține încă vreo câțiva ani Hong Kong-ul, întrucât poziția strategică a acestuia oferea deținătorului acces în Marea Chinei de Sud. Hong Kong-ul fusese concesionat britanicilor pe o perioadă de 99 de ani. În China, Thatcher nu a reușit să obțină prelungirea termenului pentru câțiva ani, pentru o tranziție lentă, ci a fost nevoie să-l cedeze în 1997, cu promisiunea că, China va permite o perioadă de câțiva ani pentru a face tranziția către sistemul comunist chinez (conform sistemului O țară, două sisteme).
“Doamna de Fier” The Iron Lady a politicii britanice s-a mai implicat în obținerea independenței statului Zimbabwe, iar în 1980 a luat măsuri împotriva organizației paramilitare nord-irlandeze IRA. În 1983, Thatcher obține încă un mandat de prim-ministru și, în anul următor, IRA detonează o bombă în Brighton, la conferința Partidului Conservator. Al treilea mandat îl câștigă în 1987, după un creștere economică care însă a dus la critici din partea cabinetului său, pentru adăugarea unor noi taxe și refuzul de a dezvolta relația cu comunitatea europeană.
Căderea și demisia
În 1990 Thatcher nu a mai reușit să obțină majoritatea în interiorul formațiunii sale, cu ocazia alegerilor pentru șefia Partidului Conservator. Din pricina acestui lucru, ea s-a retras din cursa pentru șefia partidului și i-a permis lui John Major, fostul ministru al Finanțelor să preia funcția de lider al partidului. Ea și-a anunțat demisia pe data de 22 noiembrie 1990, iar la șase zile a fost înlocuită cu John Major în funcția de prim-ministru.
În 1992, Thatcher a primit titlul de baroneasă și a ocupat un loc în Camera Lorzilor. A trecut la cele veșnice pe 8 aprilie 2013, la Hotel Ritz, la vârsta de 87 de ani.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Articole presă
https://www.history.com/this-day-in-history/margaret-thatcher-resigns
https://www.mcgill.ca/oss/article/food-history/thatcher-thatcher-milk-snatcher
https://edition.cnn.com/2017/06/18/asia/hong-kong-handover-china-uk-thatcher/index.html
Științifice
https://www.jstor.org/stable/29766390
https://www.jstor.org/stable/2234202
https://www.cato.org/sites/cato.org/files/serials/files/cato-journal/2017/2/cj-v37n1-7.pdf
https://www.jstor.org/stable/2645447
Memorii
Margareth Theatcher, Downing Street Years, HarperCollins Publishers, United Kingdom, 2012.
