Priveam doar un sătuc învelit în liniște
În care se mai auzea rar
Zgomotul mut al motorului mașinii
Plin de suflete pictate pe față,
Prinse în trecutul faptelor.
Și cum stăteam pe banca
înghițită de petalele colorate ale naturii timpurii,
Îmi priveam trecutul evaporându-se într-o spirală infinită de sentimente
Și viitorul proiectându-se în înaltul cerului senin
Pe un nor umflat de gânduri
Și de întrebarea apăsătoare…
Ce urmează?
Keul Alexia
Clasa a XI-a F
Prof. Liana Hera
