Context
De ce a fost importantă această conferință?
Evenimentul de la Teheran a reprezentat o întâlnire între cei trei mari, Winston Churchill, Franklin Delano Roosevelt și Iosif Vissarionovici Stalin, pentru a discuta evoluțiile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și efortul comun pentru înfrângerea Germaniei naziste, prin deschiderea unui al doilea front în Europa de Vest. Conferința a avut între 28 noiembrie și 1 decembrie 1943.
Desfășurarea conferinței
Pe parcursul conferinței, cei trei lideri au conturat următoarea etapă a războiului, și anume declanșarea operațiunii Overlord, care a fost executată ulterior, în mai 1944, printr-o colaborare anglo-americană și a presupus eliberarea țărilor din Vest, de sub ocupația nazistă. Uniunea Sovietică, care a propus deschiderea unui alt front pentru a micșora presiunea, a fost de acord cu declanșarea unei ofensive pentru a distrage atenția germanilor de la campania aliaților din nordul Franței. Stalin a acceptat și să declare război Japoniei, după ce aliații au obținut capitularea Germaniei naziste. În schimbul ofensivei împotriva Japoniei, Roosevelt a agreat cererile sovieticilor privind Insulele Kurile, jumătatea sudică a Sakhalinului și accesul acestora în porturile Dairen și Port Arthur, localizat în peninsula Liaodong, în nordul Chinei. În luna noiembrie a anului 1943, Statele Unite, China, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au semnat o declarație din patru puncte, care a reprezentat un preambul de constituire a Organizației Națiunilor Unite. Tot în cadrul acestei conferințe, președintele Roosevelt a propus constituirea unei organizații internaționale de gestionare a a conflictelor și menținere a păcii. Acest plan a fost discutat doar cu britanicii și chinezii, iar Stalin a aflat ultimul, în cadrul conferinței de la Teheran. Această propunere contravenea cu planurile sale privind extinderea influenței teritoriale, întrucât o organizație internațională ar fi dus la gestionarea problemelor internaționale între patru țări, care s-ar fi amestecat în treburile interne și internaționale.
În final, cele trei guverne au enunțat în textul declarației comune și afirmarea sprijinului față de Iran, care inițial s-a apropiat de Germania nazistă, însă pe 9 septembrie 1943, Iranul a declarat război Germaniei și s-a apropiat de Statele Unite. Roosevelt și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în cadrul acestei conferințe. Uniunea Sovietică și-a oferit sprijinul față de problema Japoniei, dar și pentru planurile președintelui Roosevelt în legătură cu Națiunile Unite.
Pe lângă acest aspect, președintele Statelor Unite a considerat că a reușit să-i câștige încrederea lui Stalin, prin intermediul negocierilor directe între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Ulterior, atât Statele Unite cât și Marea Britanie vor conștientiza că Stalin nu a urmărit doar sprijine înfrângerea Germaniei naziste și Japoniei imperiale, ci să și își extindă teritoriul construind mai târziu o Cortină de fier între Vest și Est.
Situația internațională în anul 1943
Anul 1943 a adus schimbarea traiectoriei celui de-Al Doilea Război Mondial, prin deznodământul bătăliei de la Stalingrad (23 august 1942- 2 februarie 1943), care a fost decisivă pentru soarta Axei în lume. Bătălia de Stalingrad a întors războiul împotriva Germaniei și aliaților săi. Prin urmare, în 1943, războiul a adus pe masa aliaților necesitatea de a deschide un al doilea front în Europa de Vest. În Pacific, Statele Unite și Marea Britanie au început un contraatac împotriva japonezilor, care, chiar dacă au repurtat mici victorii tactice, au fost împinși cât mai mult către teritoriile proprii.
Pe continentul african, germanii și italienii au fost învinși de colaborarea anglo-americană în anul 1943, însă nu vor mai exista înfruntări de mari dimensiuni. Erwin Rommel, comandatul german care a comandat campania din Africa, și-a folosit toate resursele militare în iarna anului 1942, împotriva avansului anglo-american. Cele două divizii de tancuri Panzer, cu 9.000 de soldați în total s-au redus la 2.000 în toamna anului 1942. După multiple lupte din toamna anului 1942, aliații au declanșat o contraofensivă în luna ianuarie a anului 1943, prin care germanii comandați de Rommel s-au retras aproximativ 560 de km, în capitala Libiei, Tripoli. În luna mai anului 1943, linia Tripoli a căzut, iar forțele germano-italiene s-au predat, fiind luați 250.000 de prizonieri. Cu nordul Africii sub controlul aliat, aceștia au lansat ofensiva în sudul Italiei.
Invazia aliaților din Sicilia, în anul 1943, a determinat arestarea lui Mussolini, care a fost îndepărtat de la putere de marele consiliu fascist. Regele Victor Emanuel al II-lea al Italiei i-a spus lui Mussolini că războiul a fost pierdut. Prin urmare, Italia a căzut parțial sub controlul aliaților, care însă nu vor reuși, din 1943, să controleze toată penisula italică, întrucât Hitler a trimis un comando SS și pe Otto Johann Anton Skorzeny, un colonel SS, pentru a-l elibera pe Mussolini. Otto Johann Anton Skorzeny a identificat locul unde ducele a fost arestat și în luna decembrie a anului 1943, în urma unei operațiuni, Mussolini a fost eliberat. Ulterior, cu ajutorul germanilor, a fost creată republică Socialistă Italia, iar Mussolini a fost pus la conducerea ei, însă sub control german. Republica Socialistă Italia a rezistat între 1943 și 1945, însă din momentul în care Mussolini a fost eliberat, teritoriul condus de Mussolini împreună cu el au intrat sub control direct al Germaniei.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
https://history.state.gov/milestones/1937-1945/tehran-conf
https://www.britannica.com/event/Tehran-Conference
https://www.ushmm.org/m/pdfs/Iran-During-World-War-II.pdf
https://www.history.co.uk/article/operation-eiche-the-rescue-of-benito-mussolinihttps://www.britannica.com/event/North-Africa-campaigns/Montgomery-in-the-desert
https:// https://www.britannica.com/event/North-Africa-campaigns/Rommels-final-offensive-in-Africawww.history.com/topics/world-war-ii/world-war-ii-history#section_5.
