Marţi 29 noiembrie, marcăm împlinirea a 100 de ani de la naşterea lui Vasile Lucaciu, preot catolic, scriitor şi filosof, una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada imperiului Austro-Ungar, și militant pentru drepturile românilor din Transilvania.
Vasile Lucaciu s-a născut la 21 ianuarie 1852, în comuna Apa, comitatul Sătmar (în actualul judeţ Satu Mare), părinții săi fiind Mihai Lucaciu și Iuliana Toth.
Între anii 1858-1862, urmează patru clase primare la Baia Mare, iar în perioada 1862-1866, frecventează primele clase secundare la Gimnaziul de Stat din orașul Baia Mare.
În anii 1866-1867, este elev în clasa a V-a secundară la liceul din Ungvar, iar în 1867-1868, absolvă cursurile clasei a VI-a la Liceul Ordinului Premonstratens din Oradea. În această ultimă perioadă, va întrerupe cursurile, devenind voluntar în armata austro-ungară, pe care o părăsește la scurt timp.
Între anii 1868-1870, urmează cursurile Institutului Sf. Atanasie din Roma, iar în 1870 obține titlul de doctor, cu calificativul „Magna cum laude”, în filosofie.
Va reveni, apoi, în ţară, pentru un an, iar 1871, se reîntoarce la Roma pentru aprofundarea studiilor.
În anul 1874, absolvă Seminarul Teologic din Gherla, se căsătorește cu Paulina Șerbac din Potău, jud. Satu Mare, și este hirotonisit preot.
Între anii 1874-1878, este preot în localitatea Sâncrai de pe Grui, din fostul județ Sălaj, perioadă în care ia contact cu conducătorii români din Transilvania și începe să publice la diferite gazete românești.
În perioada 1878-1885, este profesor de limba română la Liceul Regesc din Satu Mare, perioadă în care încep persecuțiile la adresa sa, din cauza opiniilor favorabile românilor din Ardeal.
Preia, apoi, pentru scurtă vreme, un post de profesor definitiv la Losoncz, însă îşi va da demisia din învățământ.
La 27 august 1885, este numit paroh în localitatea Șișești, jud. Maramureş, iar în 1890, la Conferința Națională a Partidului Naţional Român se stabilește definitiv textul Memorandumului referitor la Transilvania, redactat de Iuliu Coroianu și Vasile Lucaciu.
Memorandumul Transilvaniei a fost o petiție redctată de lideri ai românilor din Transilvania prin care erau solicitate, împăratului Austro-Ungariei Franz Josef, pentru populația română, drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare, în contextul în care, după Ausgleich-ul (Compromisul dualist) din 1867, românii, deși populație majoritară în Transilvania, nu aveau un statut oficial de etnici.
Memorandumul a fost scris de un comitet format din membri ai Partidului Național Român: Ioan Rațiu – președinte, Gheorghe Pop de Băsești și Eugen Brote- vicepreședinți, Vasile Lucaciu – secretar general, Septimiu Albini – secretar şi de
- P. Barcianu, Theodor Mihali, Vasile Ignat, Alexandru Filip, Ludovic Ciato, Patrichie Barbu, I. Tripon, Nicolae Christea, Gavril Manu, Dimitrie Comșa, Aurel Suciu, I. Nichita, Mihai Veliciu, Gavril Lazăr, Iuliu Mera, Gherasim Domide, A. Popovici, Rubin Patiția, Iuliu Coroianu și Vasile Rațiu – membri.
La 19 martie 1890, are loc, la Satu Mare, procesul intentat împotriva lui Vasile Lucaciu „pentru ațâțare împotriva unei naționalități”, însă este achitat.
La 27 august 1890, are loc inaugurarea bisericii din Șișești, realizaţie cu contribuţia esenţială a preotului Vasile Lucaciu, un moment la care participă circa 15.000 de credincioși.
În ianuarie 1892, are loc, la Sibiu, a V-a Conferință Națională a P.N.R., la care dr. Ioan Rațiu este ales în funcția de președinte, iar dr. Vasile Lucaciu în funcția de secretar general.
În mai 1892, redactează „Circulara convocatoare”, pentru măsuri în vederea înaintării Memorandumului, care este confiscată de pretor, iar la 28 mai, în acelaşi an, face parte ca organizator din delegația de 300 de persoane care înaintează Memorandumul împăratului Francisc Iozef I la Viena.
În 12 noiembrie 1892, este judecat la Debrețin pentru „Circulara convocatoare” și, fiind găsit vinovat de agitație împotriva națiunii maghiare, este condamnat la un an închisoare de stat, 500 de florini amendă și 49 florini cheltuieli de judecată.
La 27 ianuarie 1893, procesul este strămutat la Satu Mare, iar Vasile Lucaciu este condamnat la patru luni închisoare ordinară pentru calomniere publică a guvernului maghiar. Sentințele celor două procese sunt contopite într-o singură pedeapsă, de treisprezece luni închisoare și pierderea drepturilor cetățenești pentru tot timpul cât dura pedeapsa.
Între 7 ianuarie 1893 şi 7 februarie 1894, Vasile Lucaciu execută condamnarea de treisprezece luni la închisoarea din Seghedin.
În 7-25 mai 1894, are loc la Cluj procesul memorandiștilor, dr. Vasile Lucaciu fiind condamnat la 5 ani închisoare de stat, în condiţiile în care apelul înaintat de Comitetul PNR este respins de către Comisia regală la 13 iulie, dispunând arestarea condamnaților.
La 26 iulie 1894, Vasile Lucaciu este arestat și întemnițat la închisoarea din Seghedin, iar la 15 septembrie 1895, împăratul Francisc Iozef I se vede silit să îi grațieze pe condamnați.
Pentru perioadele în care a fost deținut politic, românii ardeleni i-au dedicat în semn de prețuire și solidaritate un cântec: Doina lui Lucaciu.
La 11 iunie 1905, are loc Conferinta Națională a PNR, care hotărăște tactica „activismului”, iar Vasile Lucaciu candidează în cercul Târgu Lăpuș, din județul Someș, dar nu obține majoritatea.
La 28 august 1907, Lucaciu este ales deputat al cercului Beiuș pentru Parlamentul din Budapesta, iar activitatea sa în acest for se va derula între anii 1907-1910.
În 1910, au loc alegeri parlamentare, Vasile Lucaciu candidează în cercul Beiuș și Ineu, dar nu întrunește majoritatea de voturi.
În anul 1912, au loc lupte împotriva înființării Episcopiei de Hajdúdorog, iar Vasile Lucaciu va susține interesele românilor la Roma.
În anul următor, au loc tratative de conciliere între guvernul Tisza și reprezentanții PNR, la care ia parte și Vasile Lucaciu, iar propunerile guvernului Tisza sunt respinse.
La 23 decembrie 1914, Vasile Lucaciu și Octavian Goga demisionează din Comitetul Executiv al PNR, făcând declarație publică în acest sens pentru motivarea demisiilor.
În 1914, Vasile Lucaciu se refugiază în România, iar la 29 decembrie, se reorganizează „Liga pentru unitatea culturala a tuturor românilor”, Vasile Lucaciu fiind ales președinte.
În primăvara anului 1915, pleacă în Italia cu scopuri diplomatice, iar un an mai târziu prezintă guvernului român un memoriu al ardelenilor refugiați, prin care cere aducerea în țară a românilor prizonieri în Rusia și Unirea Transilvaniei cu România.
În mai 1916, este ales candidat de Galați pentru Parlamentul din București.
În 15 august 1916, România declară război Austro-Ungariei, iar în septembrie, Vasile Lucaciu se află printre semnatarii unui memoriu, adresat Consiliului de Miniștri al României, prin care cer constituirea de regimente ardelene de voluntari din refugiați români și eliberarea prizonierilor români din Rusia care vor să lupte sub steag românesc.
După retragerea Armatei române, Vasile Lucaciu se refugiază la Iași.
În primăvara anului 1917, Lucaciu conduce o delegație care merge în Rusia, pentru a reglementa situația prizonierilor români proveniți din Austro-Ungaria.
În aprilie 1917, Vasile Lucaciu, Ioan Mota și Vasile Stoica pleacă în America, unde militează pentru Unirea Transilvaniei cu România și pentru constituirea unităților de voluntari. Acelaşi demers îl va susţine şi în august 1918, la Paris.
În toamna anului 1918, se constituie „Consiliul Național al Unității Tuturor Românilor”, avându-l ca președinte pe Take Ionescu, iar ca vicepreședinți pe Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. C. Angelescu, Ioan Th. Florescu.
La 29 octombrie 1918, Lucaciu participă la Geneva un Congres al Naționalităților Oprimate, apoi se va afla în Italia, împreună cu Nicolae Titulescu, unde delegaţia română este primită de președintele Consiliului de Miniștri din Italia.
La 1 decembrie 1918, avea loc Adunarea Națională de la Alba Iulia, declarându-se Unirea Transilvaniei cu România, apoi Lucaciu sfințește la Mariano (lângă Roma) drapelul regimentului „Horia”.
La 6 ianuarie 1919, sfințește, în „Piața Siena” din Roma, drapelul regimentului „Cloșca”.
La 23 mai 1919, are loc la Geneva o mare manifestație de simpatie pentru români, în cadrul căreia ia cuvântul și Vasile Lucaciu. Acolo se votează o rezoluție adresată Conferinței de pace de la Paris, iar în zilele conferinței, Vasile Lucaciu are mai multe convorbiri cu personalități ale diplomației țărilor participante.
În toamna lui 1919, se întoarce în țară, fiind aclamat la București, Sibiu, Satu Mare şi Baia Mare, unde va ajunge la 17 octombrie.
Se va stabili apoi la Șișești.
În finalul anului 1919, este ales deputat de Baia Mare în Parlamentul din București, apoi, în 1920, candidează din nou și este reales deputat de Baia Mare în Parlamentul din București, unde va susține cu ardoare votarea legii electorale și a reformei agrare.
În 1922, la vârsta de 70 de ani, se retrage din viața politică, stabilindu-se pentru restul zilelor în orașul Satu Mare.
Vasile Lucaciu moare la 28 noiembrie 1922, la Satu Mare, fiind înmormântat în satul Șișești, chiar în ziua de 1 decembrie, la patru ani de la proclamarea Unirii Transilvaniei cu România, ţelul înfăptuit al existenţei marelui patriot.
În cinstea marelui luptator român, școala din comuna Apa, a fost denumită după numele lui, azi numindu-se Școala Gimnazială Vasile Lucaciu Apa.
În prezent, în satul Șișești, funcţionează Ansamblul Muzeal și Monumental „Dr. Vasile Lucaciu”, Casa de lemn Vasile Lucaciu şi Școala Vasile Lucaciu, iar în satul său natal,
Apa, există Casa memorială Vasile Lucaciu
Prin Legea nr. 77/2022, Vasile Lucaciu a fost declarat „Erou al Națiunii Române”.
La împlinirea a 100 de ani de la naşterea Eroului Naţional Vasile Lucaciu, sâmbătă, 26 noiembrie 2022, la Muzeul Memorial Vasile Lucaciu din Șișești au avut loc un Te Deum și o depunere de coroane de flori, apoi la Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Centrul de cercetări istorico-teologice ale credințelor și cultelor din Maramureș, în colaborare cu Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș și cu Institutul de Istorie “George Barițiu” al Academiei Române- Filiala Cluj-Napoca, au organizat evenimentul “Leul din Șișești și năzuința Marii Uniri – un secol de la trecerea în neființă a Dr. Vasile Lucaciu- Erou al Națiunii Române”.
De asemenea, în Eparhia Greco-Catolică de Maramureș se pregătesc o serie de evenimente care au fost programate la Baia Mare și Satu Mare, cu ocazia Centenarului Părintelui dr. Vasile Lucaciu.
Evenimentele au fost programate astfel:
- duminică, 27 noiembrie, în Protopopiatul Satu Mare, Parohia “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, după Sfânta Liturghie, de la ora 10,30, a avut loc prezentarea cărții Tiron Albani – „Leul de la Sișești”, reeditare, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022. Ediție îngrijită de Adriana Zaharia, cu o prefață de Dumitru Păcuraru. Au prezentat: Liviu Marta, director al Muzeului Județean de Istorie din Satu Mare; dr. Adriana Zaharia, istoric
- marți, 29 noiembrie, începând cu ora 8.45, printr-o colaborare între Departamentul de Cultură al Episcopiei Greco-Catolice de Maramureș, Colegiul Național “Vasile Lucaciu” din Baia Mare și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare, s-a organizat o excursie tematică la Șișești cu aproximativ 60 de elevi ai colegiului
- marți, 29 noiembrie, de la ora 16.00, este programată, la Sala Millennium (str. Vasile Lucaciu 2) din Baia Mare, conferința „Centenar Părintele dr. Vasile Lucaciu”. Cu participarea Preasfințitului Părinte Vasile Bizău. Vor conferenția: prof. univ. dr. Toader Nicoară, dr. Adriana Zaharia, pr. Alin Vara. Moderator: pr. dr. George Nicoară. Moment muzical: Cvartetul Euroart din Baia Mare. În cadrul evenimentului va fi prezentat albumul “Părintele Dr. Vasile Lucaciu”, publicat în anul 2018 de către Episcopia Greco-Catolică de Maramureș, editor pr. dr. George Nicoară, Editura Surorilor Lauretane din Baia Mare.
- joi, 1 Decembrie, Părintele Lucaciu va fi comemorat prin momentul de rugăciune organizat, după tradiție, în „Biserica tuturor românilor” din Șișești.
Fotografii din arhiva personală realizate la Şişeşti, iulie 2016
