Se uită lumea la mine
Și nu-și dă nimeni seama
Câți șerpi îmi colcăie pe sub piele.
Sunt șerpi verzi, trag a boală,
Dar în realitate ei sunt inofensivi.
Nu e decât senzația că umblă.
Mă doare plimbarea lor.
E ca și cum tu-mi bați venele
În lung și-n lat, în stânga și-n dreapta.
Din ultimul strat al epidermei până la suflet
Te simt, dar poate că nu pe tine.
Șerpii tăi, doar ei au mai rămas.
Au ajuns să-mi fie dragi.
Le-am dat nume:
Disperare și Dor, Saturație și Speranță.
Prezența lor mă mucegăiește pe interior.
De aceea nu mă salvează nimeni de ei: nu-i văd!
Analizele sunt bune, dar pacientul e mort.
Îi simt cum mi se urcă la cap
Și-mi ies prin scalp, împletiți printre coarne.
I-am atras de partea mea și am întors armele.
Savu Andreea Diana
Clasa a XI-a F
Prof. Liana Hera
