Introducere
Benelux a reprezentat uniunea economică dintre Belgia, ducatul Luxemburg și Olanda, formată în 1958 pentru a facilita integrarea economică a celor trei țări și pentru consolida sectoarele în curs de dezvoltare ale celor două state, precum circulația persoanelor, transportul de bunuri, exporturile de capital și servicii. În 1921, cele trei țări au format o uniune economică bilaterală prin s-au angajat să reducă taxele vamale, să intensifice circulația bunurilor și să încurajeze migrația muncitorilor dintr-un stat în altul. În 1944, la Londra, cele trei țări au semnat un acord referitor la intensificarea comerțului între cele trei. Ulterior, semnarea acordului privind comerțul dintre Belgia, Olanda și Luxembourg a dus la dispariția taxelor vamale în 1956, iar pe 3 februarie 1958, cele trei au semnat un tratat pentru construcția unei uniunii economice și statale, care a purtat numele Benelux. Tratatul a intrat în vigoare în 1960 și a reprezentat un format economic care a urmărit intensificarea schimburilor economice și circulația forței de muncă. Benelux s-a transformat într-un format coordonat de toate cele trei țări, care a urmărit inclusiv eliminarea controalelor vamale. Benelux a fost gestionat de un secretariat general, o autoritate executivă și un Comitet al Miniștrilor, care s-au întâlnit trimestrial pentru a discuta evoluțiile economice din interiorul uniunii Benelux.
Cele trei țări au fost și membri ai Comunității Cărbunelui și Oțelului și au servit ca exemplu pentru modelul de integrare europeană din interiorul comunității.
Model de integrare europeană
Comunitatea Cărbunelui și Oțelului s-a format în 1952. Nu a avut stipulat în interiorul tratatului o reducere a taxelor vamale, ci principii care urmăreau încurajarea cooperării economice între țările semnatare, preț fix în comerț, împrumuturi cu dobânzi favorabile, încurajarea circulației forței de muncă, dar și principii referitoare situația dumpingului, care a fost tratat ca o posibilă problemă în calea dezvoltării economice interstatale. Ulterior apariției acestei comunități, cele șase țări semnatare (Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Germania și Franța) au semnat Tratatul de la Roma în 1957, prin care au constituit o piață unică, au eliminat taxele pe comerț între ele, dar au și eliminat taxele vamale, construind o vamă comună între țările semnatare. În 1958, Tratatul Benelux a fost semnat între Belgia, Olanda și Luxemburg, care a urmărit aceleași principii, dar a căutat să ofere un model de cooperare economic în care cele trei au intensificat schimburile între ele și s-au angajat să promoveze principiul competiției cinstite în mediul economic.
Benelux și Uniunea Europeană
În paralel cu dezvoltarea comunității europene, care a căpătat denumirea de Uniunea Europeană, în urma tratatului de la Maastricht semnat pe 7 februarie 1992 și a intrat în funcțiune din 1 noiembrie 1993, Benelux nu s-a desființat, iar în timpul crizei din 2008 a fost semnat un nou acord între Belgia, Olanda și Luxemburg, prin care cele trei și-au introdus măsuri protecționiste pentru economiile lor în privința relațiilor economice cu alte state. Președinția a fost decis să fie rotativă, în care un stat din interiorul uniunii gestionează desfășurarea activităților în interiorul Benelux. Chiar dacă tratatul a fost reconfirmat în 2008, acesta a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2010. Pe 20 ianuarie 2015, în cadrul unei sesiuni parlamentare a statelor Benelux la Bruxelles, a fost stabilit un număr de 49 de persoane care fac parte din adunarea interparlamentară a Benelux, împărțite în funcție de mărimea și populația țărilor. Belgia a stabilit 21 de parlamentari, Luxemburg 7 și Olanda tot 21 de parlamentari. Alături de acest lucru, Adunarea Parlamentară a Benelux a emis un document intitulat: ”Convention entre le Royaume de Belgique, le Grand-Duché de Luxembourg et le Royaume des Pays-Bas concernant l’Assemblée Interparlementaire Benelux. Bruxelles, 20 janvier 2015.”
Obiectivele Benelux au fost stabilite pentru o politică de dezvoltare durabilă, în conformitate cu politica de dezvoltare a Uniunii Europene, agenda 2030 și obiectivele stabilite de Națiunile Unite. Dezvoltarea durabilă a fost însoțită de cooperarea transfrontalieră și comunicarea și ajutorarea în domeniul afacerilor interne. Punctele stabilite prin intermediul acestui acord au adus doar o dublare a obiectivelor stabilite în interiorul Uniunii Europene dar și Națiunilor Unite, în domeniile conexe precum: combaterea sărăciei, încălzirea globală și problema frontierelor. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Documente
Acord parlamentar 2015: https://treaties.un.org/doc/Publication/UNTS/No%20Volume/55870/Part/I-55870-08000002805553ea.pdf
Prezentare Benelux:
https://www.benelux.int/files/7914/8975/8028/benelux_resume_EN.pdf
Chestiuni referitoare la tratatul de la Maastricht
https://www.ecb.europa.eu/ecb/educational/explainers/tell-me-more/html/25_years_maastricht.en.html
Agenda 2030:
https://www.mae.ro/node/35919
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N15/291/89/PDF/N1529189.pdf?OpenElement
Strategia privind dezvoltare durabilă a Uniunii Europene:
https://ec.europa.eu/info/strategy/international-strategies/sustainable-development-goals_en
Articole
https://www.britannica.com/topic/European-Coal-and-Steel-Community
https://www.britannica.com/topic/London-Customs-Convention
https://www.britannica.com/topic/Benelux
