Pe data de 5 decembrie 2017, Regele Mihai s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani, la reședința sa din Aubonne, Elveția. Cu ce am rămas după moartea regelui?
Câți români își doresc azi monarhia, după ce la scrutinul din 20 mai 1990 Ion Iliescu a fost ales cu 85% din voturi, inclusiv pe fondul în care întoarcerea regelui în țară ar fi fost un pericol pentru „democrația originală“, teză inoculată de foștii securiști și de clica FSN în rândul populației care nu avea nici cea mai mică idee despre ce a însemnat regalitatea pentru România? Captivă unei istorii contrafăcute de regimul comunist, cea mai mare parte a societății românești a adoptat mitul Securității că suveranul a abdicat de bună voie la 30 decembrie 1947.
În realitate, premierul pro-comunist Petru Groza şi şeful partidului comunist, Gheorghe Gheorghiu Dej, viitorul dictator, l-au ameninţat pe rege că dacă nu abdică, 1000 de studenți dintre cei arestaţi la manifestația din Piața Palatului Regal de la 8 noiembrie 1945, de ziua onomastică a Regelui Mihai, la care fuseseră aduși cu camioanele muncitori înarmați cu răngi, vor fi uciși.
După revenirea definitivă în țară, Regele Mihai avea să mărturisească în mai multe interviuri că a fost nevoit să abdice printr-un șantaj: „Dacă nu semnezi imediat, vom fi obligați să ucidem peste 1000 de studenți pe care îi avem în pușcărie“, l-au amenințat cei doi cerberi comuniști.
Un alt mit al Securității lui Iliescu, care a alimentat ura maselor împotriva Regelui Mihai, a fost că fostul suveran a plecat în exil cu vagoane pline cu opere de artă și cu alte obiecte din patrimoniul țării. Realitatea este că toate proprietățile casei regale i-au fost confiscate de comuniști, familia regală fiind nevoită să trăiască modest la Aubonne, în Elveția, după ce țările occidentale i-au refuzat azilul politic.
Regele nu a încetat nici o clipă să creadă că poporul român va scăpa de comunism și că istoria va fi la un moment dat de partea acestuia. În toți anii din exil, va ține legătura cu românii prin mesajele transmise de Anul Nou la Europa Liberă și BBC, mesaje prin care de fiecare dată și-a arătat solidaritatea față de poporul pe care a fost obligat să-l părăsească:
,,Neînduplecata voinţă a unei mari puteri străine, de a subjuga ţara noastră, ne-a despărţit pentru un timp. Dar nici o putere din lume nu poate împiedica cugetele noastre să fie împreună. Sufletul meu, pătruns de durerile ţării noastre, este alături de voi, şi nădejdile noastre comune de eliberare sînt mai puternice astăzi decât orişicând“.
Umilințele unui rege fără tron în regimul Iliescu
Credința Regelui Mihai a fost și un cec în alb pentru toți românii, deși știa de bună seamă cum o mare parte a compatrioților au pus umărul de bună voie la instaurarea și consolidarea comunismului. Colaboraționismul muncitorilor și țăranilor fără căpătâi și mai ales al intelectualilor oportuniști nu-i era străin, țara pe care o lăsase nu mai era la fel, dar cu toate acestea regele și-a arătat solidaritatea cu toți românii. Fostul suveran nu a judecat niciodată trecutul vinovat al românilor de rând, ci doar abuzurile și crimele corifeilor comunismului.
Cea mai mare umilință la care a fost supus Regele Mihai, după aceea a abdicării forțate din 30 decembrie 1947, a îndurat-o în ziua de Crăciun din 1990, când a venit în țară împreună cu Regina Ana și principesa Margareta pentru a se reculege la mormintele strămoșilor de la mănăstirea Curtea de Argeș. Au fost opriți de poliție și conduși la aeroportul Otopeni într-o mașină militară, fiind obligați să părăsească de urgență țara.
În 1992, regimul Iliescu îi va permite Regelui Mihai, probabil și din dorința de a arăta cancelariilor europene imaginea unei Românii democrate, să vină în România la invitația arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților pentru a sărbători împreună Paștele. Sute de mii de bucureșteni și de români veniți din toată țara i-au ascultat discursul de la un balcon al hotelului Continental. A rămas memorabilă fraza: „Sunt sigur și știu că România va reînvia și va renaște. Cu toate că am fost departe de voi mai bine de 45 de ani, nu v-am uitat niciodată și vă iubesc din toată inima!“
Ulterior, Regele Mihai a suferit noi umilințe din partea regimului Iliescu. În 1994, i s-a interzis din nou intrarea în țară, iar în 1995 nu i s-a permis să participe la înmormântarea lui Corneliu Coposu. Abia în 1997 guvernul CDR i-a acordat cetățenia română.
Pe data de 5 decembrie 2017, Regele Mihai s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani, la reședința sa din Aubonne, Elveția. Timp de trei zile, între 13 și 15 decembrie, zeci de mii de români din toată țara au stat la rând pentru a trece pe lângă sicriul fostului suveran al României depus la Sala Tronului a Palatului Regal.
Articol de George Arun
DEUTSCHE WELLE – 5 decembrie
