Presa europeană discută implicațiile plafonării prețului petrolului rusesc. Adoptată de UE, țările G7 și Australia, măsura a intrat în vigoare luni, 5 decembrie, urmărind să restrângă veniturile Rusiei. Plafonarea prețului la petrol pune însă la grea încercare piețele, constată săptămânalul Le Point. Activarea coincide cu intrarea în vigoare a embargoului UE asupra petrolului rusesc transportat pe mare – la câteva luni după embargoul deja decis de SUA și Canada. Doar că 60 de dolari reprezintă un nivel de preț cu mult peste costul actual de producere a petrolului în Rusia, astfel încât Moscova va avea un stimulent să continue pomparea țițeiului – deoarece acest lucru îi va oferi în continuare venituri, chiar dacă afectate de plafon. „Ce se schimbă, concret, pentru italieni și pentru alți europeni?” se întreabă cotidianul italian La Stampa, și explică: „Dependența europeană de petrolul rusesc nu a fost niciodată la fel de puternică ca cea de gaz; fluxurile erau minore și ușor de înlocuit, iar embargoul a fost amânat mult timp, în lunile războiului din Ucraina, intrând în vigoare abia după ce au fost făcute toate ajustările necesare de către partea europeană”. Drept dovadă, prețul barilului în aceste ore nu suferă fluctuații semnificative.
Pe termen mediu, analiștii prevăd o penurie mondială de țiței, deoarece, deși tranziția ecologică reduce ponderea hidrocarburilor în mixul energetic global, consumul de petrol este în creștere în cifre absolute, depășind acum constant 100 de milioane de barili pe zi, mai scrie La Stampa. Comentând efectele acestei impuneri de preț, cotidianul turc Milliyet crede că Europa este într-o situaţie ingrată. Chiar dacă exista posibilitatea ca Rusia să fie pregătită să negocieze oferta de preţ de 60 dolari/baril, acum se pare că nu mai există nicio şansă de negociere într-un mod deschis. Dacă Europa nu se va putea aproviziona cu petrol rusesc, cum se va învârti roata economiei? încheie retoric Milliyet.
În ceea ce privește evoluțiile de pe front, La Libre Belgique preia informații ale serviciilor secrete occidentale, în special ale celor britanice, conform cărora aviația militară rusă și-a redus numărul de zboruri deasupra Ucrainei. Dacă în martie, misiunile aeriene au atins apogeul de 300, astăzi ele sunt de câteva zeci. Armata rusă a aerului a pierdut peste 60 de aparate până acum, printre care un bombardier tactic Suhoi Su-24 şi un avion de vânătoare Suhoi Su-25 doar în cursul săptămânii trecute, adaugă serviciile secrete britanice. Se pare că scăderea numărului de misiuni se datorează în special presiunii constante exercitate de apărarea antiaeriană ucraineană, restricţiilor orelor de zbor disponibile pentru avioanele ruseşti şi vremii proaste, mai precizează cotidianul belgian.
Între timp, la două baze militare rusești au fost semnalate explozii, fiind afectată inclusiv o bază aeriană care, potrivit oficialilor de la Kiev, era folosită pentru bombardierele ale căror rachete au distrus rețeaua energetică a Ucrainei, notează New York Times, precizând că nu s-a putut afla imediat ce anume a provocat exploziile de la cele două baze militare, iar pagubele totale încă nu au fost stabilite. Ucraina nu a revendicat niciuna dintre explozii. În trecut, implicarea armatei ucrainene în atacurile de pe teritoriul rus au fost ambigue în mod deliberat, dar armata și politicienii au ținut cont de știrile care au circulat în presa rusă.
În urma exploziilor, Mihailo Podoliak, consilier al președintelui Ucrainei, a părut să recunoască atacurile, mai pe ocolite: „Dacă ceva este lansat în spațiul aerian al vreunei alte țări, mai devreme sau mai târziu, niște obiecte zburătoare se vor întoarce de unde au plecat”, încheie relatarea New York Times.
Țările NATO se pregătesc să primească noi membri în sânul Alianței, după cum scrie US NEWS & WORLD REPORT, din paginile căruia aflăm că Parlamentul Finlandei votează aderarea la NATO, așteptând însă deciziile Ungariei și Turciei. Publicația americană reamintește că, în luna mai, Finlanda și Suedia și-au depus candidatura ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina, dar cererile lor depind de aprobarea tuturor celor 30 de state membre, dintre care, până acum, doar 28 au spus ‚da’.
De la Ankara, publicația AKŞAM consideră că retorica nucleară a Moscovei a fost un factor-cheie care a determinat Finlanda, alături de Suedia, să solicite aderarea la NATO. Turcia va fi ultima ţară din Alianță care va trebui să aprobe aderarea acestor două ţări, dar condițiile puse de Ankara impun celor două state scandinave să renunţe la a mai adăposti grupări ale organizaţiilor teroriste.
Guvernul de la Sofia este pregătit pentru măsuri de răspuns dacă Olanda și Austria impun veto privind aderarea Bulgariei la Schengen, a declarat premierul bulgar interimar Gâlâb Donev, citat de cotidianul Dnevnik, după ce guvernul olandez a decis vineri că va accepta ca România și Croația să adere la spațiul Schengen, dar va bloca intrarea Bulgariei pentru că crede că aceasta nu îndeplinește condițiile necesare. În Austria, există un dezacord între diferiții membri ai coaliției de guvernământ pe această temă, reamintește Dnevnik. Un alt cotidian bulgar, Trud, crede că „Acceptarea Croației și României și lăsarea Bulgariei în afara spațiului Schengen este un act politic care nu e doar nefondat, ci și insultător la adresa statului nostru, pentru că nu se bazează pe niciun fapt obiectiv.
Die Presse reamintește că opoziția Austriei față de aderarea Bucureștiului și a Sofiei la spațiul Schengen este de dată recentă. Cancelarul federal pare să identifice „o rută prin Balcanii de Vest” şi să califice sistemul Schengen drept unul disfuncţional. Ultimul raport al Frontex nu pomeneşte de acest aspect, precizează însă că ruta din Balcanii de Vest constituie, la fel ca şi înainte, ruta cea mai activă a migranţilor spre UE. În cazul în care se doreşte împiedicarea acestei situaţii, adresa corectă de atac nu ar trebui să fie România şi Bulgaria, ci o ţară care face parte de multă vreme din spaţiul Schengen, anume Grecia, crede Die Presse, care subliniază că în această situaţie se preferă mai degrabă înscenarea problemei migranţilor drept „o problemă legată de Schengen”, iar aici se vede din nou că evidenţa şi drepturile legitime nu au nicio valoare când este vorba de interese temporare de politică internă.
În acest context, Le Monde publică un reportaj video în care este surpinsă uciderea unui refugiat sirian la frontiera turco-bulgară. Potrivit analizei redacției, glonțul a fost tras din direcția forțelor de securitate bulgare.
Ruxandra Lambru, Agenția de Presă RADOR
