o sală plină de oglinzi
și mă înspăimântă propria-mi reflexie.
privesc îngrozită cum, cu fiecare secundă,
o furtună de cuvinte nerostite și temeri ridicole
se multiplică în mai multe exemplare.
<< iremediabil >>
**
nu știu cum ai reușit să pictezi seninul atât de frumos
pe cerul inimii mele istovite;
mi-ai inundat sufletul cu picături revigorante de viață,
mi-ai prefăcut tornada simțirilor într-o briză domoală,
mi-ai adorat dezastrul interior
și l-ai privit ca pe un lucru existențial;
în mintea mea,
ești construit dintr-o atingere electrică
și fluturi negri.
iar plecarea ta mă cutremură în scoarța gândului,
căci m-ar destrăma în fragmente minuscule de nefericire.
Scamarohin Ioana – Alessia
Clasa a XI-a F
Prof. Liana Hera
