Gustave Eiffel s-a născut pe data de 15 decembrie 1832, în Dijon, Franța și a fost un inginer cunoscut pentru construcția Turnului Eiffel.
După ce a absolvit Colegiul de Artă și Manufactură în 1855, Eiffel s-a specializat în construcții din metal, în special poduri. El a supervizat construcția podului din Bordeaux, din 1858, alături de Galeria Dezvoltării Tehnologice a Franței(Galerie de Développement Mécanique ) din timpul expoziției universale de la Paris, din 1867. În 1877 a construit podul care traversează râului Douro, din Porto, oraș din Portugalia. Podul din Porto are o lungime a avut la aceea vreme 162 de metri și ulterior, a construit deasupra râului Truyère, cu o lungime de 160 de metri de . Pentru mulți ani, acest edificiu a fost cel mai înalt din Franța. A fost primul inginer care a folosit sistemul de fixare cu aer comprimat al tuburilor de stabilitate, în construcția de poduri. El a fost și cel care a proiectat cupola mișcătoare a observatorului din Nice, alături de schița de proiectare pentru Statuia Libertății, din portul New York.
În 1879, Eugène Viollet-le-Duc, inginerul care a fost angajat pentru a realiza lucrări de îmbunătățire la Statuia Libertății a decedat subit iar Gustave Eiffel a fost angajat ca înlocuitor al acestuia. Pe durata proiectului, Eiffel a creat un sistem de sprijin bazat pe structură și nu pe greutate pentru Statuia Libertății. Eiffel și echipa au construit statuia de la zero iar la urmă au demontat-o pentru a putea fi mai ușor de transportat în portul New York.
Construcția Turnului Eiffel
Gustave Eiffel a început construcția în 1887 și a terminat-o în 1889, lucru care i-a adus porecla: magicien du fer( magicianul fierului). Interesul pentru acest monument al culturii și civilizației franceze a venit din partea guvernului, care a organizat un concurs, cu ocazia Expoziției Universal din 1889. Tema concursului a fost Revoluția Franceză iar competiția vizat un monument care să reprezinte cât mai bine ceea ce revoluția franceză a vrut să transmită. Mai mult de 100 de schițe au fost trimise comisiei de concurs, care a acceptat proiectul trimis de Eiffel. Conceptul său de monument, de aproape 300 de metri a generat scepticism dar și uimire din partea comisiei, care a considerat că acest proiect este fantezist. Uimirea a fost generată și de faptul că proiectul trebuia realizat din fier. Turnul a servit ca intrare la Expoziția Universală din 1889.
Turnul reprezintă un monument care la data aceea a fost de două ori mai mare decât Domul Sf.Petru din Roma sau decât Marea Piramidă din Giza. Mai mult decât atât, monumentul a fost realizat în doar doi ani, cu o forță de muncă redusă din punct de vedere numeric și financiar. Turnul a fost construit pentru a se sprijini pe patru picioare, formate din grizi cu zăbrele, care se încleștează spre interior și se unesc pentru a forma un singur turn vertical mare. Turnul se curbează în interior, în timp ce stâlpii sunt conectați între ei prin rețele de grinzi pe două niveluri. Datorită fermei lor unice, rezultate din considerente inginerești, dar și din sens artistic, stâlpii au necesitat scripeți pentru a ajunge la curbare, prin intermediul mașinăriilor cu puști de sticlă, proiectate de Otis Elevator Company, din Statele Unite ale Americii. Turnul a fost cel mai înalt din lume până la construcția clădirii Crysler din New York, în anul 1929. Turnul a avut în componența lui 12,000 de componente diferte și 2,500,000 de nituri, configurate pentru a rezista la presiunea vântului și cutremure.
Datorită aerodinamicii turnului Eiffel, Gustave Eiffel l-a folosit pentru a proiecta la Paris, un tunel de vânt și un laborator pentru studiul aerodinamicii. În ultimi ani de viață, Gustave Eiffel s-a dedicat studiului metorologiei și evoluției temperaturilor asupra fierului.
Bibliografie
https://www.biography.com/scientist/gustave-eiffel
https://www.britannica.com/topic/Eiffel-Tower-Paris-France
https://www.britannica.com/technology/bridge-engineering/Timber-truss-bridges#ref592455
