Povestea bradului și a obiceiurilor de Crăciun

Povestea bradului și a obiceiurilor de Crăciun

De-a lungul secolelor, sărbătoarea Crăciunului, care umple sufletele a milioane de oameni, dar mai ales pe cele ale copiilor, încărcată de tradiţii şi simboluri, este însoţită de mireasma proaspătă a cetinei de brad, acesta devenind cel mai important pom în ritualul de Crăciun. Odinioară, toţi copacii îşi păstrau frunzele la venirea iernii, însă dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în zilele noastre, verde şi semeţ la sosirea anotimpului rece. Ar fi mai multe legende care explică acest fenomen. Prima spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzişul unui stejar şi al unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca roadele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, aşteptând să moară. Deodată auzi chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată. Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul său de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre au fost iernile care au umat. O altă legendă, din nordul Europei, povesteşte că, odată, în vremuri foarte îndepărtate, au pornit la drum lung trei virtuţi surori (Speranţa, Iubirea şi Credinţa), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum Credinţa. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun. Cu mult înainte de apariția creștinismului, plantele și copacii care rămâneau verzi pe tot parcursul anului au avut o semnificație specială pentru oameni. Similar obiceiurilor actuale de decorare a caselor, în timpul sezonului festiv, cu pin, molid, şi brazi, popoarele antice atârnau ramuri veșnic verzi la ușile și ferestrele lor. În multe țări se credea că acestea ar ține departe vrăjitoarele, fantomele, spiritele rele și bolile. Haideţi să descoperim împreună istoria bradului de Crăciun, de la cele mai străvechi sărbători ale solstiţiului de iarnă, de la obiceiurile din timpul reginei Victoria şi până la faimosul copac iluminat din Rockefeller Center (New York)!

Cum a început totul?

În emisfera de Nord, cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului cade pe 21 sau 22 decembrie, eveniment cunoscut sub denumirea de solstiţiu de iarnă. Mulți oameni antici credeau că soarele era un zeu și că iarna vine în fiecare an pentru că Zeul Soarelui a devenit bolnav și slab. Ramurile veșnic verzi reaminteau oamenilor de toate plantele care vor crește din nou, atunci când zeul va fi puternic şi vara se va întoarce.

Vechii egipteni se închinau zeului Ra, întruchipat printr-un om cu un cap de vultur și cu un disc solar deasupra capului, ca o coroană. La solstițiu, când Ra începea să se vindece, egiptenii umpleau casele cu ramuri verzi de palmier, care simbolizau triumful vieții asupra morții.

Romanii marcau solstițiul printr-o sărbătoare numită Saturnalia, în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii ştiau ca acest eveniment însemna că, în curând, fermele și livezile vor fi verzi şi fructuoase. Pentru a marca această zi, își decorau casele și templele cu ramuri veșnic verzi.

În Europa de Nord, druizii (preoții celților), decorau, de asemenea, templele lor cu ramuri veșnic verzi, ca un simbol al vieții veșnice. „Fioroşii” vikingi din Scandinavia credeau ca bradul era planta Zeului Soarelui, Balder.

Însă povestea bradului de Crăciun începe cu adevarăt în secolul al VII-lea, când un călugăr din Devonshire, Anglia, a călătorit până în Germania pentru a răspândi cuvântul Domnului, folosindu-se de forma triunghiulară a bradului pentru a simboliza Sfânta Treime. În secolul al XII-lea, în Europa, bradul era atârnat de tavan cu vârful în jos, pe toată perioada Crăciunului. Bradul a fost pentru prima oară decorat în oraşul Riga, în anul 1510. În secolul al XVI-lea, bradul apare fiind aşezat cu vârful în sus şi împodobit cu lumânări aprinse, figurine modelate în pâine de marii brutari ai vremii, acadele şi hârtie colorată. Există şi mărturia unui vizitator al oraşului Strasbourg care descrie brazii astfel ornaţi. Tot atunci i se atribuie şi încărcătura biblică, aceea că bradul împodobit reprezintă simbolul pomului paradisului, al belşugului, al inocenţei şi al cunoaşterii.

Germania este creditată ca fiind ţara în care a început, practic, tradiția pomului de Crăciun, în secolul al XVI-lea, așa cum o știm acum, atunci când creștinii pioşi au adus brazi decoraţi în casele lor. Unii construiau piramide din lemn de Crăciun și le decorau cu plante veşnic verzi și lumânări, dacă resursele de lemn erau limitate. Există o credință larg răspândită conform căreia Martin Luther, reformatorul protestant din secolul al XVI-lea, a fost prima persoană care a adăugat lumânări aprinse la un astfel de copac împodobit. Mergând pe jos spre casă, într-o seară de iarnă, în timp ce compunea o predică, acesta a fost uimit de strălucirea stelelor care sclipeau printre ramurile veşnic verzi. Astfel, pentru a recrea şi a reda familiei sale imaginea surprinsă, Martin Luther a înălţat un brad, în camera principală, pe ramurile căruia a pus lumânări aprinse, legate între ele.

 La mijlocul secolului al XVI-lea apar, în Germania, primele târguri specializate în vânzarea de cadouri pentru Crăciun, folosite în împodobirea bradului. Tot în Germania este inventată, în anul 1610, beteala argintie, confecţionată, la acea vreme, chiar din argint şi tăiată cu ajutorul unor mecanisme specializate în folii foarte subţiri. Deşi argintul era durabil, exista un incovenient, și anume acela ca oxida foarte repede. Atunci meşterii au încercat să schimbe materialul de fabricaţie în plumb sau cositor, dar acestea erau mult prea grele. Astfel, argintul a rămas ca material de confecţionare pentru beteală până la mijlocul secolului al XX-lea.

În secolul al XIX-lea, cei mai mulţi americani găseau pomul de Crăciun o ciudățenie. În 1830, primii americani care au împodobit un brad de Crăciun au fost coloniștii germani din Pennsylvania, deși aceasta era o tradiţie apărută cu mult înainte în majoritatea caselor germane. Însă, în 1840 pomii de Crăciun erau văzuţi ca simboluri păgâne și nu erau acceptaţi de majoritatea americanilor. Nu este surprinzător faptul că, la fel ca multe alte obiceiuri festive de Crăciun, pomul a fost adoptat atât de târziu în America. Pentru puritanii din Noua Anglie pomul de Crăciun era sacru. Influentul Oliver Cromwell a predicat împotriva „tradițiilor păgâne” ale colindelor, copacilor decoraţi, precum și împotriva oricărei expresii pline de bucurie considerate profanatoare a „acestui eveniment sacru”.  În 1659, Tribunalul din Massachusetts a adoptat o lege prin care sărbătorirea datei de 25 decembrie (în alte moduri decât ca un simplu serviciu al bisericii) era o infracțiune penală, persoanele fiind amendate pentru folosirea decoraţiunilor. Deşi în America, bradul de Crăciun apare pentru prima dată în anul 1747, în comunităţile germane din Pennsylvania, acesta rămâne destul de izolat, până în secolul al XIX-lea.

În 1846, populara familie regală, Regina Victoria și prințul-consort de origine germană, Albert, au fost înfățişaţi în Illustrated London News stând în picioare împreună cu copiii lor în jurul unui pom de Crăciun.Spre deosebire de familia regală precedentă, Victoria a fost foarte permisivă în privinţa acestui subiect, și ceea ce până atunci era considerat a fi o erezie a devenit o modă, nu numai în Marea Britanie, ci şi pe Coasta de Est a Americii. Și iată cum Pomul de Crăciun şi-a făcut în sfârșit apariţia.

Prin 1890 ornamentele de Crăciun soseau neîncetat din Germania, iar popularitatea pomului de Crăciun era în creștere. Ceea ce este interesant de observat este că europenii foloseau copaci mici de aproximativ 1,20m înălțime, în timp ce americanii preferau pomii de Crăciun foarte înalţi, care atingeau tavanul.

În anul 1892 becul electric este adaptat împodobirii bradului de Crăciun, astfel făcându-şi apariţia primele instalaţii electrice pentru Crăciun. Din anul 1930 apare obiceiul ca brazii de mari dimensiuni şi împodobiți  să fie amplasați în locuri publice.

La începutul secolului al XX-lea americanii îşi decorau pomii în principal cu ornamente de casă, în timp ce germano-americanii continuau să folosească mere, nuci, și prăjiturele de marțipan. De la inventarea curentului electric şi până la folosirea luminiţelor de Crăciun nu a fost decât un pas.Cu această mare descoperire, brazii de Crăciun au început să apară în piețele din întreaga ţară, iar existenţa unui pom de sărbătoare în fiecare casă a devenit o tradiție.

Pomul de Crăciun din Rockefeller Center este situat într-un ansamblu de clădiri din New York, la vest de Fifth Avenue şi datează din 1931. Primul copac era un brad de dimensiuni reduse nedecorat, sau cel puţin, nu ca cel din prezent. Doi ani mai târziu, un alt copac a fost amplasat aici, de data aceasta cu lumini. Cel mai înalt copac instalat la Rockefeller Center a fost în anul 1948, un molid norvegian, care măsura 31 m înălţime. În zilele noastre, bradul din centrul New York-ului este decorat cu peste 30.000 de beculeţe şi o stea Swarowski.

Istoria brazilor și a obiceiurilor de Crăciun în lume

Lituania

După cum am menționat mai sus, primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. În anul 1521 prinţesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Spre desfătarea colectivităţii, în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad, aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.

Canada

Coloniștii germani au migrat spre Canada din Statele Unite ale Americii în jurul anului 1700, aducând cu ei multe din obiceiurile asociate Crăciunului, pe care le prețuim şi astăzi, cum ar fi postul, turta dulce și, bineînţeles, pomul de Crăciun.Când soțul german al reginei Victoria, Prinţul Albert, a amplasat primul pom de Crăciun la Castelul Windsor, în anul 1848, împodobirea bradului a devenit o tradiție de-a lungul Angliei, Statelor Unite ale Americii şi Canadei.

Mexic

În cele mai multe case mexicane principala “podoabă” de sărbătoare este “El Nacimiento” (scena Nașterii Domnului).Cu toate acestea, bradul decorat poate fi şi el încadrat în Nacimiento sau aşezat în oricare altă parte a casei.Cum achiziționarea unui pom natural reprezintă un lux pentru cele mai multe familii mexicane, Arbolito de Navidad este de multe ori artificial sau de mici dimensiuni.

Marea Britanie

Molidul norvegian este specia tradițională utilizată pentru decorarea caselor din Regatul Unit, o varietate indigenă din Insulele Britanice care datează din timpul ultimei perioade glaciale şi care a fost reintrodusă aici înainte de 1500. Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a pătruns în Marea Britanie prin intermediul negustorilor germani care se stabiliseră aici şi din locuinţele cărora nu lipseau în niciun an, în timpul perioadei de Crăciun, brazii gătiţi de sărbătoare. Ca o superstiție, dacă sunteţi în Marea Britanie şi vreţi să vi se îmdeplinească orice dorinţă ați avea, nu trebuie decât sã învârtiţi în aluatul pentru budincă. Budinca tradiţională se face din fructe uscate şi nuci, adesea îmbibate în brandy.

Ţara Galilor

Galezii au păstrat un obicei păgân care implică un personaj numit Mari Lwys (iapa cenuşie). În forma sa cea mai pură, tradiţia presupune sosirea calului şi a însoţitorilor săi  în faţa casei, unde se cântă. Apoi are loc o bătălie verbală, în care cei din casă şi cei de afară se insultă în versuri. Iapa este de fapt un craniu cabalin ataşat de un băţ, iar persoana care-l manevrează se acoperă cu cearceafuri albe.

Groenlanda

Brazii de Crăciun sunt importaţi, întrucât, aici, în apropiere de Polul Nord, nu rezistă nicio plantă sau pom.Aceştia sunt decoraţi cu lumânărele și ornamente luminoase.

Guatemala

La fel ca și în Mexic, pomul de Crăciun face parte integrantă din scena Nașterii Domnului, „Nacimiento”, fiind un ornament popular, datorită numeroasei populații germane din Guatemala.Cadourile pentru cei mici sunt lăsate sub brad chiar în dimineața de Crăciun.Părinții și adulții nu fac schimb de cadouri, până în ziua de Anul Nou.

Brazilia

Deși Crăciunul se sărbătorește în plină vară în Brazilia, uneori pinii sunt decorați cu bucăți mici de bumbac, care reprezintă zăpada atât de râvnită în zonă.

Venezuela

În Caracas, credincioşii se duc la slujbă foarte de dimineață în perioada cuprinsă între 16 şi 24 decembrie. Nu este atât de bizar pentru o populaţie majoritar catolică. Ceea ce este bizar este modul în care fac acest lucru: pe role. Străzile sunt blocate pentru maşini până la 8 dimineaţa şi copiii, în noaptea de dinainte, leagă un capăt de sfoară de degetul mare şi lasă celălalt capăt să atârne pe fereastră. Astfel, când trec „patinatorii” dimineaţa, le dau un impuls şi celorlalţi.

Irlanda

Pomii de Crăciun pot fi cumpărați oricând în decembrie și decorați cu luminițe colorate, beteală și globuri.Unii irlandezi preferă un înger în vârful pomului, alții o stea, însă indiferent de ce aleg, întreaga casă este decorată cu ghirlande, lumânări, stejar verde și iederă, iar coronițele și vâscul nu lipsesc de la nicio ușă.

Suedia

Cei mai mulți oameni cumpără brazi chiar de Crăciun sau cu puțin timp înainte de Ajun, pentru că este un lucru ieșit din comun să decorezi pomul mai devreme. Copacii veșnic verzi sunt gătiți cu stele, globuri în formă de raze de soare și fulgi de zăpadă, realizați din paie. Alte decorațiuni includ animale din lemn colorate și ornamente pentru masă din paie.

Norvegia

De cele mai multe ori, norvegienii din zilele noastre, spre deosebire de bunicii și străbunicii lor, își aleg pomul de Crăciun în timpul unei excursii la pădure. Bradul de Crăciun a fost introdus în Norvegia după cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea; în unele zone ale țării chiar mai târziu. Decorarea copacului se face, de obicei, în Ajun, și este realizată de părinți în spatele ușilor închise ale livingului, timp în care copiii așteaptă cu nerăbdare și entuziasm de cealaltă parte. Urmează un ritual norvegian, cunoscut sub numele de „încercuirea bradului de Crăciun”, prilej cu care toată lumea se prinde de mâini pentru a forma un inel în jurul copacului și de a cânta colinde în timp ce-l ocolesc. Abia după acest ritual începe împărțirea cadourilor. O legendă spune chiar că în noaptea de Crăciun ies la iveală tot felul de vrăjitoare şi spirite malefice, care caută mături pe care să zboare. Pentru a alunga vrăjitoarele se ascund toate măturile, iar uneori se trage și un foc de armă pentru a le speria.

Ucraina

Sărbătorit pe 25 decembrie de catolici și pe 7 ianuarie de creștinii ortodocși de rit vechi, Crăciunul este cea mai populară sărbătoare din Ucraina. În timpul sezonului de iarnă, care include, bineînțeles și ziua de Anul Nou, oamenii decorează brazi și petrec din zori și până în seară (sau mai bine zis, de seara până dimineața). În Ucraina pomul de Crăciun este decorat cu tot felul de ornamente, unele mai puţin tipice. De pildă se ascund în brad un păianjen artificial şi o pânză, iar cel care le găseşte se spune că va avea noroc. O poveste din popor spune că o văduvă sărmană nu şi-a putut permite decoraţiuni costisitoare, dar trezindu-se într-o dimineață a observat cum bradul fusese frumos împodobit cu pânza unui păianjen…

Chiar dacă timp de secole, ucrainenii au sărbătorit Crăciunul pe 7 ianuarie, data la care s-a născut Iisus, conform calendarului iulian, după invazia lui Vladimir Putin din februarie, biserica ortodoxă din Ucraina permite anul acesta, pentru prima dată congregațiilor sale să sărbătorească Crăciunul pe 25 decembrie, într-o îndepărtare de Rusia și apropiere de Vest. Creştinii ortodocşi de rit vechi sărbătoresc Crăciunul în data de 7 ianuarie, întrucât calendarul iulian (pe stil vechi) este decalat cu 13 zile faţă de calendarul gregorian. După Revoluția Rusă, bolșevicii au trecut la calendarul gregorian din motive pragmatice, dar Patriarhia Moscovei a revenit la Crăciunul pe rit vechi.

Spania, Catalonia și Portugalia

O tradiţie veche în aceste ţări este construirea unui staul sau a unei construcții improvizate care să imite Bethleem-ul. Dar alături de Maria, Iosif şi Iisus copilul, apare în scenă şi un Caganer, adică un personaj care îşi face nevoile. Caganer-ul este o figură comună reprezentând un bărbat aflat în plin proces al ”evacuării”, aflat undeva într-un colţ al ieslei, cu pantalonii lăsaţi în vine. În mod tradițional, figurina reprezintă un țăran, purtând bereta roșie catalană (barretina), cu pantalonii pe vine, în poziția de eliminare. Figura a evoluat în ultima vreme, ajungând să ridiculizeze celebrităţi, politicieni şi chiar pe Moş Crăciun. În Catalonia, Caga Tió, buşteanul cu rol de a ”scoate” dulciuri, este o tradiţie foarte răspândită. Aceasta presupune scobirea unui butuc, care este apoi fixat pe nişte bârne de lemn, căruia i se pictează o faţă. În fiecare seară începând cu data de 8 decembrie, Caga Tió este hrănit şi acoperit cu o păturică pentru a nu răci. În ajun de Crăciun Caga Tió este aşezat în şemineu și bătut cu un băţ pentru a cădea din el toate bombonelele și ciocolățele cu care a fost hrănit. Mai mult, este încurajat şi prin numeroase cântecele. Astfel din Caga Tió ies dulciuri, nuci, brânză și alune.

Italia

În Italia, Presepio (iesle sau pat de copil) reprezentat în miniatură, la fel ca și grajdul Sfintei Familii, este centrul sărbătorii de Crăciun pentru toate familiile.Oaspeții îngenunchează înaintea ieslei în timp ce colindele răsună. Toate elementele ieslei și ale grajdului sunt, de obicei, sculptate manual și foarte detaliate.Scena este de multe ori prevăzută sub forma unui triunghi, acesta oferind baza unei structuri de tip piramidal numit „Ceppo” – nimic altceva decât un cadru de lemn aranjat pentru a face o piramidă pe mai multe niveluri de rafturi subțiri.Acesta este decorat în întregime cu hârtie colorată, conuri de pin aurit, fanioane colorate miniaturale și lumânărele fixate pe părțile laterale oblice.O păpușă sau stele mai mici sunt atârnate în vârful părții triunghiulare.

Germania

Multe tradiții de Crăciun practicate astăzi în jurul lumii au început în Germania. Foarte mult timp s-a crezut că tradiția de a duce un brad în casă de Crăciun a pornit de la Martin Luther.O altă legendă spune că la începutul secolului al XVI-lea, germanii au combinat mai multe obiceiuri practicate în diferite țări de pe glob -Copacul Paradise (un brad decorat cu mere), reprezentând Pomul Cunoașterii în Grădina Edenului, și Lumina Crăciunului, un cadru mic piramidal, de obicei, decorat cu bile de sticlă, beteală și o lumânare în partea de sus, un simbol al nașterii lui Hristos, considerat Lumina Lumii. Combinând acest copac cu Lumina, germanii au creat copacul pe care  astăzi îl știm ca pomul de Crăciun.Astăzi, Tannenbaum (pomul de Crăciun) este decorat tradițional, cu lumini, beteală și ornamente și este aprins și „îmbunătățit” în Ajun cu prăjituri, nuci, și cadouri sub ramurile sale.

Africa

Crăciunul este o sărbătoare de vară în Africa de Sud. Deși pomii de Crăciun nu sunt comuni, ferestrele sunt adesea drapate cu vată înspumată și beteală. Bogați sau săraci, creștinii din Africa sărbătoresc nașterea lui Iisus cu mare bucurie și patos. Aceste sărbători se concentrează pe serviciile religioase, urmate de parade foarte antrenante, cântece și dansuri. În Ghana, bisericile încep pregătirile de Crăciun cu luni înainte, iar unii spun ca întreaga țară pare să se pregătească pentru această sărbătoare, cu toate că nu toți o celebrează. Mesele și vizitele la familie și prieteni joacă un rol important în această perioadă. De exemplu, de sărbători, kenyenii pun o capră la proțap, delicioasa carne consumându-se de îndată ce este gata. Cei care nu au resursele necesare de a cumpăra o capră pun în comun bani cu prietenii sau rudele. Mulți oameni din Africa nu au posibilități pentru a face schimb de cadouri. În comunitățile sărace, cadourile sunt, de obicei, practice, cum ar fi un manual sau un săpun.

Arabia Saudită și Irak

Creștinii americani, europenii, indienii, filipinezii, și alte popoare care trăiesc aici sărbătoresc Crăciunul în particular în casele lor. În general, luminile de Crăciun nu sunt tolerate. Cele mai multe familii își așază brazii de Crăciun undeva în umbră. În ajunul Crăciunului, familiile creștine din Irak participă la o ceremonie specială în aer liber. Membrii familiei țin lumânări aprinse în timp ce un copil citește despre nașterea lui Iisus dintr-o Biblie în limba arabă. Ulterior, familia cântă în jurul unui foc de tabără făcut din arbuști spinoși. Dacă țepii se transformă în cenușă, se spune că familia va avea noroc în anul care vine. Când focul se stinge, toți se avântă și sar peste cenușă de trei ori în timp ce-și pun o dorință. După un foc de tabără la biserică, în ziua următoare, credincioșii merg pe jos în spatele episcopului care poartă o icoană a lui Iisus. Ceremonia Crăciunului se încheie atunci când episcopul binecuvântează un membru al bisericii prin atingerea cu mâna. Această persoană atinge apoi pe aproapele său și gestul se repetă până când toate persoanele care participă la ceremonie au fost afectate de acest „gest de pace”.

Filipine

Pinii proaspeți sunt prea scumpi pentru mulți dintre filipinezi, astfel încât copaci artificiali într-o gamă întreagă de culori și dimensiuni sunt adesea folosiți.Felinarele în formă de stea, sau ”parol”, cum sunt denumite în limba de baștină, apar peste tot în țară pe parcursul lunii decembrie.Acestea sunt realizate din bețe de bambus, acoperite cu hârtie de orez viu colorată sau celofan, și, de obicei au un ciucure în fiecare punct.Există, de obicei, câte una la fiecare fereastră, întrucât reprezintă Steaua din Bethleem și pentru că sunt expresia credinței și a speranței.

China

Pomii de Crăciun sunt denumiți „arbori de lumină.” Populația creștină din China este relativ mică, iar Crăciunul nu reprezintă aici o sărbătoare publică. Cu toate acestea, creștinii chinezi iluminează casele cu felinare frumoase de hârtie și atârnă decorațiuni din hârtie – ghirlande, flori și felinare. Copiii chinezi îl așteaptă în Ajun de Crăciun pe „Dun Che Lao Ren”, Moș Crăciunul din China. Acesta nu lasă cadourile sub brad, așa cum se obișnuiește în părțile noastre, ci în șosetele special create de copii pentru a fi umplute cu jucării, dulciuri și fructe.

Japonia

Pentru cei mai mulți dintre japonezii care sărbătoresc Crăciunul, este pur și simplu un prilej de a-și arăta încă o dată dragostea față de copiii lor. Brazii de Crăciun sunt decorați cu jucării minuscule, păpuși, ornamente de hârtie, lumânări și felinare. Unul dintre cele mai populare ornamente este lebăda din origami. Pentru mulţi japonezi masa tradiţională de Crăciun se rezumă la…Kentucky Fried Chicken (KFC). A devenit atât de populară, încât trebuie fãcute rezervări din timp pentru a beneficia de un loc la fast-food. În 1974, fast-food-ul american KFC a lansat o campanie festivă de marketing în Japonia. Sloganul aparent simplu „Kurisumasu ni wa kentakkii!” (Kentucky de Crăciun!) a dat naștere unei tradiții naționale care încă prosperă și astăzi. Deși Crăciunul nu este o sărbătoare națională în Japonia, familiile din toată țara merg la KFC-ul local pentru o masă specială de Ajunul Crăciunului.

Austria

Dacă vă imaginaţi că cel mai rău lucru posibil este să fii pe lista neagră a lui Moş Crăciun, înseamnă că nu aţi auzit de Noaptea lui Krampus. Krampus este un fel de ”geamăn rău” al Moşului, care are drept ocupaţie pedepsirea copiilor care nu au fost cuminţi. Pe 6 decembrie oamenii se îmbracã în cele mai înfricoşătoare costume şi aleargă pe stradă lovind cu bâte tot ce întâlnesc. Legenda lui Krampus îşi are originile în regiunile alpine şi este răspândită în Bavaria, Ungaria, Slovenia şi Austria.

Cehia

În ajunul Crăciunului, fetele nemăritate apelează la o metodă de ghicit tradiţională despre care cred că le va ajuta să-şi prevadă viaţa amoroasă pentru anul viitor. Iată cum  procedează: se stă cu spatele la uşă şi se aruncă un pantof peste umăr. Dacă acesta cade cu vârful spre uşă înseamnă măritiş. Dacă, dimpotrivă, cade cu călcâiul spre uşă, urmează un alt an de singurătate.

Letonia

Moş Crăciun (Zimzy) trebuie să aducă daruri în fiecare din cele 12 zile de până la Bobotează. Iisus nu apare în peisajul de sărbătoare. În schimb, letonii comemorează renaşterea fecioarei solare, Saulé, care are rolul de a trage soarele pe cer dintr-un car de foc. Cel mai cunoscut obicei de aici este acela al deghizării în urşi, cai, capre sau…zombi.

Olanda

Moş Nicolae are aici un ajutor, Zwarte Piet (Petru cel Negru). Sinterklaas ajunge în ajun de Moş Nicolae în oraş pe un vapor cu aburi, împreună cu sclavul său, fapt reprezentat în procesiuni publice. Povestea lui Petru nu-l mai înfãţişează acum drept un sclav maur, ci un coşar, pentru a fi evitat pe cât posibil rasismul.

Finlanda

În ajun de Crăciun toată familia merge la cimitir cu lumânări, cântând, pentru a-şi onora morţii.

Rusia

Aici se obișnuia ca Ajunul Crăciunului să fie serbat în mijlocul unei păduri de brazi, în care se alegea cel mai frumos brad, urmând ca apoi acesta să fie împodobit.

Estonia

Ţara pretinde că sărbătoarea lor, Joulud, nu are nimic de-a face cu Crăciunul, deşi asemănările sunt destul de izbitoare. Un obicei important este acela ca oamenii să aducă acasă un pai care simbolizează ieslea. Se obişnuieşte ca în ajun şi în ziua de Crăciun să se ghicească viitorul, pentru că se spune că în acest timp spiritele strămoşilor îi vizitează pe cei vii. Un alt obicei vechi este acela al saunei.

România

Primul brad care a fost împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866. În noaptea de Crăciun, prinţii şi prinţesele invitate la palat împodobeau bradul, cântând în versiunea germană: „O, Tannenbaum, o, Tannebaum, Wir grun sind deine Blatter !“ De atunci, poporul român nu şi-a putut imagina sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, în curte sau într-un spaţiu public, frecventat de locuitori. Împodobirea devine cel mai plăcut moment pentru toţi membrii familiei, îndeosebi pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun. Toţi copiii îşi imaginează drumul făcut de Moş Crăciun, într-o sanie trasă de reni, parcurgând spre ei drumul din nordul Finlandei (localitatea Ravaniemi, unde este locuinţa moşului). Ritualurile legate de serbările Crăciunului diferă, de la o zonă la alta, în funcţie de tradiţiile moştenite din generaţie în generaţie. În unele zone, membrii familiei se adună în seara de Crăciun, în jurul bradului, iar cel mai vârstnic desface sacul cu daruri şi înmânează fiecăruia cadourile meritate, începând cu copiii. Există şi obiceiul ca toţi membrii familiei să stea în jurul mesei, iar în faţa fiecăruia, pe masă, să fie câte un brad mic, alături de cadourile cuvenite. Bradul, gata ornat, este încărcat cu mere roşii, nuci poleite, dulciuri, figurine, jucării, conuri aurite, globuri din sticlă argintată, beteală, panglici colorate și ghirlande.

Poate nu știați, dar…

• Pomii de Crăciun au început să fie comercializați în Statele Unite aproximativ în anul 1850.
• Cel care a adus tradiția pomului de Crăciun la Casa Albă a fost Franklin Pierce, al 14-lea președinte al SUA între anii 1853 – 1857.
• Utilizarea lumânărilor pentru a ilumina pomul de Crăciun datează de la mijlocul secolului al XVII-lea.
• Luminile pentru pomul de Crăciun au fost produse în masă pentru prima dată în anul 1890.
• În 1912, primul copac comunitar de Crăciun din Statele Unite ale Americii a fost ridicat în orașul New York.
• În 1923, președintele Calvin Coolidge a inițiat ceremonia iluminării pomului național de Crăciun, care acum are loc în fiecare an pe peluza Casei Albe. Theodor Roosevelt a interzis însă, pomul de Crăciun de la Casa Albă, din motive de protecție a mediului.
• În anul 1979, Pomul național de Crăciun al SUA nu a fost luminat cu excepția ornamentului din vârf, în onoarea ostaticilor americani de la Ambasada din Teheran (Iran).
• Cel mai înalt copac din SUA este considerat a fi un brad din specia Douglas, în vârstă de 91 de ani, de 37 m înălțime din orașul Woodinville, Washington.
• Cei mai mulți pomi de Crăciun sunt tăiați cu multe săptămâni înainte de a ajunge la un punct de desfacere.
• Brazilor le ia, în general, 7-10 ani pentru a ajunge la maturitate.
• În toate cele 50 de state ale SUA, inclusiv Hawaii și Alaska, se cultivă brazi, 98% dintre aceștia fiind crescuți în ferme.
• Un acru de brazi furnizează zilnic oxigen pentru aproximativ 18 de persoane.
• Nu ar trebui să ardeți pomul de Crăciun în șemineu sau în sobă, întrucât acest lucru poate contribui la acumularea de creozot (lichid uleios, gălbui și caustic, cu miros tare, prin distilarea gudroanelor de lemn, folosit în industrie și în medicină).
• Alte tipuri de arbori, cum ar fi cireșul și păducelul, au fost folosiți ca pomi de Crăciun în trecut.
• Asistentul lui Thomas Edison, Edward Johnson, a venit cu ideea luminilor electrice pentru pomul de Crăciun, în anul 1882.
• În 1963, Pomul național de Crăciun din SUA nu a fost aprins până pe 22 decembrie, din cauza unei perioade de 30 de zile de doliu, după asasinarea președintelui John F. Kennedy.
• Primul pom de Crăciun dintr-un lot de vânzare cu amănuntul a fost cumpărat în 1851 în New York, de Mark Carr.
• Beteala a fost la un moment dat interzisă de autorităţi, întrucât conținea plumb, fapt pentru care a ajuns ca în prezent să se fabrice din plastic.
• Prima referire tipărită despre pomul de Crăciun datează din Germania anului 1531.
• Cultivarea brazilor de Crăciun oferă habitat faunei sălbatice.
• Brazii elimină praful și polenul din aer.
• Cei mai mulți copaci artificiali (85%), sunt importați din China, aproape 10 de milioane de copaci artificiali fiind vânduți în întreaga lume în 2003.
• Cele mai bune soiuri de arbori de pe piață sunt pinul, bradul Douglas, bradul obișnuit, bradul Fraser, pinul de Virginia și bradul balsamifer.
• Pomii de Crăciun sunt ambalați pentru a le fi protejate ramurile în timpul transportului.
• În fiecare an, din 1947, norvegienii dăruiesc un pom de Crăciun englezilor din Westminster, cadoul fiind o expresie de bunăvoință și recunoștință pentru ajutorul Marii Britanii dat Norvegiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
• În 1900, marile magazine au început să instaleze brazi mari de Crăciun iluminați.
• Contrar credinței populare, haina roșie a lui Moș Crăciun nu a fost creația unei campanii de publicitate inteligente a Coca-Cola. Înainte ca această companie să fi fost inventată, Sfântul Nick era descris în mai multe cărți și ilustrații purtând o haină stacojie. Începând cu anii 1930, Coca-Cola a contribuit, totuși, la modelarea imaginii lui Moș Crăciun ca un bătrân vesel.
• Pomii adevărați de Crăciun sunt mai durabili decât pomii artificiali – Când se compară copacii adevărați cu pomii artificiali, cercetările sugerează că cei adevărați sunt opțiunea mai durabilă.
• Deși copacii falși sunt reutilizabili, trebuie folosiți cel puțin 20 de ani înainte ca efectele pozitive să le depășească pe cele negative. Pentru a analiza procesele de fabricație și de expediere, copacii artificiali generează mai multe emisii de carbon decât copacii reali, deoarece sunt de obicei fabricați sub supraveghere și expediați în întreaga lume. Dimpotrivă, fermele de pomi de Crăciun sunt locale, iar transporturile peste granițele de stat nu se ridică la același nivel de emisii ca și transportul mondial. Mai mult decât atât, copacii falși nu sunt reciclabili sau biodegradabili deoarece sunt fabricați din PVC, un plastic pe bază de petrol, dăunător mediului.
• În unele case brazii de Crăciun erau agățați – În sud-vestul Germaniei, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, era popular, în special printre clasele inferioare, să atârne copaci mai mici de tavan sau căpriori. Acest lucru permitea o altfel de afișare și păstra bunătățile din copac la îndemâna copiilor. Unele familii chiar atârnau bradul cu susul în jos, întrucât „îndreptarea rădăcinii spre cer ar fi conferit bradului puteri divine”, potrivit lui Bernd Brunner, autorul cărții Inventing the Christmas Tree. În alte gospodării germane, „piramidele de Crăciun” construite din lemn și acoperite cu ramuri veșnic verzi și lumânări serveau drept piesa centrală a sărbătorilor.
• Cadourile se aflau de obicei în copac, nu sub el – În primele decenii în SUA, pomii de Crăciun țineau cadouri pe ramurile lor mai des decât sub ei. Rapoarte tipice din secolul al XIX-lea descriu un „pom de Crăciun monstru jefuit de comorile sale de bomboane, păpuși și jucării” și un „pom de Crăciun mamut ale cărui ramuri atârnau greu cu jucării și cadouri de Crăciun pentru cei mici”. Adesea, aceste cadouri includeau fructe, prăjituri și bomboane, pe care copiii le smulgeau direct din copac și se bucurau de ele.
• Cel mai faimos cântec despre un brad de Crăciun poate fi „O Tannenbaum”, dar în germană, cuvântul tannenbaum se referă doar la brad în general. Cuvântul german propriu-zis pentru „pom de Crăciun” este de fapt „weihnachtsbaum”, ceea ce ar fi făcut probabil un cântec mai puțin captivant.
• Toate acele de pin care se acumulează sub copac în fiecare zi ar putea fi într-o zi un lucru din trecut. Fitopatologul de la Universitatea de Stat din Washington, Gary Chastagner, cunoscut și sub numele de „Dl. Pom de Crăciun”, a condus un proiect de cercetare de cinci ani, în valoare de 1,3 milioane de dolari, menit parțial să ajute pomii de Crăciun să-și păstreze acele pentru mai mult timp. Chastagner și o echipă de cercetători au colectat mostre de copaci de la fermele din toată SUA. Ei au testat care sunt cele mai rezistente la putregaiul rădăcinilor și care aveau cea mai puternică reținere a acului, apoi le-au procurat pe acelea pentru semințe pentru a planta următoarea cultură de pomi de Crăciun.

Autor: Alina Andrei, RADOR