De ce ne simțim singuri? De ce pare că nimeni nu ne înțelege? Trăim singurătatea sau ea trăieșe în noi? Multe întrebări și atât de puține răspunsuri pe care, probabil, nu le vom afla prea curând, pentru că, la un momendat,va răsări asemenea firului de iarbă, ieșit din iarna nemiloasă, liniștea, calmul, fericirea.
Individualitatea pe care o mascăm prin socializare este, de fapt, ceea ce noi numim singurătate. Diferența o face profunzimea stării de a te simți singur. Trebuie să conștientizezi că lumea întreagă se învârte doar în jurul tău. Mereu a fost așa, doar că tu erai prea preocupat să vezi potențialul în fiecare persoană de lângă tine, pentru a te cunoaște și înțelege pe tine.
Adolescența nu este tristă, suntem prea tineri pentru a fi triști. Felul în care stigmatizăm orice element al vieții este cu adevărat trist. De ce să fim cei mai buni? De ce să ne fie frică să nu dezamăgim? De ce să ne ascundem vulnerabilitățile? De ce? Răspunsul se află, de fapt, în ochii oamenilor, în ochii societății, în ochii acelor suflete la fel de triste care își acoperă cu o mantie suferințele și propriile limite. Suntem toți la fel! Singurul lucru care ne închide într-o categorie este modul în care ne gestionăm fiecare emoție, trăire, sentiment. Tinerii care se simt singuri trec prin aceste stări pentru că s-au pierdut pe ei înșiși Trebuie să înțelegem că adevărata conviețuire este cea cu sufletul.
Și dacă te-ai pierdut pe tine, nu mai ai șanse să te regăsești, spun tinerii. Îți pierzi gândurile, sentimentele, personalitatea, sufletul. Viața nu trebuie gândită ci trăită!
Fie-ți dor de tine, zilnic, dor de omul sigur pe el, dor de copilul zâmbitor, dor de inocența sufletului! Fericirea nu se află în oameni! Tu ești fericirea pentru alții!
Tu ai, de fapt, toate calitățile pe care le cauți în cei de lângă tine!
În esență, nu ești singur în acest Univers și dacă vei fi deschis către cei din afară, te vei ințelege și pe tine, cel neînțeles!
Elev: Răducanu Alina
Clasa a-XI-a
